Sindromul Loeys-Dietz, o tulburare a tesutului conjunctiv

Sindromul Loeys-Dietz este o tulburare genetica care afecteaza tesutul conjunctiv. Tesutul conjunctiv are un rol important in asigurarea rezistentei si flexibilitatii oaselor, ligamentelor, muschilor si vaselor de sange.

Sindromul Loeys-Dietz a fost descris pentru prima data in anul 2005. Caracteristicile sale sunt similare cu cele ale sindromului Marfan si sindromului Ehlers-Danlos. Cu toate acestea, sindromul Loeys-Dietz este cauzat de mutatii genetice diferite.

Tulburarile de tesut conjunctiv pot afecta intregul organism, inclusiv sistemul osos, pielea, inima, ochii si sistemul imunitar.

Persoanele cu sindrom Loeys-Dietz au caracteristici faciale unice, cum ar fi ochii larg distantati, o deschidere a valului palatin si deviatia axelor ochilor (strabism).

Exista cinci tipuri de sindrom Loeys-Dietz, clasificarea depinzand de ce mutatie genetica este responsabila pentru provocarea tulburarii.
• Tipul I este cauzat de mutatiile genei TGFBR1;
• Tipul II este cauzat de mutatiile asupra genei TGFBR2;
• Tipul III este cauzat de modificarile genei SMAD3;
• Tipul IV este produs de mutatiile genei TGFB2;
• Tipul V este produs de modificarile genei TGFB3.

Deoarece sindromul Loeys-Dietz este o afectiune relativ recent descoperita, oamenii de stiinta inca efectueaza studii cu privire la caracteristicile fiecarui tip.

Fiind o tulburare de tesut conjunctiv, sindromul Loeys-Dietz poate afecta aproape orice parte a corpului. Urmatoarea lista cuprinde cele mai afectate zone ale corpului de aceasta tulburare:

• Inima;
• Vasele de sange, in special aorta;
• Ochii;
• Fata;
• Sistemul osos, mai ales craniul si coloana vertebrala;
• Articulatiile;
• Pielea;
• Sistemul imunitar;
• Sistemul digestiv;
• Organe cavitare, cum ar fi splina, uterul si intestinele.

Sindromul Loeys-Dietz variaza de la persoana la persoana. Diferite persoane cu acest sindrom vor avea simptome distincte, in parti diferite ale corpului.

Simptomele sindromului Loeys-Dietz pot aparea oricand in timpul copilariei, pana la varsta adulta. Severitatea simptomelor variaza foarte mult de la persoana la persoana.

Simptomele urmatoare sunt cele mai caracteristice ale acestui sindrom. Cu toate acestea, este important de retinut faptul ca aceste simptome nu sunt observate la toate persoanele afectate si nu duc intotdeauna la o diagnosticare precisa a tulburarii.

Tulburari ale sistemului cardiovascular

• Marirea aortei (artera importanta, cu rol in trimiterea sangelui de la inima in intreg corpul);
• Anevrism, caracterizat printr-o dilatare a peretului vasului de sange;
• Disectie de aorta, rupere brusca a straturilor peretelui arterial;
• Rasucirea arterelor;
• Defecte cardiace.

Trasaturi faciale caracteristice

• Hipertelorism (marirea distantei dintre ochi);
• Lueta bifida;
• Pometi lasati;
• Craniosinostoza (fuziune prematura a suturilor craniene);
• Palatoschizis (prezenta unei despicaturi in valul palatin);
• Tenta albastra la nivelul sclerelor;
• Micrognatie (dimensiune mica a barbiei);
• Retrognatism mandibular (retragerea barbiei).

Afectare a sistemului osos

• Lungime exagerata a degetelor de la maini si de la picioare;
• Contractura degetelor;
• Picioare strambe congenital (varus equin);
• Scolioza;
• Instabilitatea coloanei vertebrale;
• Laxitate articulara;
• Pectus excavatum (piept infundat) sau pectus carinatum (piept proeminent);
• Osteoartrita;
• Pes planus (picioare plate, platfus).

Afectare cutanata

• Piele translucida;
• Piele moale, catifelata;
• Invinetire usoara;
• Risc de hemoragii;
• Eczeme;
• Cicatrici.

Tulburari oculare

• Miopie;
• Afectarea muschilor globului ocular;
• Strabism;
• Dezlipire de retina.

