Polipii uterini, una dintre cauzele principale ale infertilitatii

Polipii uterini reprezinta mase tisulare in stratul intern al uterului. Polipii care au o baza ovala si lata sau cu o zona elongata spre varf poarta denumirea de pedicul (polipi pedunculati).

Dimensiunea acestor polipi poate varia de la cativa milimetri la cativa centimetri. In cazul polipilor pedunculati, acestia pot patrunde si prin zona colului uterin, ajungand chiar si la vagin.

Desi nu este cunoscuta cauza principala de formare a acestor polipi, aparitia si dezvoltarea lor in dimensiuni pare a fi direct proportionala cu nivelul de estrogen din organism.

Factorii de risc sunt reprezentati de hipertensiune si obezitate. Polipii uterini au tendinta de a recidiva. Studiile recente arata ca utilizarea pe termen indelungat a medicamentelor cu tamoxifen, medicamente ce sunt folosite in special in tratamentul cancerului de san, pot cauza aparitia de polipi uterini.

O alta cauza o reprezinta terapia hormonala, precum si anticonceptionalele cu concentratie mare hormonala, in special daca sunt administrate fara un consult de specialitate. Aceasta terapie creste cantitatea de estrogen si, asadar, riscul de aparitie al polipilor uterini.

Cel mai adesea, polipii uterini in faza incipienta sunt asimptomatici. In cazul in care apar simptome, acestea pot fi manifestate prin prezenta unor crampe uterine, dar si a dismenoreei. Sangerarile neregulate in afara menstruatiei sunt un alt simptom al polipilor uterini, dar si dereglarea ciclului menstrual sau o durata mai mare a fazei de sangerare a ciclului menstrual.

O cantitate mai mare de sange eliminata in ciclul menstrual este denumita menoragie. De asemenea, sangerarile specifice ciclului menstrual care apar dupa instalarea menopauzei pot fi cauzate de prezenta polipilor uterini.

Aceste sangerari abundente sau in afara perioadelor fiziologice pot fi cauzate si de un polip uterin desprins sau rupt. Fiind bogati in vase sanguine, acestia vor determina ruperea lor odata cu polipii, fapt ce cauzeaza sangerarea.

Din cauza acestor sangerari accentuate, simptomele care pot sa mai apara sunt specifice celor din anemie, precum ameteala, slabiciune si, in situatii severe, sincopa.

Diagnosticarea polipilor uterini este relativ usoara. Dupa un consult de specialitate si o anamneza amanuntita, testul cel mai elocvent pentru diagnosticarea locatiei, tipului si prezentei polipilor uterini este ecografia uterina.

Ecografia transvaginala este testul de elective, insa, in anumite cazuri, poate fi necesara si histeroscopia, in special in cazul in care diagnosticarea prin ecografie este dificila, cum este cazul hiperplaziei endometriale.

Hiperplazia endometriala reprezinta dezvoltarea in exces a tesutului endometrial. Un diagnostic amanuntit si o testare ecografica este necesara deoarece, in cazul polipilor, acestia de obicei nu apar solitar, ci multipli, astfel ca este necesara identificarea tuturor polipilor pentru un tratament eficient.

Desi, prin natura, polipii endometriali sunt de regula benigni, acestia pot evolua spre o forma canceroasa sau pre-canceroasa. Aproximativ 1% dintre polipi au in structura lor si celule de adenocarcinom.

Celulele de adenocarcinom reprezinta celule glandulare maligne, care pot evolua pe toata suprafata polipilor, transformand tesutul benign intr-unul malign.

In cazul in care polipii sunt de mari in dimensiuni si se rup, acestia pot reprezenta o complicatie in plus, existand riscul unei hemoragii. Hemoragiile reprezinta intotdeauna o urgenta medicala.

Totodata, polipii sunt o complicatie in cazul femeilor insarcinate, deoarece pot declansa o nastere prematura. Daca polipii se afla in proximitatea trompelor uterine, acestia pot fi o cauza importanta de infertilitate.

Polipii endometriali apar in special la persoanele cu varsta cuprinsa intre 40-50 de ani si afecteaza aproximativ 10% din populatia feminina. Aceste procente pot fi inexacte, deoarece polipii nu prezinta simptome, de aceea numarul persoanelor care sufera de aceasta conditie poate fi mult mai mare.

Diagnoticul diferential

Este recomandat ca diagnosticul diferential sa se realizeze cu hiperplazia endometrului (o dezvoltare mai mare a tesutului endometrial).

Desi reprezinta o formatiune benigna, este recomandat ca acesti polipi sa fie extirpati imediat ce sunt diagnosticati. Extirparea se realizeaza impreuna cu o chiureta si cu un ghidaj histeroscopic.

In cazul acestei proceduri de chiuretare, exista insa riscul ca anumiti polipi sa fie ratati si sa nu fie extirpati la prima interventie.

Pentru a reduce riscul ratarii unui polip se poate folosi ca instrumentar adjuvant si forcepsul.

Histeroscopia reprezinta metoda de vizualizare a endometrului, cu ajutorul unei camere, numite histeroscop, fixate direct pe colul uterin.

Daca se discuta despre un polip de dimensiuni marite, acesta se prefera a fi sectionat chirurgical mai intai si, ulterior, extirpat.

In cazul in care polipul uterin a malignizat, este posibil ca o histerectomie totala sa fie necesara, ceea ce inseamna extirparea completa a intregului uter, insa aceasta procedura nu este de obicei recomandata daca este vorba doar de un singur polip benign.