Cistocel sau prolapsul vaginal anterior

Prolapsul vaginal anterior, cunoscut si drept cistocel, este afectiunea in care vezica urinara coboara din pozitia anatomica normala, in pelvis, si impinge peretele anterior al vaginului.

Organele pelvisului, ce cuprind vezica, uterul si intestinul, sunt tinute in pozitia normala de catre muschii si tesutul conjunctiv al peretelui pelvin. Prolapsul anterior al vezicii urinare apare atunci cand musculatura peretelui pelvin este slabita, sau atunci cand exista o presiune prea mare la nivelul acesteia. Cistocelul apare deseori in timp, prin actiuni persistente, cronice.

Din fericire, prolapsul anterior este tratabil. Pentru cazurile moderate sau usoare, tratamentul nechirurgical este deseori eficient. In cazurile mai severe, interventia chirurgicala este necesara, pentru a mentine vaginul, vezica urinara si alte organe pelvine, in pozitii normale.

In cazurile usoare de prolaps anterior, pacientii pot observa sau nu simptome. Atunci cand apar, ele pot include:
• Senzatia de plentitudine, presiune, la nivel pelvin si vaginal
• In unele cazuri, un tesut la nivelul vaginului ce poate fi simtit sau vazut
• Cresterea senzatiei de presiune atunci cand pacienta tuseste, ridica greutati sau se apleaca
• Probleme de urinare, inclusiv incontinenta urinara

Semnele si simptomele sunt mai usor de observat dupa perioade lungi de stat in picioare, si pot disparea complet atunci cand pacienta se intinde, prin relaxarea muschilor pelvini.

Vezica urinara prolabata produce, cu siguranta, un disconfort, dar este rareori dureroasa. Totusi, exista riscuri precum infectia urinara, ceea ce induce necesitatea vizitei la medic, cat mai curand.

Daca experimentati simptome noi, pe care nu le-ati mai avut, faceti o programare la medic.

Cauzele cistocelului sunt toate actiunile sau situatiile ce duc la slabirea, deteriorarea musculaturii si a tesutului conjunctiv din peretele pelvin. Astfel, cauzele includ:
• Sarcina si nasterea pe cale vaginala
• Supraponderea sau obezitatea
• Ridicatul repetat de greutati
• Tuse cronica
• Fortarea miscarilor intestinale

In plus fata de cauzele directe, exista cativa factori ce cresc riscul de a face cistocel:

• Sarcina si nasterea. Femeile care au avut nasteri pe cale vaginala, sarcini multiple sau nou-nascuti cu greutate mare la nastere, au risc crescut de a face cistocel.

• Varsta. Riscul creste odata cu varsta, in special in perioada de menopauza.

• Histerectomia. Indepartarea chirurgicala a uterului poate contribui la slabirea peretelui pelvin, desi nu se intampla intotdeauna.

• Genetica. Unele femei se nasc cu tesut conjunctiv mai slab reprezentat, facandu-le mai susceptibile la prolaps anterior.

• Obezitatea. Pacientele obeze sau supraponderale au o presiune pelvina crescuta, din cauza greutatii corporale, ceea ce creste riscul de prolaps anterior.

Diagnosticul de cistocel poate implica:

• Un examen pelvin. Puteti fi examinata in pozitie intinsa, sau cand stati in picioare, pentru o vizualizare diferita. In timpul acestei examinari, medicul va cauta tesut la nivelul vaginului ce indica prolaps anterior. Pentru a verifica forta musculaturii pelvine, medicul va va ruga sa contractati acesti muschi

• Discutia cu medicul.  Medicul va pune intrebari tintite in legatura cu istoricul medical, istoricul personal, in special din sfera ginecologica, precum si intrebari legate de situatia actuala si cum va influenteaza viata de zi cu zi. Aceste informatii sunt esentiale atat pentru stabilirea diagnosticului, cat si pentru a alege forma corecta de tratament.

• Examen de urina si examen al vezicii urinare. Prin intermediul acestora, veti putea vedea capacitatea vezicii urinare de a se contracta si goli. Testul de urina ajuta la identificarea unei eventuale infectii urinare.

Tratamentul variaza in functie de prezenta simptomelor, severitatea prolapsului anterior si prezenta afectiunilor asociate, precum prolapsul altor organe.

