Boala Gaucher

Boala Gaucher apare cand anumite lipide se acumuleaza in mod excesiv la nivelul ficatului, splinei, maduvei osoase si, mai rar, a creierului. Aceasta acumulare de tesut adipos interfera cu functionarea normala a organelor si poate determina marirea in volum a organului si dureri osoase.

Boala Gaucher apare datorita unei deficiente enzimatice si uneori termenul de deficienta de glucocerebrozidaza este folosit pentru a descrie afectiunea. Aceasta boala este frecventa printre evreii din Europa Centrala si de Est (evrei ashkenazi). Poate apare la orice varsta si afecteaza femeile si barbatii in proportii egale.

Numele bolii a fost pus dupa medicul francez care a descris-o pentru prima data in 1880. Tratamentul bolii Gaucher poate implica inlocuire enzimatica si ale terapii.

Exista trei tipuri majore ale bolii Gaucher.
Clasificarea depinde de varsta pacientului la momentul diagnosticului, si daca sunt implicate sau nu creierul si sistemul nervos central.
1. Tipul 1
In cazul acestei forme a bolii, nu este implicat creierul. Poate apare la orice varsta, desi prevalenta mai mare este la persoanele adulte, cu o medie a varstei de 20 de ani la momentul diagnosticului. Este cea mai frecventa forma de boala Gaucher.
2. Tipul 2
Aceasta forma a bolii Gaucher este rara si apare la sugari cu semne si simptome severe, cum ar fi marirea de volum a ficatului si a splinei, care apar pana la varsta de trei luni. Acesti sugari au afectare cerebrala extensiva si rapid progresiva.
3. Tipul 3
Aceasta forma a bolii Gaucher, de asemeni rara, apare la copii si adolescenti. Are tendinta de a fi cronica si progreseaza mai lent decat tipul 2. Desi creierul este afectat, leziunile cerebrale sunt de obicei usoare. Semnele si simptomele, cum ar fi marirea in volum a ficatului si a splinei, variaza larg in intensitate.
Tipurile 2 si 3 ale bolii Gaucher reprezinta doar 5 procente din totalul cazurilor.

Semnele si simptomele bolii Gaucher variaza larg de la un pacient la altul.
Durerile osoase sau fracturile sunt deseori primul simptom.

Simptomele pot fi:
- anormalitati scheletale, incluzand subtierea unor oase (osteopenia), dureri osoase si fracturi;
- marirea in volum a ficatului (hepatomegalie) sau a splinei (splenomegalie) sau a ambelor;
- anemie, datorata prezentei unei cantitati prea mici de hematii sanatoase;
- o sensibilitate mare la echimoze (vanatai), lucru care poate semnifica un numar mic de plachete sanguine (trombocitopenia);
- deteriorare cognitiva, incluzand retardare mentala sau dementa;
- pete galbene la nivelul ochiului;
- miscari oculare anormale;
- functionare anormala a rinichilor si plamanilor;
- colorarea maronie a pielii.

Cauza bolii Gaucher este deficitul unei enzime: glucocerebrozidaza. In mod normal aceasta enzima metabolizeaza lipidele numite glucocerebrozide. Cand enzima lipseste, totusi, lipidele se pot acumula in creier si alte organe si de asemeni in maduva osoasa.

Boala Gaucher se transmite autozomal recesiv. Ambii parinti trebuie sa fie purtatori ai unei mutatii genetice pentru ca copilul sa dezvolte aceasta afectiune. Dar chiar si atunci cand ambii parinti sunt purtatori, exista doar un risc de 25% ca boala sa apara la copil, si risc de 50% ca copilul sa fie purtator neafectat al genei.
Exista si o sansa de 25 % ca micutul sa fie sanatos si nepurtator al genei mutante.

Evreii din Europa Centrala si de Est, si in mod particular cei cu istoric familial de boala Gaucher au un risc crescut de a dezvolta boala sau de a fi purtatori ai genei.

Daca persoana prezinta semne si simptome ale bolii Gaucher este bine sa solicite o consultatie la medicul de familie.
Cand este prezent un istoric familial al bolii Gaucher, se poate solicita medicului realizarea unui test genetic pentru a determina daca individul este purtator al defectului genetic. Acest lucru poate fi necesar pentru persoanele care doresc sa aiba copii, iar un specialist pe probleme genetice poate evalua riscul de aparitie al bolii la copii.

Daca medicul suspecteaza prezenta bolii Gaucher sau daca aceasta este prezenta la membrii familiei diagnosticul se pune pe teste de sange care evalueaza nivelul enzimei asociate cu aceasta boala.

