Lucruri esentiale despre vaginoza bacteriana pe care fiecare femeie trebuie sa le cunoasca

Vaginoza bacteriana este o afectiune frecventa in cazul femeilor, dar care produce numeroase frustrari si sentimente neplacute. Aceasta afectiune survine atunci cand echilibrul normal al florei vaginale este perturbat, ceea ce duce la o supraaglomerare a bacteriilor anaerobe. In orice caz, este posibil ca multe femei sa fi suferit de vaginoza bacteriana fara sa-si fi dat seama.

Simptomele vaginozei bacteriene pot varia de la o femeie la alta, dar cel mai frecvent se caracterizeaza prin mancarimi, secretii vaginale anormale si prezenta unui miros neplacut. Trebuie stiut ca vaginoza bacteriana este usor de tratat cu antibiotice, dar reaparitia infectiei este frecventa.

De obicei, infectia se va repeta chiar si in termen de 12 luni de la tratament.

Vaginoza bacteriana tinde sa afecteze femeile ce sunt aflate in perioada fertila si este adesea asociata cu sexul neprotejat, dusurile vaginale, partenerii sexuali multipli si alti astfel de factori de risc.

Vaginoza bacteriana afecteaza un numar crescut de femei, dar doar un procent mic dintre acestea experimenteaza simptome. Cand apar, semnele si simptomele vaginozei bacteriene sunt usoare, dar persistente. Printre acestea se regasesc secretiile vaginale alb-cenusii sau cu aspect galbui si care pot fi insotite de un miros asemanator celui de peste.

Actul sexul poate face ca acest miros sa fie si mai pronuntat, dar se poate insoti si de sangerare vaginala. In plus, aceasta afectiune poate produce si mancarimi, roseata si inflamatie, dar si senzatie de arsura si usturime la urinare.

In cazuri mai putin frecvente, infectia de acest tip poate duce la diferite probleme de urinare, durere in timpul sexului, dar si dezvoltarea bolii inflamatorii pelvine.
Simptomele vaginozei bacteriene sunt rareori grave, dar aceasta afectiune poate diminua integritatea tesuturilor vaginale si poate creste vulnerabilitatea la bolile cu transmitere sexuala, de exemplu gonoreea, chlamydia, tricomoniaza si infectia cu HIV.

In plus, infectiile de tipul vaginozei bacteriene pot surveni in timpul sarcinii, ridicand riscurile de nastere prematura si greutate mica la nastere. De asemenea, vaginoza bacteriana survenita in timpul sarcinii poate duce in cazuri rare la avort spontan in cel de-al doilea trimestru.

Vaginoza bacteriana nu este considerata a fi o afectiune sexuala, deoarece infectia nu este produsa de un agent patogen strain, precum se intampla in cazul pacientilor cu HIV sau sifilis.

In schimb, aceasta afectiune survine cand bacteriile sanatoase si normale din vagin sunt epuizate, permitand celor nesanatoase sa se inmulteasca, sa predomine si sa provoace efecte secundare. Gardnerella vaginalis este una dintre cele mai frecvente dintre aceste bacterii daunatoare, dar exista multe altele care pot provoca infectii.

Dezechilibrul florei microbiene poate fi cauzat de mai multi factori, precum modificarile aciditatii vaginale sau anumite probleme la nivelul sistemului imunitar. Ambele situatii diminueaza capacitatea organismului de a controla in mod optim nivelurile populatiilor bacteriene.

De asemenea, se considera ca factorii genetici joaca un rol important in aparitia vaginozei, fie prin promovarea inflamatiei, fie prin mentinerea unor niveluri crescute de bacili benefici la nivel vaginal.

Actul sexual reprezinta un alt factor ce poate provoca infectii, deoarece in acest mod pot fi introdusi microbi noi sau excesivi in vagin. Sexul neprotejat, indiferent de tip, numarul crescut de parteneri sexuali sau chiar introducerea in viata sexuala a unui nou partener, dar si utilizarea in comun a jucariilor sexuale sunt factori ce pot ridica riscul.

Realizarea de dusuri vaginale, utilizarea de dispozitive intrauterine si fumatul sunt alte elemente incriminatoare pentru vaginoza bacteriana.

Vaginoza bacteriana nu este cauzata de un singur agent etiologic, astfel incat punerea diagnosticului se va baza pe evaluarea simptomelor, dar si a rezultatelor testelor de laborator.

Istoricul medical este foarte important, iar medicul trebuie informat cu privire la anumite detalii ce tin de viata sexuala. Chiar daca pot parea rusinoase, aceste detalii pot ajuta medicul sa detecteze despre ce este vorba. De asemenea, examinarea fizica poate fi necesara pentru a observa modificarile de la nivel vaginal.

