Cele mai frecvente afectiuni genitale si varsta la care acestea apar

Nu iti este usor sa vorbesti despre problemele intime de sanatate, asa ca vom vorbi noi despre ele. Am rugat expertii de top in problemele de sanatate intima sa ne explice tot ceea ce trebuie sa stim despre problemele pe care le putem intampina in sfera genitala, si mai ales cum sa le depasim atunci cand acestea apar.

De la raporturi sexuale dureroase (aparute chiar si la femei in jurul varstei de 20 de ani), pana la sarcini nedorite (care nu sunt chiar atat de rare dupa implinirea varstei de 40 de ani precum se crede), o gama larga de afectiuni ale organelor genitale afecteaza femeile in orice decada a vietii.

De fapt, tinand cont de un studiu american, o treime dintre femei s-au tratat impotriva unei afectiuni intime pana la varsta de 60 de ani, desi expertii suspecteaza ca mult mai multe femei au fost afectate de astfel de probleme, dar nu le-au adresat medicului din cauza rusinii, fapt care le-a expus unor suferinte ce nu erau necesare.

In continuare, va prezentam pe larg ce probleme ale sanatatii genitale sunt cel mai des intalnite pentru fiecare grupa de varsta in parte, si mai ales cum sa gasim remediile potrivite la acestea.

Femeile cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani tind sa aiba mai multe raporturi sexuale si mai multi parteneri decat femeile mai in varsta, sustin specialistii.

La prima vedere, acesta este un aspect pozitiv, intrucat activitatea sexuala are un efect benefic asupra starii de sanatate, dar exista si o parte negativa - este posibil ca bacteriile din apropierea vaginului sa urce prin uretra in timpul actului sexual si sa cauzeze infectii ale tractului urinar, caracterizate prin urinare frecventa si dureroasa.

Conform Centrului pentru Controlul si Prevenire Bolilor, in jurul varstei de 20 de ani, in comparatie cu alte segmente de varsta, femeile sunt mult mai tentate sa foloseasca prezervativul pentru contraceptie; acele prezervative care contin spermicide pot crea probleme ale tractului urinar.

Motivele? Spermicidele, ca de exemplu nonoxynol-9, pot tulbura echilibrul florei bacteriene vaginale si pot favoriza aparitia unui mediu prielnic dezvoltarii unor bacterii nocive.

Pentru a pastra tractul urinar fara bacterii nedorite este indicat sa urinam imediat dupa actul sexual si intodeauna sa ne stergem cu o miscare dinspre fata inspre spate. Trebuie optat de asemenea pentru lenjeria din bumbac, prin care corpul sa poata respira, materialele sintetice putand pastra caldura si umiditatea in zona vulvei, creand un mediu prielnic dezvoltarii bacteriilor.

De asemenea, este indicat sa bem doua-trei cani de suc de afine pe zi: cercetarile arata ca antioxidantii (cum ar fi proantocianidele) aflati in afine reduc capacitatea bacteriilor de a adera la mucoasa vezicii urinare.

Pana la urma, este mai putin important ceea ce beti, atata timp cat ramaneti hidratata, aceasta insemnand urinari mai frecvente si o eliminare mai facila a bacteriilor din tractul urinar. In cazul in care suspectati o infectie urinara, este indicat sa consultati un doctor, deoarece aceste infectii se pot trata eficient cu antibiotice.

Durerea resimtita in timpul sexului poate fi localizata atat in interiorul vaginului, cat si in zona labiilor, clitorisului si la deschiderea vaginului si poate aparea la orice varsta. Cauzele sunt multiple, motiv pentru care uneori sunt necesare investigatii amanuntite pentru a gasi adevaratele cauze.

De exemplu, medicamentele antihistaminice: acestea pot cauza uscaciunea muscoasei vaginale si, implicit dureree, asa ca daca sunteti in tratament cu acest tip de medicamente este indicat sa consultati medicul in vederea gasirii unor alternative. Insuficienta lubrefiere poate fi cauzata si de premenopauza sau de un preludiu insuficient, caz in care e indicat sa folositi un lubrifiant vaginal.

Alte afectiuni, cum ar fi fibromul uterin, pot de asemenea cauza durere in timpul actului sexual si de aceea este necesar sa va adresati unui medic in cazul aparitiei durerilor in timpul contactului sexual.

Uneori, durerea poate disparea de la sine, dar durerea cronica poate semnala vulvodinia, o afectiune care afecteaza in medie una din sase femei.

Expertii nu cunosc cauzele vulvodiniei si cu toate ca un tratament care sa vindece afectiunea nu exista deocamdata, simptomele pot fi combatute prin utilizarea unor anumite anestezice, anticonvulsivante si/sau SSRI (antidepresive folosite si pentru combaterea durerii).

