Melasma

Vezi galerie foto

Definitie:

Melasma este o hiperpigmentare dobandita, in general simetrica, a zonelor fotoexpuse ale fetei (frunte, obraji, tample) si uneori si la nivelul gatului.

Epidemiologie:

Melasma este o afectiune dermatologica ce poate sa apara la orice rasa, fiind insa mai frecventa la persoanele care au constitutional tegumente mai inchise la culoare.

Este mai frecventa la femei (90% din cazuri), insa cand afecteaza barbatii acestia prezinta aceleasi manifestari clinice. Este rar intalnita inainte de pubertate si apare de obicei la femei in perioada lor reproductiva.
Fiziopatologie:

Cauza melasmei ramane necunoscuta, insa sunt citati multipli factori etiopatogenici: predispozitia genetica; factorii hormonali: estrogenii, progesteronul (aparitia melasmei in timpul sarcinii sau in timpul utilizarii de contraceptive), hormonii tiroidieni; medicamentele fototoxice si fotoalergice (hidantoina); anumite cosmetice si nu in ultimul rand expunerea la soare.

Pacientii relateaza aparitia progresiva a hiperpigmentarii faciale, ce poate fi asociata temporar sarcinii sau utilizarii de contraceptive orale.

Expunerea intensa sau cronica la soare agraveaza sau poate precipita aparitia melasmei, dar uneori, datorita dezvoltarii insidioase a afectiunii, pacientii nu constientizeaza aceasta asociere.

Melasma este considerata de unii medici o modificare fiziologica la femeia insarcinata, alaturi de hiperpigmentarea areolelor mamare, a mucoaselor genitale si a liniei albe abdominale, ea fiind denumita si cloasma sau masca gravidica.

Obiectiv, pacientii prezinta macule hiperpigmentate (pete colorate), culoarea putand fi de la maro deschis pana la brun inchis, chiar neagra, uneori cu tente albastrui, de dimensiuni si forme variate, izolate sau/si confluate, localizate in principal la nivelul fetei.

Exista 3 pattern-uri de distributie la nivelul fetei: centro-facial (cel mai frecvent), malar si mandibular. Subiectiv, petele hiperpigmentate sunt asimptomatice (nu prezinta prurit generalizat sau alte manifestari subiective).

Diagnosticul este clinic, modificarile cutanate fiind extrem de sugestive. De obicei, nu este nevoie de explorari paraclinice. In anumite situatii, atunci cand pacientii asociaza si alte manifestari clinice, poate fi utila explorarea functiei tiroidiene.

Examinarea cu lampa Wood poate fi foarte utila, permitandu-ne sa vedem profunzimea pigmentarii, lucru foarte important pentru raspunsul la tratament (pigmentarile mai profunde, dermice, raspund mai greu la tratament).

Tratamentul consta in utilizarea de topice depigmentante (hidrochinona, tretinoinul, acidul azelaic, etc) si de metode fizice (peeling-uri chimice, laser).

Rezolutia leziunilor este progresiva, durand luni de zile, existand insa si situatii in care raspunsul la tratament este nul (rezistenta la tratament).

Retinem rolul major in prevenirea extensiei sau reaparitiei leziunilor cutanate hiperpigmentate al urmatoarelor:

- evitarea expunerii la soare si utilizarea in perioada insorita de creme de fotoprotectie cu ecran solar cu spectru larg si cu indice de protectie inalt

- oprirea utilizarii de contraceptive.

In situatiile in care exista rezistenta la tratament, pot fi utilizate cosmetice ce camufleaza leziunile pigmentate de la nivelul fetei.

Impactul psihologic al afectiunii poate fi uneori destul de important, mai ales in cazurile rezistente la tratament, situatie in care se recomanda efectuarea de tratament de specialitate (psihoterapie/tratament psihiatric).