Anexita

Printre bolile cu care se confrunta femeile, cele mai importante sunt cele cauzate de diverse procese inflamatorii din sfera genitala feminina, cum ar fi inflamatia uterului (salpingoogorita), anexita.

Aceste afectiuni gincologice au un debut insidios: de multe ori progreseaza incet, fara a prezenta o amenintare serioasa pentru viata vreunei femei, totusi prin consecintele lor pot priva de bucuria maternitatii.

Potrivit statisticilor, fiecare a cincea femeie acare a suferit de inflamatii ale anexelor sufera de infertilitate.

In cazul unui uter normal, trompele uterine si ovarele sunt sterile si nu contin microorganisme. Dar in anumite conditii, microbii sunt omniprezenti, local, si provoaca inflamatii.

Acestea pot fi declansate, inclusiv de bacteriile care populeaza in mod normal vaginul si care se extind din habitatul lor.

O alta cauza a inflamatiilor sunt infectiile cu transmitere sexuala: chlamydia, micoplasma, ureaplasma, gonoreea, tricomoniaza, etc.

In cazul in care sunt prezente bacteriile specifice acestor afectiuni, tratamentul specific trebuie facut de ambii parteneri.

Organele genitale feminine sunt structurate in asa fel, incat, in mod normal, acestea rezista la infectii. In vagin si spre colul uterin exista o secretie acida cu rol de bariera.

In cazul in care efectul acestor bariere este diminuat, ca urmare a diverse situatii patologice (inflamatii ale vaginului sau colului uterin) sau reducerea rezistentei generale a organismului (raceli, gripe), accesul infectiilor va fi mult mai usor.

Factorii de risc care favorizeaza infectiile uterului si anexelor sunt:
- orice interventie interna asupra uterului, cum ar fi introducerea de dispozitive intrauterine, operatia chirurgicala de intrerupere a sarcinii;
- parteneri sexuali multipli;
- activitate sexuala fara metode de contraceptie sau in timpul menstruatiei;
- hipotermie.

Principalele simptome ale inflamatiei anexelor sunt:
- febra, dureri de cap, stare generala de rau, frisoane si varsaturi;
- durere brusc resimtita in partea dreapta a abdomenului, stanga si in spate;
- dereglarea accentuata a ciclului menstrual si scurgeri de secretii purulente;
- constatarea inflamatiei anexelor in urma examinarii medicale si durere severa a acestora.

Atat anexitele cat si consecintele acestora sunt periculoase.

Chiar si in cazul in care o femeie incepe un tratament pentru acestea, pot sa apara aproape inevitabil efecte negative.

Adesea se formeaza aderente intre trompele uterine si ovare sau intre trompele uterine si anumite parti ale intestinelor.

Deseori, trompele uterine se lipesc de ovar, peretele abdominal, etc. rezultand infertilitatea. Anomaliile de la nivelul trompelor uterine pot duce la dezvoltarea sarcinii ectopice.

Anexita se declanseaza chiar daca inflamatia acuta a disparut: germenii se pot ascunde in diverse zone numite focare cronice inflamatorii, care vor persista in timp, fara tratament tintit si a caror cauza va fi dificil de depistat.

Daca inflamatia nu cedeaza, trebuie consultat medicul.

Tratamentul si medicatia pentru anexita vor fi stabilite doar de medicul ginecolog.

Pentru tratamentul bolilor inflamatorii ale organelor pelvine se utilizeaza mai ales antibiotice (administrate, de obicei, ambilor parteneri).

Dupa ce tratamentul a fost urmat corect, specialistul va recolta secretie vaginala pentru a evalua eficacitatea tratamentului.

Pe tot parcursul terapiei, este indicat sa se evite activitatea sexuala!

Potrivit statisticilor intre 20-25% dintre femeile de varsta reproductiva sufera de recurenta bolii, astfel incat pentru a se reduce la minim aceasta consecinta este indicat sa se schimbe inclusiv stilul de viata.

In prezent, pe scara larga sunt utilizate diverse metode alternative in scop terapeutic si profilactic, fizioterapie, medicina naturista, hidroterapie, osteopatie, masaj ginecologic, etc.

Efectul optim in tratamentul anexitei presupune o combinatie dintre tratamentul medicamentos, fizioterapie si tehnici manuale specifice.

Din pacate, tratamentul poate presupune inclusiv interventia chirurgicala.

O alternativa ar fi laparoscopia, intrucat nu presupune incizia abdominala ci doar cateva taieturi de mici dimensiuni in peretele abdominal anterior prin care sunt introduse trocare (tuburi speciale) cu un diametru de 0,5-1 cm, prin care sunt inserate instrumentele pentru laparoscopie.

Laparoscopia se realizeaza cu monitorizarea imaginii marite a cavitatii abdominale, care permite ghidajul si manipularea instrumentelor specifice pentru tratamentul chirurgical al infertilitatii cauzate de afectiuni ale trompelor uterine.

Laparoscopia este deseori realizata sub anestezie generala.

Pacienta nu va sta mai mult de o zi, in spital. Sansele de aparitie a complicatiilor sunt minime.

Dupa laparoscopie, in cavitatea abdominala ar putea sa ramana o cantitate de gaz, injectat in timpul operatiei, care ar putea provoca disconfort. Durerea dispare, in cateva zile atunci cand cazul va fi eliminat, iar in cateva zile micile leziuni se vor vindeca.

Laparotomia sau laparoscopia de urgenta este o interventie chirurgicala care presupune realizarea unei incizii in cavitatea abominala.

Aceasta metoda ofera posibilitati de actiune care nu sunt disponibile in cazul laparoscopiei.

Cu toate acestea perioada de recuperarea este mult mai extinsa, intrucat cusatura postoperatorie are nevoie de o perioada mai mare de vindecare.

Dupa operatie, organismul trebuie sa se odihneasca si sa se refaca. Multe femei, dupa o astfel de interventie chirurgicala revin prea repede la viata de dinainte de operatie, iar consecintele negative se vor extinde pe termen lung.

Prin urmare, trebuie sa i se acorde organismului timpul necesar pentru a se reface.

Postoperator trebuie respectate urmatoarele instructiuni:
- in prima zi dupa operatie nu se va manca nimic, dar din a doua zi se pot bea lichide, urmand ca din a treia zi sa se manance alimente usoare;
- bolnavul trebuie sa utilizeze vitamine;
- mesele vor fi fractionate, dese si in portii mici. Se vor consuma carbohidrati compelcsi. Se vor exclude din dieta stimulente ca zaharul rafinat si cofeina;
- se vor face exercitii fizice usoare incepand inca din a doua zi dupa operatie, doar cu avizul medicului.