Femeile care acuza dureri constante pot beneficia de fizioterapie care include masajul muschilor diafragmei pelvine si de exercitii Kegel, care implica contractia si relaxarea muschilor in vederea combaterii incontinentei urinare.

Daca nu se identifica o cauza de natura fizica a durerii, este posibil sa fie vorba despre un blocaj la nivel mental, caz in care va poate ajuta un terapeut sexual. Expertii considera ca actul sexual nu trebuie sa fie dureros si ca este indicat sa fim atente la ce anume ne poate produce placere si mai ales, la comunicarea cu partenerul.

Razi, stranuti sau faci exerciti fizice si cativa stropi de urina iti scapa in pantaloni. Aceasta este incontinenta urinara cauzata de stres, si aproximativ 30% dintre femeile din Statele Unite cu varste cuprinse intre 25 si 44 de ani se confrunta cu o astfel de scurgere cel putin o data pe saptamana potrivit unui studiu recent.

Nasterea este pe primele locuri in topul cauzelor de incontinenta, deoarece poate deteriora muschii pelvini care sustin uretra, asa ca e de asteptat sa te confrunti cu astfel de simptome intre 20 si 30 de ani (in Statele Unite femeile, in medie, au primul copil la varsta de 25 de ani, dar 25% dintre femei nu raman gravide decat dupa implinirea varstei de 30 de ani).

Pot trece peste sase luni de la nastere pentru ca muschii planseului pelivin sa se refaca si sa aiba suficienta putere pentru ca incontinenta sa se diminueze sau sa dispara. Putem grabi insa procesul de vindecare practicand exercitii Kegel. Expertii sustin ca efectuarea unui numar intre 10 si 25 de astfel de exercitii Kegel dimineata, in timpul spalatului pe dinti, poate fi benefica.

Ei considera ca exercitiile Kegel - contractii si relaxari repetate ale muschilor diafragmei pelvine - sunt mai dificil de efectuat stand in picioare, de aceea si efectul lor este mai mare daca le executam in ortostatism.

Mai mult, se recomanda sa eliminam din alimentatie cofeina, ciocolata, produsele lactate, mancarea picanta si fructele acide - ca portocalele sau ananasul, intrucat acestea pot irita vezica urinara si astfel pot agrava incontinenta.

Bolile cu transmitere sexuala (BTS) pot surveni la orice varsta, dar femeile in jurul varstei de 20 de ani sunt mai susceptibile deoarece este mai probabil ca acestea sa aiba mai multi parteneri sexuali. Doua dintre cele mai raspandite boli cu transmitere sexuala - gonoreea (caracterizata prin urinare dureroasa, sangerari anormale si scurgeri vaginale) si infectia cu chlamydia (care de obicei este asimptomatica, dar uneori poate provoca dureri la urinat si scurgeri vaginale anormale) – sunt tratabile cu atibiotice.

Importanta este identificarea si tratarea acestora la timp, intrucat in lipsa tratamentului aceste afectiuni pot duce la aparitia bolii inflamatorii pelvine, a infectiei uterului si trompelor uterine – toate acestea putand conduce in final la infertilitate.

O alta boala cu transmitere sexuala (BTS) foarte raspandita este infectia cu papiloma virusul uman (HPV), o afectiune virala contractata prin contact sexual. Cel putin o jumatate dintre persoanele active sexual pot contracta virusul HPV la un moment dat in timpul vietii si aproximativ 80% dintre femei vor veni in contact cu virusul pana la varsta de 50 de ani.

In majoritatea cazurilor, organismul poate respinge singur HPV si astfel se poate sa nu stii niciodata ca l-ai avut. Unele dintre cele peste 100 de tulpini HPV pot cauza negii genitali sau verucile vulgare, iar 10 dintre tulpinile virusului HPV sunt legate de aparitia cancerului de col uterin.

Medicul dumneavoastra ginecolog poate detecta prezenta virusului HPV in urma efectuarii unui test Papanicolau, motiv pentru care este bine ca acest test sa fie efectuat cu regularitate. Daca testul Papanicolau este pozitiv, va trebui sa fiti monitorizate o perioada mai indelungata pentru a depista eventualele celule precanceroase la nivelul colului uterin.

Daca doriti, puteti sa va orientati si spre Gardasil, un vacin recent aprobat ce protejeaza impotriva a patru tulpini de HPV care impreuna sunt responsabile pentru 70% din cazurile de cancer de col uterin si 90% din cazurile de veruci genitale.

