Diferenta dintre adenomioza si endometrioza

Adenomioza este o afectiune caracterizata prin cresterea anormala a endometrului. Endometrul este tesutul intern al uterului, separat in mod normal de miometru, tesutul muscular al uterului. In adenomioza, endometrul creste catre miometru, devenind displazic, cu grosime, pozitie si directie anormale. Consecinta este un uter marit, dureros, cu cicluri menstruale dificile pentru pacienta.

Cercetatorii nu sunt siguri ce cauzeaza adenomioza, dar s-a constatat ca afectiunea se vindeca dupa instalarea menopauzei. Pentru pacientele care se confrunta cu adenomioza, terapia hormonala poate ajuta, dar histerectomia (indepartarea uterului) vindeca cu adevarat boala.

Atunci cand vine vorba de diagnostic, este esential diagnosticul diferential cu endometrioza, ambele patologii afectand endometrul. Diferenta majora dintre aceste afectiuni este localizarea cresterii endometriale:

• Adenomioza: Endometrul creste in tesutul muscular al uterului, in stratul numit miometru.
• Endometrioza: Endometrul creste catre exteriorul uterului, si poate implica ovarele, tubul ovarian, peretii laterali ai cavitatii pelvine.

Multe dintre paciente nu stiu ca au aceasta afectiune, deoarece nu intotdeauna produce simptome. Adenomioza afecteaza 20 pana la 65% dintre femei. Desi poate fi descoperita si la adolescente, cel mai frecvent este diagnosticata in randul femeilor cu varste cuprinse intre 35 si 50 de ani, care au:
• Cel putin o sarcina
• Endometrioza anterior diagnosticata
• Fibroza uterina

Astfel, pacientele ce fac parte din categoriile de mai sus sunt la risc de a dezvolta adenomioza.

Uneori, adenomioza nu produce semne si simptome, sau produce un disconfort minim, neobservat de catre pacienta. In cazurile in care simptomatologia este prezenta, aceasta poate include:
• Sangerari menstruale mai abundente decat de obicei, prelungite
• Crampe severe, durere cu caracter de impunsatura in timpul menstruatiei
• Durere pelvina cronica
• Durere in timpul actului sexual (dispareunie)

Intrucat uterul poate creste in volum, pe baza cresterii endometrului, poate aparea senzatia de presiune, rigiditate, la nivelul abdomenului inferior.

Atunci cand experimentati sangerari severe, crampe intense sau modificari ale ciclului menstrual, contactati medicul cat mai curand posibil si programati-va pentru un consult de specialitate.

Cauza adenomiozei nu este cunoscuta. Totusi, medicii au dezvoltat mai multe teorii, cum ar fi:

• Crestere tisulara invaziva. Unii cercetatori considera ca celulele endometriale invadeaza miometrul. Inciziile chirurgicale la nivelul uterului, precum cele din cadrul unei interventii cezariene, pot promova aceasta invazie

• Origini embrionare. Altii considera ca tesutul endometrial este depozitat la nivelul miometrului din timpul vietii intrauterine, in cursul dezvoltarii embrionare a uterului si a altor organe.

• Inflamatie uterina, legata de sarcina si nastere. O alta teorie sugereaza o legatura intre adenomioza si nastere. In perioada de dupa nastere, numita perioada postpartum, uterul este usor inflamat, inflamatie ce ar putea duce la cresterea endometrului catre miometru.

• Origine in celulele stem. O teorie recenta propune ca celulele stem, din maduva osoasa, invadeaza miometrul, ducand la adenomioza.

Indiferent de modul in care apare adenomioza, dezvoltarea acesteia si astfel agravarea afectiunii depinde de nivelul de estrogen circulant din organism. Estrogenii sunt hormoni tipic feminini, cu rol in dezvoltarea endometrului. Astfel apar si cativa factori de risc ai adenomiozei.