Alte simptome

• Alergii alimentare sau de mediu;
• Boala inflamatorie intestinala;
• Astm.

Sindromul Loeys-Dietz este o tulburare cauzata de o mutatie genetica la una dintre genele TGFBR1, TGFBR2, SMAD3, TGFB2, TGFB3.

Tulburarea are un model autozomal dominant. Acest lucru inseamna ca doar o copie a genei mutante este suficienta pentru a provoca tulburarea. Daca un parinte are sindromul Loeys-Dietz, riscul ca un copil sa dezvolte afectiunea sunt de 50%.

Cu toate acestea, aproximativ 75% dintre cazurile de sindrom Loeys-Dietz apar la persoanele fara istoric familial al acestei afectiuni. In schimb, defectul genetic apare spontan, inca din uter.

Pentru femeile care sufera de sindrom Loeys-Dietz, este recomandata examinarea riscurilor cu ajutorul unui genetician, inainte de a ramane insarcinate. Exista diferite optiuni de testare ce pot fi efectuate in timpul sarcinii pentru a determina daca fatul are sau nu sindromul.

O femeie cu sindrom Loeys-Dietz are, de asemenea, un risc mult mai mare de disectie de aorta si de ruptura uterina in timpul sarcinii si imediat dupa nastere. Acest lucru este cauzat de faptul ca sarcina supune inima si vasele de sange la un stres crescut.

Femeile cu afectiuni aortice sau cu defecte cardiace ar trebui sa discute riscurile cu un medic inainte de a lua in considerare o sarcina. O astfel de sarcina poate fi considerata cu risc ridicat si probabil este necesara o monitorizare speciala.

Unele dintre medicamentele utilizate in tratamentul sindromului Loeys-Dietz nu pot fi utilizate in timpul sarcinii din cauza riscului crescut de defecte congenitale si de pierdere a fatului.

In trecut, multe persoane cu sindrom Loeys-Dietz au fost diagnosticate in mod eronat cu sindromul Marfan. Acum este cunoscut faptul ca sindromul Loeys-Dietz provine din mutatii genetice diferite fata de sindromul Marfan, deci, trebuie gestionat diferit. Este importanta intalnirea cu un medic familiarizat cu aceasta tulburare pentru a stabili un plan de tratament optim.

Nu exista niciun remediu pentru tulburare, asa ca tratamentul vizeaza prevenirea si tratarea simptomelor, imbunatatind conditiile de viata. Din cauza riscului ridicat de ruptura de aorta, o persoana cu aceasta afectiune trebuie urmarita indeaproape pentru a monitoriza formarea anevrismelor si a altor complicatii. Monitorizarea poate include:

- Ecocardiograme anuale sau bianuale;
- Angiografie CT;
- Angiografie IRM;
- Radiografia coloanei vertebrale cervicale.

In functie de simptomatologie, alte tratamente si masuri preventive pot include:
- Medicamente pentru reducerea presiunii asupra arterelor majore ale corpului, prin reducerea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale, cum ar fi blocantele receptorilor de angiotensina sau beta-blocantele;
- Chirugia vasculara, cum ar fi inlocuirea de radacina aortica si reparatiile arteriale pentru anevrisme;
- Restrictii de exercitii fizice intense;
- Activitati cardiovasculare usoare precum drumetii, ciclism, jogging si inot;
- Chirurgie ortopedica pentru deformarile coloanei sau ale picioarelor;
- Medicatie impotriva alergiilor;
- Fizioterapie;
- Consultarea unui nutritionist pentru problemele gastro-intestinale.

Din cauza numeroaselor complicatii care le ameninta viata, legate de inima, sistem osos si sistem imunitar, persoanele cu sindrom Loeys-Dietz prezinta un risc de deces mare. Cu toate acestea, sunt facute constant progrese pentru a ajuta la reducerea complicatiilor pentru cei cu aceasta tulburare.

Deoarece sindromul a fost recunoscut recent, este dificila estimarea sperantei reale de viata pentru cineva cu sindrom Loeys-Dietz. Adesea, numai cazurile cele mai grave ale acestui sindrom ajung in atentia medicala. Specialistii afirma ca persoanele cu sindrom Loeys-Dietz pot avea o durata normala a vietii.

Pe masura ce oamenii de stiinta afla mai multe despre boala, se asteapta ca diagnosticele anterioare sa poata imbunatati rezultatele medicale si sa duca la optiuni de tratament mai noi si mai eficiente.