Gardasil este recomandat fetelor si femeilor cu varste cuprinse intre intre 9 si 26 de ani, dar unii medici il prescriu si pentru femei trecute de varsta de 26 de ani. Indiferent de varsta, daca esti activ sexual si ai unul sau mai multi parteneri, expertii recomanda testarea anuala in ceea ce priveste bolile cu transmitere sexuala.

Conform unor studii ale specialistilor americani, pana la varsta de 35 de ani un procent de 40% dintre femeile din Statele Unite si 60% dintre femeile de origine afro-americana dezvolta fibroame, niste mici excrescente benigne pe peretele uterin.

Acest procent creste pana la 70% din totalul femeilor din SUA si respectiv 80% dintre femeile afro-americane pana la varsta de 50 de ani. Medicii nu au stabilit pana acum ce anume cauzeaza aparitia fibroamelor.

Mai mult, majoritatea femeilor nici macar nu stiu ca au unul sau mai multe fibroame uterine; doar 20% dintre ele experimenteaza manifestrari ca menstruatii anormale, durere in timpul contactului sexual sau urinari frecvente (de cele mai multe ori fibromul apasa asupra vezicii urinare). Fibromul poate deveni periculos daca se dezvolta in cavitatea uterina, intrucat poate duce la infertilitate.

Expertii afirma ca este posibil ca fibromul sa modifice forma uterului sau sa elibereze unele substante chimice care sa impiedice implantarea embrionului la nivelul cavitatii uterine.

Medicul dumneavoastra ginecolog poate detecta prezenta fibromului prin ecografie pelvina sau examen clinic pelvin. Majoritatea pacientelor nu necesita tratament. Daca va confruntati cu sangerari menstruale abundente cauzate de prezenta unui fibrom uterin, pilulele contraceptive pot ajuta la reducerea sangerarii.

In cazul in care medicul recomanda tratarea fibromul uterin, alternativele sunt indepartarea pe cale chirurgicala a fibroamelor si/sau ablatia endometriala; aceasta din urma este o procedura prin care celulele de la nivelul mucoasei uterine sunt cauterizate (arse); trebuie stiut insa ca de cele mai multe ori ablatia duce la infertilitate.

Aproximativ una din zece femei din Statele Unite au endometrioza, o afectiune in cazul careia insule izolate de tesut uterin cresc pe ovare, pe trompele uterine sau in apropierea intestinului sau a vezicii urinare.

Varsta medie la care este depistata endometrioza este de 27 de ani. Cu toate acestea, afectiunea poate aparea inca din adolescenta, dar si la 30 sau 40 de ani; dupa menopauza, frecventa endometriozei scade deoarece celulele responsabile de aceasta afectiune au nevoie de estrogen pentru a se dezvolta.

Manifestarile endometriozei includ dureri premenstruale si infertilitate; specialistii estimeaza ca o treime dintre femeile infertile sufera de endometrioza. Expertii afirma ca utilizarea contraceptivelor orale fara intrerupere pe o perioada cuprinsa intre trei si noua luni poate elimina durerile menstruale datorate endometriozei.

Progesteronul din contraceptive face ca numarul celulelor responsabile de endometrioza sa se micsoreze, dar simptomele pot reaparea odata cu incetarea administrarii acestor pilule.

Pentru femeile cu simptome mai severe, specialistii recomanda interventia chirurgicala laparoscopica, pentru a putea indeparta celulele responsabile de endometrioza printr-o mica incizie efectuata la nivelul ombilicului.

Perioada de tranzitie spre menopauza poate dura si pana la 10 ani, pe masura ce nivelul hormonilor sexuali (estrogen si progesteron) scade. Varsta medie de debut al premenopauzei este situata intre 47 si 52 de ani, dar in anumite cazuri premenopauza poate debuta mai devreme, incepand cu varsta de 35 de ani. Simptomele premenopauzei includ scaderea libidoului, schimbarile de dispozitie si menstruatiile neregulate.

Premenopauza este o perioada ce abunda in manifestari dintre cele mai neplacute – din fericire insa exista numeroase remedii impotriva acestora. Contraceptivele orale pot reduce bufeurile si transpiratiile nocturne, precum si menstruatiile neregulate.

Un motiv in plus pentru a folosi anticonceptionalele: patru din zece sarcini in cazul femeilor aflate in a patra decada a vietii sunt sarcini neplanificate, conform specialistilor germani, dar tineti minte: daca inca aveti ovulatii, atunci puteti avea copii, indiferent cat de neregulat este ciclul menstrual.

