Herpesul genital semnale de alarma

Herpesul genital este o boala cu transmitere sexuala, foarte contagioasa, care poate fi contractata prin contactul direct cu pielea.

Herpesul este cauzat de virusul herpes simplex de tip 1 si 2.

Herpesul genital rezulta in urma infectarii cu virusul herpes simplex de tip 2.

Virusul herpes infecteaza oamenii prin patrunderea in piele in timpul contactului sexual oral, vaginal sau anal. Acesta patrunde in piele prin diverse crapaturi rezultate in mod normal in urma frecarii din timpul actului sexual, care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Virusul herpes simplex poate intra in organism prin membranele umede ale organelor sexuale - uretra si col uterin - sau anus.

Transmiterea se poate face chiar daca persoana infectata nu are vezicule, rani sau alte semne vizibile. Totusi, nu exista nicio dovada ca boala poate fi transmisa prin atingerea scaunului de toaleta, cada sau alte obiecte, cu zonele intime.

Herpesul genital poate fi transmis si prin intermediul altor parti ale corpului, inclusiv buze, limba, gingii, mucoasa oculara si degete. De exemplu, in timpul sexului oral, herpesul poate fi transmis de la organele genitale la gura si viceversa. Infectia poate sa apara si in cazurile in care o persoana atinge o vezicula rezultata in urma herpesului si apoi se freaca sau se scarpina in alta parte a corpului.

Multe dintre persoanele infectate cu herpes simplex nu prezinta niciun simptom si de cele mai multe ori nici nu sunt constiente ca sunt infectate. Atunci cand apar manifestarile, acesta variaza in severitate, in functie de persoana.

De obicei, la femei exista un risc mai mare de contactare a herpesului genital, intrucat la acestea zona genitala are mai multe celule mucoase comparativ cu barbatii, iar modificarile hormonale din tipul ciclului menstrual pot slabi sistemul imunitar.

Printre semnele prezentei infectiei cu herpes simplex se numara

- vezicule localizate pe sau in jurul organelor genitale sau rect. Cand acestea se rup, ulceratiile rezultate se vor vindeca in una-doua saptamani.
- durere, mancarime, arsura in zona genitala, inclusiv vulva, anus, vagin, penis sau scrot
- scurgeri vaginale, anale sau uretrale
- dureri in timpul actului sexual
- disconfort in timpul urinarii
- simptome asemanatoare gripei, inclusiv febra, dureri articulare, greata, dureri de cap, dureri musculare si umflarea glandelor din zona inghinala.

- infectia primara
- stadiul latent
- stadiul recurent

Primul stadiu se va declansa, de obicei, la doua saptamani dupa transmitere. In termen de cateva zile, vor aparea veziculele sau ranile dureroase care vor confirma faptul ca virusul a patruns in organism. Dupa cateva zile, acesta formeaza cruste si se vor vindeca fara cicatrici. Toate aceste stadii vor dura intre doua si patru saptamani.

Dupa primul stadiu, cei mai multi dintre oameni vor manifesta restul fazelor de patru sau cinci ori pe parcursul mai multor ani. De-a lungul timpului, va aparea cel mai frecvent stadiul in care sunt prezente veziculele.

Atunci cand virusul va fi recurent, manifestarile vor fi mult mai blande. Simptomele recidivei ar putea include

- mancarime
- furnicaturi locale
- scurgeri vaginale
- senzatie de arsura sau durere in zona genitala sau anala.

De asemenea, atunci cand reapar leziunile, acestea vor fi mai mici si se vor vindeca mult mai usor.

Uneori, virusul poate fi activ, fara sa produca vreo leziune vizibila sau vreun alt simptom. In aceasta perioada pot fi transmise cantitati mici de virus in apropierea locurilor in care a avut initial infectia, dar si prin fluidele de la nivelul gurii sau zonei genitale. In aceasta perioada asimptomatica, purtatorul de virus nu este constient, de cele mai multe ori, de faptul ca ar putea transmite infectia.

Unele persoane pot avea si siptome de natura emotionala, cum ar fi depresia sau iritabilitatea. Acestea difera de la un caz la altul.

Depistarea herpesului genital se va face in urma examenului clinic, a istoricului sexual si prin analiza mostrelor recoltate din orice rana deschisa.

De asemenea, exista si teste de sange care au rolul de a descoperi anticorpii pentru herpes care sunt eliberati de sistemul imunitar pentru a lupta impotriva virusului. Prin intermediul testului de sange, anticorpii antiherpes pot fi detectati doar dupa patru-sase saptamani dupa prima infectie. Un test pozitiv confirma prezenta infectiei si faptul ca persoana infectata va fi si contagioasa. Totusi, analizele nu confirma momentul infectiei si nici locul in care organismul este infectat.

De cele mai multe ori, la femei, herpesul genital este diagnosticat gresit cu cervicita sau boala inflamatorie pelvina, atunci cand leziunile herpetice sunt localizate in interiorul vaginului, iar daca ranile sunt prezente in zona uretrei, pot fi diangosticate incorect ca fiind semne ale unei infectii ale tractului urinar sau o disfunctie a vezicii urinare.

Nu exista leac pentru herpesul genital. Odata infectat, bolnavul va avea virusul in organism pentru tot restul vietii, indiferent daca vor fi prezente manifestari sau nu.

Sunt disponibile medicamente antivirale care pot fi prescrise de medic pentru a scurta durata stadiului de manifestare a virusului si a ameliora gravitatea simptomelor. Printre acestea se numara aciclovir, valaciclovir si famciclovir.

Veziculele vor fi curatate de doua ori pe zi cu apa si sapun. Pielea va fi uscata si se va evita frecarea. Medicul poate recomanda aplicarea locala de creme cu antibiotice.

Pot fi indicate si medicamente pentru calmarea durerii, cum ar fi ibuprofen, naproxen si ketoprofen. Totusi, acestea se vor utiliza doar pe termen scurt. Se recomanda purtarea de lenjerie de corp din bumbac.

In timpul unei faze active de manifestare a herpesului, bolnavii ar trebui sa evite transmiterea virusului in alte parti ale corpului sau la alte persoane prin

- pastrarea ranilor curate si uscate
- evitarea oricarui contact cu ranile sau continutul acestora
- spalarea mainilor dupa fiecare atingere a ranilor
- evitarea activitatii sexuale pana cand ranile s-au vindecat complet.

Intre focare, purtatorul de herpes ar trebui sa practice intotdeauna activitate sexuala protejata pentru a evita transmiterea virusului la alte persoane.