Fibromul uterin, una dintre cele mai intalnite afectiuni

Fibromul uterin sau leiomiomul reprezinta o formatiune tumorala benigna care afecteaza stratul intern uterin - miometrul. Miometrul reprezinta tesutul muscular al uterului, fiind stratul mediu al acestuia.

In structura acestui tesut, cat si intre acesta si endometru, se gasesc vase sanguine, desi la nivel endometrial, acestea sunt reprezentate de vase capilare reduse ca diametru; asadar, in cazul ruperilor care au loc in faza de sangerare a ciclului menstrual, acestea vor produce o cantitate nesemnificativa de sange eliminat, de 60-80 ml. Vasele de sange cele care se gasesc in structura stratului miometrial au un calibru mai mare.

Cu o vascularizatie mai sporita, prezenta unei mase, fie chiar si benigne la nivelul acesta, va produce sangerari mai abundente, insa va si produce o compresiune asupra terminatiilor nervoase libere de la acest nivel, si astfel va cauza senzatia de disconfort si durere pelvina. Aceste simptome pot fi un important indicator al prezentei unui fibrom uterin.

Modul de formare si cauzele de aparitie ale fibroamelor uterine nu sunt inca pe deplin clarificate, acestea fiind cunoscute doar partial. S-a demonstrat ca exista si o predispozitie genetica. S-a observat totusi o incidenta mai mare in randul persoanelor de origine afro-americana.

Printre factorii de risc principali ce au fost observati, fara a elucida pe deplin mecanismul de afectare, este obezitatea. Persoanele care sufera de obezitate, in special pe perioade prelungite de timp si nu neaparat cu un grad mare (obezitate grad 2 sau 3), s-au observat ca dezvolta mai des fibroame uterine.

Sindromul de ovar polichistic, cat si dereglarile hormonale sunt printre factorii principali ce pot declansa formarea unui fibrom uterin.

Totodata, printre factorii de risc se observa si absenta unei sarcini. Statistic, femeile care nu au avut in trecut o nastere prezinta un risc de doua ori mai mare de a dezvolta fibrom uterin.

Dereglarile hormonale au fost observate a fi din factorii favorizanti ai fibromului uterin. Se cunoaste faptul ca estrogenul si progesteronul au un efect mitogenetic asupra celulelor din miometru si, in special, cu un factor citocinetic si de crestere al acestor celule.

Microcelular, s-a observat o concentratie crescuta de celule stem (celulele de baza precursoare oricarei celule, din care in urma particularizarii si functionabilitatii vor fi formate urmatoarele celule specializate), gasita la nivel uterin. Se considera ca aceste celule, care ar trebui sa se dezvolte in celule miometriale fiziologice, se dezvolta aberant si hiperplorific in celule miometriale.

Printre factorii de risc mai recenti au fost evidentiati si cei artificial indusi, precum:

- numarul crescut de intreruperi de sarcina; acestea produc microleziuni profunde, provocand regenerarea tesutului miometrial si producerea unui tesut anormal,

- cauterizarile anterioare ale unor polipi uterini sau ale altor leziuni.

Printre cele mai dese simptome sunt cele de ordin digestiv. Balonarea sau disconfortul in zona abdominala prezinta o simptomatologie generala ce poate fi usor confundata cu alte patologii.

De asemenea, se poate observa o durere la nivelul colonului, durere accentuata in perioada defecarii sau chiar o constipatiei, din cauza compresiuni pe care acest fibrom o face organului invecinat – colonul.

In unele cazuri sunt prezente si metroragiile sau sangerarile in afara ciclului menstrual. Acestea pot fi reduse cantitativ, insotite sau nu de durere in zona pelvina. Fibromul uterin determina dereglari ale ciclului menstrual; acesta dureaza prea mult sau poate chiar sa intarzie.

Fibromul uterin poate produce intrerupere de sarcina, in special in primul trimestru, din cauza sangerarilor si durerilor accentuate. Ruperea unui fibrom uterin in sarcina sau in timpul nasterii reprezinta o urgenta medicala.

Desi relativ inofensiv in absenta unei sarcini, fibromul uterin poate determina o nastere prematura, poate produce hemoragii masive sau oprirea in evolutie a sarcinii, caz in care simptomatologia este mult mai accentuata si mult mai usor de observat.

Cu toate ca poate determina complicatii grave in timpul sarcinii, prezenta fibromului uterin nu cauzeaza infertilitate.

Diagnosticarea este relativ usoara. Printr-o simpla analiza imagistica, uneori chiar trans-abdominala, dar cel mai adesea transvaginala, se poate observa masa formata la nivelul uterin.

Pentru un diagnostic de certitudine, poate fi necesara o analiza imagistica mai amanuntita, precum cea a RMN-ului, CT-ului sau chiar o biopsie locala. In anumite cazuri se vor efectua si analize sanguine de depistare a prezentei sau absentei factorilor tumorali in sange pentru excluderea neoplasmului.

Tratamentul unui astfel de fibrom depinde foarte mult de stabilirea metodei de abordare. Astfel ca, in cazul in care persoana se apropie de menopauza si nu prevede posibilitatea unei sarcini in viitorul imediat, nu se necesita neaparat un tratament, deoarece dupa menopauza, fibromul uterin se va micsora in dimensiuni si se va reabsorbi.

In ceea ce priveste un tratament direct, primul care este abordat este cel medicamentos, avand rolul de a reduce in dimensiuni tumora benigna. Acestea pot fi completat de un tratament antalgic, precum si de unul hormonal, pe baza de contraceptive, dar si suplimente de fier in cazul unei anemii provocate sau prezente simultan cu fibromul uterin.

Recent, tehnica de embolizare a arterei uterine ca o procedura minim invaziva este folosita, reducand fluxul sanguine aferent zonei in care se gaseste fibromul, insa datorita faptului ca poate sista fluxul pentru o portiune mai raspandita a uterului, utilizarea acestei metode si efectele secundare ale acesteia sunt inca in studiu.

Miomectomia si histerectomia reprezinta procedeele chirurgicale cele mai sigure, insa cele mai invazive. Miomectomia este tratamentul cu cea mai mare rata de succes, care nu intrerupe sau diminueaza sansele de sarcini ulterioare, extirpand doar zona afectata, si anume fibromul uterin.

Miomectomia poate fi transvaginala sau histeroscopica. Miomectomia poate fi efectuata laparoscopic, caz in care incizile sunt de mici dimensiuni, recuperarea fiind de doar cateva ore.

Histerectomia reprezinta extragerea completa a uterului fie pe cale vaginala, fie abdominala.

Printre tehnicile mai recente si mai revolutionare, ultrasonografia cu ghidanta de rezonanta magnetica foloseste undele de intensitate inalta. Aceste ultrasunete au scopul de a distruge tesutul fibromului.

Aceasta tehnica este non-invaziva si poate fi accesata cu usurinta, fara a prezenta contraindicatii (decat in cazul in care este contraindicat RMN-ul clasic) si are o rata de succes de 75%, insa durata tratamentului este de 1-3 ore.