Schimbarea stilului de viata poate ajuta la reducerea simptomelor premenopauzei. Treizeci de minute de exercitii fizice zilnice va pot scapa de transpiratiile nocturne si starile de anxietate. Expertii in nutritie mai recomanda si consumul de peste, nuci si alte alimente cu continut bogat in acizi grasi Omega 3.

Pentru a stimula cresterea libidoului, sexologii recomanda sa diversificam un pic ritualurile sexuale: ne putem bucura de diverse experiente senzuale impreuna cu partenerul, cum ar fi sa consumam un desert bun impreuna sau sa vizionam un film provocator.

Sexologii sustin ca nivelul libidoului are cele mai mari sanse sa revina in mod natural cand atentia este concentrata intr-o alta parte decat pe actul sexual in sine.

Candidoza vaginala este des intalnita la femeile de toate varstele, aproximativ 75% dintre acestea confruntandu-se cu cel putin una dintre simptomele acestei afectiuni - prurit genital, secretii in exces si urinari dureroase - cel putin o data in viata.

Candidoza este cauzata de modificarea microflorei bacteriene intalnite in mod normal in vagin; printre factorii favorizanti sunt citati stresul, lipsa somnului, administrarea de contraceptive orale sau antibiotice. De asemenea, sarcina poate determina aparitia unei candidoze vaginale.

Daca suspectati ca ati avea o astfel de infectie, un tratament antifungic poate fi suficient. Nu intotdeauna candidoza raspunde insa la primul tratament antifungic incercat. Mai mult, candidoza poate fi cu usurinta confundata cu alte infectii cauzate de diferite bacterii, cum ar fi vaginita bacteriana.

Inainte de a incepe tratamentul este indicat sa efectuati un test al secretiei vaginale. In functie de rezultatul testului medicul poate prescrie medicamentele potrivite, care sa inlature candidoza vaginala.

Una dintre cele mai des intalnite afectiuni intalnite la femeile fertile, vaginita bacteriana apare atunci cand se produce un dezechilibru intre bacteriile intalnite in mod normal in vagin.

Simptomele sunt similare cu cele ale infectiei vaginale cu Candida, dar de obicei mai usoare. In timp ce specialistii nu sunt siguri ce anume provoaca schimbarea echilibrului florei bacteriene vaginale, ei stiu cu siguranta ca vaginita tinde sa apara la femeile in varsta de 20-30 de ani, care sunt foarte active sexual sau au unul sau mai multi parteneri sexuali noi.

Spalatul local frecvent poate, intr-o anumita masura, sa perturbe echilibrul microflorei vaginale. Daca banuiti ca suferiti de vaginita, consultati un medic specialist in vederea efectarii unui tratament cu antibiotice. Lasata netratata, vaginita poate creste riscul de a contracta boli cu transmitere sexuala sau poate provoca complicatii in cazul in care sunteti gravida.

Menstruatiile sau sangerarile neregulate pot semnala prezenta sindromului ovarului polichistic (SOP), o afectiune legata de un nivel crescut de hormoni androgeni care afecteaza 10% dintre femeile de varsta fertila si este de obicei diagnosticata la femeile cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani.

Alte manifestari includ chisturile ovariane, obezitatea si pilozitatea faciala excesiva. Sindromul ovarului polichistic reprezinta una dintre cauzele cele mai raspandite ale infertilitatii.

Cu toate ca acest sindrom nu poate fi vindecat, el poate fi tratat, asa ca este necesar sa va adresati medicului ginecolog si sa efectuati o serie de teste si investigatii (examen clinic, analize ale sangelui, ecografie abdominopelvina) pentru a confirma acest diagnostic.

Medicul poate prescrie contraceptive orale in vederea reglarii menstruatiei si a nivelului de hormoni androgeni. Daca urmati un tratament pentru a ramane gravida, medicamentele pentru fertilitate pot ajuta la normalizarea menstruatiei.

In cazul femeilor trecute de 40 de ani, menstruatia neregulata sau sangerarile abundente pot semnala aparitia unui polip, o excrescenta uterina care de cele mai multe ori are un caracter benign si care apare mai ales la femeile cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 de ani. Cauzele aparitiei polipilor sunt inca neelucidate. Daca simptomele devin suparatoare, polipii pot fi indepartati pe cale chirurgicala.

O alta cauza a menstruatiei neregulate la femeile de 40 de ani este reprezentata de problemele glandei tiroide. Glanda tiroida este legata din punct de vedere functional cu acele zone ale creierului care mentin buna functionare a ovarelor.

Odata ajunsa la varsta de 40 de ani, se recomanda dozarea hormonilor tiroidieni cel putin o data la fiecare cinci ani, deoarece functionarea naturala a tiroidei descreste odata cu varsta.

