Herpesul bucal: cand mergem la medic?

Herpesul bucal este provocat de virusul herpes simplex 1 (HSV-1), legat in diferite forme de virusul care determina si herpesul genital, doar ca acesta este numit herpes simplex de tip 2.

Apare dupa o perioada de incubatie cuprinsa intre 3-10 zile de la contactul cu virusul si dureaza pana la 7-14-21 de zile pana se vindeca. De mentionat este faptul ca virusul ramane in organism si se reactiveaza ori de cate ori corpul da semne de slabiciune, cand imunitatea scade, cand facem febra, in contextul unei viroze etc.

Acesta ramane in stare latenta pana cand apare o perturbare in organism cauzata de o infectie virala, stres, menstruatie, expunere prelungita la soare, vant sau solar, nivel crescut al aminoacidului arginina.

Aceasta afectiune este foarte contagioasa si tot mai des intalnita in randul tinerilor, dar nu este exclus sa apara si la varste mai inaintate. Unele studii au aratat ca 30-60% dintre copii poarta virusul pana la varsta de 10 ani si dezvolta manifestarile cutanate la nivelul gurii ori de cate ori sistemul imunitar este afectat.

Se transmite prin contactul direct cu leziunile, mai ales prin sarut sau daca ati folosit tacamurile si canile la comun, fara a le spala si dezinfecta in prealabil.

Virusul nu se poate transmite prin aer, cum este in cazul virusului gripal deoarece se inactiveaza rapid prin uscare, dar persista pe sticle, prosoape, aparate de ras, produse cosmetice pentru buze cum sunt rujurile, balsamul de buze etc.

Se elimina si prin saliva, dar in cantitate mica si incapabila sa transmita boala; insa, pentru a infecta ale persoane, virusul trebuie sa intre in contact direct cu mici leziuni ale mucoasei sau ale pielii.

Se spune ca exista sase etape de dezvoltare, fiecare cu caracteristicile proprii.

In prima etapa, rana nu este vizibila, dar apar intepaturi si mancarimi in jurul zonei afectate. In stadiul doi, zona afectata incepe sa se umfle si sa se inroseasca usor, iar in etapa a treia incep sa isi faca aparitia primele semne ale viitoarelor leziuni, sub forma unor mici basicute destul de incomode estetic si dureroase.

Etapa a patra este mai dureroasa si apare in general in a patra zi, prin formarea unei coji sau a unei ulceratii. A cincea etapa se caracterizeaza prin formarea unei cruste pe suprafata ulceratiei, ce poate dura care poate dura pana la patru zile.

In a sasea etapa si ultima incepe procesul de vindecare, iar crusta cade. Acest proces dureaza in functie de gravitate.

Eruptia apare pe o singura jumatate a fetei si de fiecare data in acelasi loc, in medie de 2-3 ori pe an, fiind mai frecvente in primul an dupa primoinfectie. Recurentele implica eruptia tipica care include un prodrom de cateva ore care anunta reaparitia leziunii.

Nu este exclus nici faptul ca herpesul sa fie format din mai multe leziuni extinse in jurul leziunii principale, alcatuite din mici vezicule grupate “in buchet” si umplute cu un lichid clar sau galbui, ce se transforma rapid in ulceratie.

Fiind o infectie auto-limitanta, care se vindeca si fara tratament in cateva zile sau saptamani, de cele mai multe ori, persoanele in cauza nu se prezinta la medic si recurg la diverse creme antivirale recomandate de farmacisti.

Totusi, daca aceasta leziune este insotita si de alte simptome, cum ar fi febra care nu cedeza nici dupa cateva zile de tratament sau stare de stabiciune, insotita de cefalee, ar fi indicat sa va prezentati la medicul de familie pentru a evita complicatiile.

Aceste complicatii pot include:

- extinderea eruptiei cu afectarea mucoasei bucale;
- suprainfectarea locala sau auto-infectarea, prin atingerea veziculelor si diseminarea lor in alte zone ale corpului;
- infectarea corneei (keratoconjunctivita);
- encefalita in cazuri extrem de rare, in special la cei supusi unui tratament chimioterapic sau radioterapic sau cei supusi unui transplant de organ.

In cazul in care va prezentati la medicul de familie, nu este exclus ca acesta sa va redirectioneze catre un medic infectionist, oftalmolog sau dermatolog in situatia in care leziunea afecteaza si alte parti ale corpului.

Nu incercati sa acoperiti zona afectata folosind produce cosmetice pentru ca exista riscul de a suprainfecta leziunea si de a incetini procesul de vindecare, acest lucru putand determina aparitia cicatricilor.

De cele mai multe ori, nu este necesar un tratament pentru ca leziunea poate trece de la sine.

Cu toiate acestea, in unele cazuri poate fi necesar un tratament medicamentos care include:

- medicamente antiinflamatorii pentru tratarea puseelor febrile;

- spray antiviral pentru mucoasa cavitatii bucale sau pentru gingii;

- apa de gura cu rol antibacterian si pentru calmarea durerii;

- unguente ce contin substante antivirale ce se aplica de 4-5 ori pe zi si are rolul de a reduce durata de vindecare a simptomelor herpesului bucal;

- plasturi pentru aplicare locala ce contin un gel denumit hidrocoloid cu rol de a reduce senzatia de intepatura permanenta si de usturime sau mancarime, dar si rol estetic, de a ascunde leziunea, prevenind contaminarea altor persoane.

Este recomandata purtarea lor atat pe perioada noptii, cat si pe parcursul zilei si sa fie inlocuite ori de care ori plasturele incepe sa se dezlipeasca;

- comprimate antivirale recomandate in stadiile mai avansate cand sistemul imunitar este afectat si riscul complicatiilor este unul crescut, dar si in episoadele frecvente de recurenta.

Echinaceea, gentiana, trifoiul rosu sunt cateva din plantele recomandate in cazul acestei afectiuni, deoarece au rolul de a intari sitemul imunitar si de a preveni reaparitia eruptiei.

O alta planta recomandata este si roinita, ce contine o concentratie mare de polifenoli, cu rol de a micsora leziunea herpetica. Poate fi aplicata local, sub forma de crema, sau sub forma de infuzie direct pe rana.

- consumati cat mai multe fructe si legume;

- beti minimum 2litri de lichide pe zi, pentru a elimina riscul deshidratarii;

- aplicati comprese calde pentru a calma durerea;

- evitati alimentele picante, fierbinti sau sarate pentru ca pot intensifica iritatia;

- nu atingeti leziunile, pentru a nu se extinde si in alte zone;

- nu folositi in comun cani, sticle, prosoape de fata, pentru a evita contagiozitatea;

- evitati sarutul sau atingerile in perioada activa a herpesului;

- aplicati regulat crema sau gelul indicat de medicul specialist, fara a freca leziunea;

- mentineti o igiena corespunzatoare, pentru a evita complicatiile;

- mergeti la medic daca leziunile nu se mai vindeca sau daca febra si simptomele persista.