Cazurile usoare, in care pacienta are putine simptome, sau chiar deloc, nu necesita tratament. Medicul va propune controale pentru a monitoriza prolapsul. In aceste cazuri, vezica urinara se poate repozitiona de la sine, fara interventie din exterior.

In cazurile simptomatice, tratamentul devine necesar, iar optiunile de prima intentie includ:

• Exercitii pentru musculatura peretelui pelvin.  Aceste exercitii, numite si exercitii Kegel, ajuta la intarirea musculaturii pelvine, astfel incat muschii sa ofere un suport mai bun pentru vezica urinara si restul organelor pelvine. Medicul sau un fizioterapeut vor putea sa ofere instructiuni in legatura cu aceste exercitii, astfel incat sa le puteti face corect. Aceste exercitii pot ameliora simptomele, insa prolapsul va fi in continuare prezent, de cele mai multe ori.

• Un dispozitiv de suport.  Un dispozitiv vaginal, sub forma de inel de plastic sau cauciuc, poate fi inserat in vagin pentru a sustine vezica urinara. Acest suport in plus va reduce considerabil simptomele, insa prolapsul va fi in continuare prezent. Multe paciente utilizeaza un astfel de dispozitiv ca alterantiva temporara la interventia chirurgicala, sau atunci cand operatia este prea riscanta pentru pacienta.

Interventia chirurgicala

Interventia chirurgicala pentru cistocel se ia in considerare atunci cand simptomele sunt inca deranjante pentru pacienta, in ciuda utilizarii formelor de tratament nechirurgical.

De cele mai multe ori, interventia se realizeaza transvaginal si implica ridicarea vezicii prolabate inapoi in pozitia anatomica, precum si indepartarea tesutului vaginal in exces. Medicul chirurg poate utiliza un tip special de grefa pentru a reintregi tesutul vaginal. In cazul in care vezica urinara prolabata este asociata cu uter prolabat, medicul va recomanda histerectomia, in plus fata de repararea muschilor pelvini, a ligamentelor si a tesutului conjunctiv.

Operatia nu se va efectua in cazul femeilor insarcinate sau care planuiesc sa ramana insarcinata, ci va fi amanata pana dupa nastere. Intre timp, acestor paciente li se vor recomanda exercitiile pelvine sau un dispozitiv vaginal de sustinere.

Beneficiile aduse de operatie dureaza timp de multi ani, insa exista intotdeauna un anumit risc de reaparitie a prolapsului anterior.

Tratamente facute acasa

Exercitiile Kegel pot fi cu usurinta efectuate acasa de catre paciente, si sunt puternic recomandate tuturor pacientelor cu cistocel, indiferent de severitatea acestuia. Pentru a efectua aceste exercitii, urmati acesti pasi:
• Contractati muschii pelvini-in acelasi mod in care ii contractati atunci cand vreti sa opriti mictiunea
• Mentineti contractia timp de 5 secunde, apoi relaxati-va 5 secunde
• Cresteti progresiv timpul, pana ajungeti la mentinerea contractiei timp de 10 secunde
• Efectuati acest exercitiu de 10 ori, in 3 seturi, in fiecare zi.

Cereti mai multe informatii de la medicul sau fizioterapeutul dumneavoastra. Asigurati-va ca primiti feedback in legatura cu efectuarea exercitiilor si corectitudinea lor.

In plus, pentru a preveni evolutia unui prolaps anterior, puteti adopta urmatoarele:
• Tratati si preveniti constipatia. Alimentele bogate in fibre pot ajuta 
• Evitati ridicatul de greutati prea mari, iar atunci cand o faceti, efectuati ridicarile corect.
• Controlati tusea. Urmati tratamentul corect pentru bronsita sau alte cauze de tuse cronica. Evitati fumatul.
• Gestionati greutatea corproala. Discutati cu medicul si cu un dietetician profesionist pentru a adopta strategii de pierdere in greutate, respectiv de mentinere a unei greutati optime 

Cistocelul sau prolapsul anterior vaginal reprezinta prolabarea vezicii urinare la nivelul vaginului, atunci cand peretele pelvin este slabit. In timp ce unele cazuri se vor rezolva de la sine, iar cistocelul nu va evolua, alte cazuri au nevoie de tratament chirurgical. Discutati cu medicul dumneavoastra despre optiunile de tratament si adoptati orice modificare a stilului de viata care poate ajuta.

Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cystocele/diagnosis-treatment/drc-20369457