Scaderea sau accelerarea functiei glandei tiroide poate fi tratata cu ajutorul medicamentelor, de aceea daca suspectati ca ati avea o disfunctie a glandei tiroide este indicat sa va adresati unui medic endocrinolog.

Desi este mult mai frecvent intalnit in randul femeilor de peste 50 de ani, cancerul ovarian se poate manifesta chiar si inainte de 40 de ani. Manifestarile cancerului ovarian sunt subtile, de fapt, pana de curand, medicii credeau ca acestea nici macar nu exista, dar cercetatorii americani au reusit sa identifice unele semne ce va pot avertiza: balonare, dureri abdominale, urinari frecvente, lipsa poftei de mancare sau aparitia prea rapida a senzatiei de satietate.

Daca experimentati aceste simptome zilnic pentru o perioada de cel putin trei saptamani, adresati-va medicului - dar nu intrati in panica: simplul fapt ca aceste simptome sunt prezente nu inseamna ca suferiti de cancer ovarian, dar pentru a putea exclude afectiunea este recomandat sa va adresati medicului ginecolog in vederea unui consult medical.

Diagnosticarea cancerului ovarian presupune o examinare clinica si/sau o ecografie pelvina, iar tratamentul incepe de obicei prin indepartarea ovarului afectat si testarea ganglionilor limfatici pentru a vedea daca celulele canceroase s-au raspandit in organism.

Cazurile de cancer ovarian sunt relativ rare, dar riscul este mai mare daca aveti o ruda apropiata diagnosticata cu cancer de san sau cancer ovarian. In acest caz ar fi bine sa va testati pentru o eventuala mutatie a genelor BRCA1 sau BRCA2. Femeile cu o mutatie a genelor BRCA au un risc intre 27 si 44% de a dezvolta aceasta forma de cancer de-a lungul vietii, in comparatie cu un risc de mai putin de 2% in cazul celorlalte femei.

Daca prezentati o mutatie a genei BRCA, un medic specialist in oncologie va poate sfatui in legatura cu cea mai potrivita alternativa in cazul dumneavoastra: tratamentul medical bazat pe contraceptive orale sau histerectomia.

Se pare ca femeile care luau anticonceptionale, multiparele si femeile care au alaptat au un risc mai redus de a dezvolta o tumora ovariana. Specialistii incearca sa stabileasca o legatura intre numarul de ovulatii avute de-a lungul vietii si probabilitatea de a face cancer ovarian.

Desi mult mai frecvent intalnit in randul femeilor in varsta, prolapsul organelor pelvine, o afectiune cauzata de slabirea muschilor diafragmei uro-genitale, care poate permite vezicii urinare si/sau uterului sa coboare pana la sau chiar prin vagin, poate fi intalnit chiar si in cazul femeilor de pana in 40 de ani.

Factorii de risc includ obezitatea, sarcina si, in mod surprinzator, culoarea parului: se pare ca blondele au un risc mai ridicat de a suferi de aceasta afectiune, probabil datorita prezentei unui tip particular de colagen, o proteina care ajuta la formarea tesutului conjunctiv care mentine in pozitie organele interne.

In cazul blondelor se pare ca fibrele de colagen isi pierd mai usor elasticitatea, ceea ce conduce la aparitia prolapsului organelor pelvine.

Daca va confruntati cu o sarcina dupa varsta de 40 de ani si exista si alti factori de risc pentru aparitia prolapsului organelor pelvine, este recomandat sa vorbiti cu ginecologul dumneavoastra in vederea unei nasteri prin cezariana.

Prolapsul pelvin poate interfera cu miscarile intestinului, ale vezicii urinare sau cu activitatea sexuala, asadar este imperativ sa va adresati unui medic. Aceasta afectiune poate fi tratata cu un pesar, un dispozitiv de plastic care odata introdus in vagin impinge in sus organele si le mentine in pozitie anatomica. Chirurgia este de asemenea recomandata pentru a consolida muschii pelvini si pentru a restabili pozitia organelor care s-au deplasat.

Daca exista posibilitatea ca uterul sa coboare din nou, histerectomia poate fi cea mai buna solutie. Indiferent cat de buna este starea dumneavoastra de sanatate, retineti ca aceste informatii referitoare la ratele de aparitie ale afectiunilor pelvine la diferitele grupe de varsta sunt simple date statistice: toate aceste afectiuni pot aparea - chiar daca mai rar - si la alte grupe de varsta, motiv pentru care se recomanda sa cereti sfatul medicului inca de la primele semne care va fac sa suspectati o afectiune in sfera genitala, indiferent de varsta la care apar manifestarile care va ingrijoreaza.