Pacientii cu boala Gaucher au nivele scazute ale enzimei glucocerebrozidaza in sange. Daca persoana este purtatoare a genei care determina boala Gaucher – dar nu prezinta aceasta boala – va avea un nivel enzimatic intermediar intre cel al pacientilor cu aceasta afectiune si subiectii sanatosi.

Daca pacientul primeste diagnosticul de boala Gaucher, medicul va recomanda efectuarea periodica a unor teste pentru a determina progresia acesteia.

Aceste teste pot fi:
1. Imagistica prin rezonanta magnetica care foloseste un camp magnetic si unde radio pentru a crea imagini care vor ajuta medicul sa vada daca exista o marire de volum a ficatului sau a splinei.
2. Imagistica pentru determinarea densitatii osoase si modificarea acesteia in timp.
Testele prenatale

Pentru femeia insarcinata purtatoare a genei Gaucher, medicul poate recomanda teste prenatale care pot determina daca fatul are risc de a dezvolta boala Gaucher. Testele care evalueaza celulele din lichidul amniotic (amniocenteza) sau tesutul de la nivelul placentei (biopsia vilozitatilor coriale) pot detecta toate tipurile de boala Gaucher ale fatului.

Persoanele cu boala Gaucher tip 2 deseori dezvolta complicatii neurologice severe, printre care:
- crize de tip epileptic;
- mers anormal;
- probleme de deglutitie.

Pe masura ce aceste probleme progreseaza si devin mai severe, pot deveni debilitante si pot conduce la deces. In mod obisnuit copiii cu tipul 2 al bolii Gaucher mor pana la varsta de 2 ani.
Alte complicatii posibile sunt:
- edem sever la nastere, determinat de acumularea de lichide in tesuturi;
- calcificarea valvelor cardiace, ducand la lezarea acestora, leziunile vor face ca valvele sa nu se mai deschida complet si sa nu mai functioneze corect;
- dureri osoase care pot deveni severe si pot duce la dificultati de mers si fracturi;
- tendinta la sangerare care poate determina hemoragii nazale repetate sau sub piele (echimoze).

Persoanele in varsta cu boala Gaucher au un risc mai mare de a dezvolta anumite forme de cancer, in mod particular mielomul – o multiplicare necontrolata a celulelor plasmatice.

Pentru tratamentul bolii Gaucher, medicul poate recomanda:
1. Terapie de substitutie enzimatica
Aceasta abordare inlocuieste enzimele deficitare cu enzime sintetice. Aceste enzime inlocuitoare sunt administrate pacientului intravenos, de obicei, o data la doua saptamani in doze mari.
Desi eficacitatea poate varia, este frecvent eficienta la persoanele cu tipul 1 de boala Gaucher si, in unele cazuri, in tipul 3. La multi pacienti, terapia de inlocuire enzimatica poate ameliora marirea de volum a ficatului si a splinei si poate ajuta la rezolvarea anomaliilor plasmatice. Copiii tratati prin terapie enzimatica deseori au explozii de crestere si crestere ponderala, iar anormalitatile scheletale sunt moderate.

Acest tratament este in mod special eficient daca este initiat inainte de aparitia unor cresteri semnificative a organelor si a deteriorarii osoase. Este inca neclar daca acest tratament este eficient si pentru problemele neurologice al bolii Gaucher. In mod ocazional, pacientii pot prezenta reactii alergice sau de hipersensibilizare la tratamentul enzimatic, avand ca simptome aparitia unei eruptii cutanate, greata, diareea sau durerile abdominale.

2. Transplantul de maduva osoasa
Aceasta interventie chirurgicala a fost folosita pentru cateva cazuri de boala Gaucher. In aceasta tehnica, celulele formatoare de sange care au fost afectate de boala Gaucher sunt indepartate si inlocuite, lucru care poate ameliora semnele si simptomele bolii. Deoarece aceasta abordare are un risc crescut, este realizata mult mai rar decat terapia de inlocuire enzimatica.

3. Medicamentul Miglustat
Eficacitatea acestui medicament administrat oral la pacientii cu boala Gaucher este inca studiata, dar pare sa fie capabila sa intervina in producerea glucocerebrozidelor la unii pacienti cu tipul 1 al bolii. Diareea si scaderea ponderala sunt efecte secundare intalnite frecvent.

Pacientii cu forma usoara a bolii Gaucher, in mod particular cei la care apare la varsta adulta, au o speranta de viata normala. Copiii la care boala apare in perioada de sugar, in mod general nu traiesc mai mult de doi ani.