Factorii ce cresc riscul unei paciente de a face adenomioza, includ:
• Interventii chirurgicale anterioare la nivelul uterului, precum operatia de cezariana sau chiuretajul
• Sarcina si nasterea
• Varsta mijlocie

Majoritatea cazurilor de adenomioza sunt gasite in randul femeilor cu varste cuprinse intre 40 si 50 de ani. Astfel s-a enuntat legatura directa intre nivelul de estrogen si adenomioza, intrucat aceste paciente au fost expuse mai mult timp la productia de estrogen, in special fiindca majoritatea au avut cel putin o sarcina, pana la varsta de 40 de ani. Totusi, studiile recente sugereaza ca afectiunea devine din ce in ce mai comuna si in randul femeilor tinere.

Atunci cand exista cicluri menstruale prelungite, cu sangerari abundente, poate aparea anemia, de regula cronica. Pacientele anemice resimt fatigabilitate extrema, slabiciune, paloare, si pot avea alte probleme de sanatate.

De asemenea, durerea si disconfortul din timpul acestor cicluri menstruale dificile, va pot influenta viata de zi cu zi, facandu-va sa intrerupeti unele activitati importante. Astfel, calitatea vietii scade si pacienta intampina dificultati in ceea ce priveste gestionarea afectiunii.

Medicul specialist ginecolog poate diagnostica adenomioza pe baza simptomelor pacientei si a istoricului medical, fiind asociate cateva teste paraclinice. Aceste teste includ:
• Examinarea pelvisului:  in timpul acestei examinari, medicul poate observa cresterea in volum a uterului, modificarea consistentei si aparitia durerii la palpare
• Ecografie: ecografia transvaginala ajuta la obtinerea de imagini ale organelor pelvine. Se poate astfel observa ingrosarea miometrului, ceea ce poate orienta medicul catre diagnostic
• Alte teste imagistice: Testele precum RMN evidentiaza cresterea in volum a uterului si ingrosarea anumitor zone, sugestive pentru adenomioza
• Biopsie: Intrucat cresterea endometrului are loc in peretele uterin, in portiunea musculara, singura biopsie care se efectueaza este cea de dupa operatia de hiesterectomie

Intrucat hormonii estrogeni promoveaza ingrosarea tesutului endometrial, simptomele adenomiozei dispar frecvent odata cu instalarea menopauzei. Intre timp, exista tratamente ce ajuta la ameliorarea durerii, a sangerarii abundente si a disconfortului general:

• Medicatie antialgica. Antiinflamatoarele nonsteroidiene, precum ibuprofen sau naproxen, sunt eficiente in administrarea la nevoie

• Contraceptive: anumite medicamente contraceptive pot opri menstruatia si astfel simptomatologia pacientei. Acestea se pot administra oral, injectabil sau cu ajutorul dispozitivelor implantabile intrauterine, in functie de recomandarea medicului

• Histerectomie: Operatia de indepartare a uterului. Aceasta este recomandata doar in cazul femeilor care nu isi mai doresc copii, intrucat dupa indepartarea uterului, atat ciclul menstrual, cat si posibilitatea de sarcina, dispar complet

Adenomioza tinde sa influenteze sarcina femeilor care au avut deja cel putin un copil. Cea de a doua sarcina poate fi dificila, intrucat implica riscul de avort spontan sau de nastere prematura. Daca sunteti diagnosticata cu adenomioza, este esential sa discutati cu medicul despre posibilitatea unei noi sarcini, pentru a intelege eventualele riscuri, in functie de situatia particulara a fiecarui pacient.

Intrucat adenomioza apare din diverse motive, incomplet elucidate, pacientele nu pot preveni aparitia adenomiozei.

Prognosticul este bun pentru majoritatea pacientelor, indiferent de metoda de tratament aleasa. Pacientelor aproape de varsta menopauzei li se recomanda evitarea tratamentului, intrucat simptomele vor disparea imediat dupa instalarea menopauzei.

Adenomioza este o afectiune a endometrului, stratul intern uterin, in care acesta se ingroasa si creste printre fibrele miometrului. Aceasta crestere dezorganizata si intreruperea barierei dintre cele doua straturi, duce la cicluri menstruale severe, ce scad calitatea vietii pacientei. Desi cauza nu este complet cunoscuta, metodele de tratament sunt variate si eficiente.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14167-adenomyosis
https://www.healthline.com/health/adenomyosis