Aciditatea vaginala trebuie evaluata, iar medicii pot solicita teste de pH pentru acest lucru. Pe langa toate investigatiile prezentate, poate fi necesara prelevarea unor probe din secretiile vaginale ale pacientei. Aceste probe vor fi analizate prin examen microscopic, cautandu-se indicii cu privire la problema existenta.

De exemplu, examenul microscopic poate ajuta la diferentierea tipurilor de bacterii din flora vaginala, dar si masurarea proportiei dintre bacteriile bune si cele rele.

Pe baza tuturor rezultatelor obtinute prin aceste investigatii, medicii pot confirma diagnosticul de vaginoza bacteriana. Totusi, pot fi cazuri in care sunt necesare mai multe testari, mai ales pentru asigurarea faptului ca nu este vorba despre o alta boala, precum infectiile cu fungi sau herpesul genital.

Femeile trebuie sa stie ca exista si anumite teste ce pot fi realizate in confortul propriei locuinte. Acestea pot fi achizitionate din farmacii la preturi accesibile, dar trebuie stiut ca tind sa fie mult mai putin precise decat investigatiile medicale indicate de specialisti.

Tratamentul standard pentru vaginoza bacteriana implica administrarea de antibiotice. In general, tratamentul cu antibiotice dureaza aproximativ 7 zile, dar medicul poate aduce modificari in functie de particularitatile fiecarei paciente.

In ciuda eficacitatii tratamentului, recurenta este frecventa si poate necesita tratamente suplimentare sau multiple, astfel incat sa se obtina un control cat mai bun. Totusi, este important de cunoscut faptul ca tratamentele pot fi insotite de reactii adverse, precum greata, dureri stomacale, tuse, dureri in gat, rinoree sau gust metalic la nivelul gurii.

In plus fata de antibioticele obisnuite, exista si o serie de remedii ce pot fi abordate la domiciliu. Probioticele sunt foarte utile si pot ajuta la prevenirea reaparitiei afectiunii si pot fi gasite in suplimente nutritive sau chiar in unele alimente, precum iaurtul.

Oricat de frecventa este vaginoza bacteriana, femeile trebuie sa fie constiente ca exista o serie de lucruri ce pot fi facute pentru a reduce riscul. Astfel, se recomanda limitarea numarului de parteneri sexuali si apelarea la prezervative si diferite alte metode de protectie. Sexul protejat poate ajuta atat la prevenirea bolilor cu transmitere sexuala, cat si la evitarea sarcinilor nedorite.

In plus, specialistii le recomanda femeilor ca dupa mersul la toaleta sa aiba o igiena intima corecta. Astfel, se indica stergerea zonei intime dinspre orificiul vaginal catre cel anal, in caz contrar existand riscul de transport al unor bacterii daunatoare. In plus, jucariile sexuale nu trebuie folosite in comun si trebuie dezinfectate dupa utilizare.

Pentru a ameliora simptomele pe durata tratamentului, femeile pot evita pantalonii mulati si pot alege haine lejere. De asemenea mancarimile pot fi ameliorate prin evitarea scarpinatului si prin aplicarea unor comprese reci.

Totusi, tratamentul cu antibiotice nu trebuie oprit daca simptomele au disparut, ci trebuie urmat exact cat si cum a indicat medicul. Daca instructiunile nu sunt urmate corect, bacteriile pot deveni rezistente la tratament, complicand foarte mult situatia.

Acestea sunt doar cateva exemple de metode profilactice, medicul specialist sau cel de familie putand oferi mult mai multe sfaturi. Prin adoptarea lor, riscul de vaginoza bacteriana scade considerabil, reducand totodata si sansele de a dezvolta alte complicatii.

Bibliografie:
Reiter S, Kellogg spadt S.Bacterial vaginosis: a primer for clinicians. Postgrad Med. 2019;131(1):8-18.
Bilardi J, Walker S, McNair R, et al.Women's Management of Recurrent Bacterial Vaginosis and Experiences of Clinical Care: A Qualitative Study.PLoS One. 2016;11(3):e0151794. Published 2016 Mar 24. doi:10.1371/journal.pone.0151794
Koumans EH, Sternberg M, Bruce C, et al.The prevalence of bacterial vaginosis in the United States, 2001-2004; associations with symptoms, sexual behaviors, and reproductive health. Sex Transm Dis. 2007;34(11):864-9.
Kumar N, Behera B, Sagiri SS, Pal K, Ray SS, Roy S.Bacterial vaginosis: Etiology and modalities of treatment-A brief note.J Pharm Bioallied Sci. 2011;3(4):496–503. doi:10.4103/0975-7406.90102
McDonald HM, Brocklehurst P, Gordon A.Antibiotics for treating bacterial vaginosis in pregnancy.Cochrane Database Syst Rev. 2007;(1):CD000262. Published 2007 Jan 24. doi:10.1002/14651858.CD000262.pub3
Kairys N, Garg M.Bacterial Vaginosis. [Updated 2019 May 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2019 Jan-.Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459216/