Depigmentarea pielii cauze, simptome si metode de tinere sub control a afectiunii

Depigmentarea pielii este o afectiune de ordin estetic, care poate sa aparea fie la nastere, fie mai tarziu in viata.

Depigmentarea pielii nu este o problema dureroasa, insa creeaza un disconfort estetic, intrucat pielea dobandeste portiuni cu pete foarte deschise la culoare.

Cunoscuta si sub denumirea de leucodermie sau acromie, depigmentarea pielii reprezinta micsorarea pigmentatiei normale a pielii, cauzata de o scadere a productiei de melanina.

In anumite cazuri, depigmentarea pielii poate insemna pierderea sau chiar absenta pigmentatiei normale a pielii.

Melanina este o substanta pigmentara inchisa la culoare, care se regaseste in piele, par si membranele ochiului, conferind acestor organe nuante specifice - pielii o nuanta deschisa sau mai inchisa, parului o nuanta blonda, satena, castanie, roscata sau bruneta, iar irisului o nuanta clasica de verde, albastru, caprui sau negru.

Organismul produce in mod natural melanina, insa odata cu inaintarea in varsta, productia acestei substante scade. Daca organismul se confrunta si cu o boala anume, productia mica de melanina se poate manifesta sub forma unor pete depigmentate la nivelul pielii.

Melanina, vinovata pentru depigmentarea pielii, este in acelasi timp esentiala pielii, deoarece ea contribuie la protejara structurii ei de razele ultraviolete ale soarelului.

Depigmentarea pielii are la baza o serie intreaga de cauze, unele dintre ele putand fi diferite de la boala la boala.

Vitiligo este una dintre cele mai cunoscute boli asociate cu depigmentarea pielii. Este vorba despre o afectiune autoimuna, in care melanocitele (celulele care confera pielii o nuanta uniforma) nu functioneaza normal, iar pigmentul se degradeaza brusc sau treptat. Vitiligo are la baza si alte cauze, cum ar fi stresul intens, traumatismele de ordin fizic sau tulburarile de metabolism.

Albinismul este o alta afectiune asociata cu depigmentarea pielii, insa spre deosebire de vitiligo, aici este vorba despre o tulburare genetica cauzata de lipsa melaninei, respectiv a pigmentului. Insa albinismul este o afectiune mai rar intalnita, deoarece este nevoie ca persoana sa mosteneasca 2 copii ale unei gene mutante, cate una de la fiecare parinte. Daca persoana mosteneste doar o gena de la un parinte, afectiunea numita albinism nu se va dezvolta.

Pitiriazis versicolor este o boala asociata depigmentarii pielii, cauzata de o infectie a tegumentului. Printre cauzele acestei boli se numara caldura si umiditatea excesive.

Depigmentarea pielii poate fi cauzata si de anumite boli ale pielii, cum ar fi psoriazisul si dermatitele. De asemenea, unele cauze ale depigmentarii pielii mai pot fi arsurile cutanate, afectiunile glandei tiroide, diabetul zaharat si tulburarile metabolice.

In ceea ce priveste simptomele depigmentarii pielii, este bine de stiut ca acestea se manifesta aproximativ la fel, cu exceptia albinismului, afectiune care face ca pielea sa fie lipsita in totalitate de pigment sau sa aiba un pigment foarte slab.

La vitiligo, petele sunt plate, au o culoare alba si se pot extinde neuniform. In general, petele sunt localizate in mai multe zone vulnerabile ale corpului - fata, gat, piept, maini - iar ce se remarca la vitiligo este faptul ca petele sunt aproximativ in oglinda.

Pitiriazisul versicolor se manifesta prin pete la nivelul pieptului, al spatelui, umerilor si trunchiului. Uneori, petele pot aparea si in zona inghinala. Foarte rar, pitiriazisul versicolor poate aparea la nivelul fetei.

Albinismul este singura boala asociata cu depigmentarea pielii care poate fi detectata inca de la nastere. In acest caz, este nevoie de consultul unui medic, care ulterior va tine sub control evolutia bolii.

Cele mai multe persoane care sufera de albinism manifesta probleme oftalmologice. Astfel, dincolo de aspectul pielii, mai importanta devine pastrarea sanatatii oculare. De asemenea, este nevoie sa se realizeze anual o evaluare a pielii, pentru a se depista din timp eventuale rani sau leziuni care ar putea cauza cancer de piele.

Vitiligo este o alta afectiune depigmentara care necesita supravegherea unul medic dermatolog. La primele pete depigmentare, este bine sa se consulte un medic. Acesta este singurul in masura sa stabileasca despre ce tulburare este vorba si ce masuri de control se pot lua. In general, medicul recomanda medicamente care stimuleaza pigmentarea, dar acestea nu garanteaza succesul unui astfel de tratament.

Petele specifice bolii vitiligo pot fi mascate cu fond de ten, mai ales daca apar la nivelul fetei si al gatului. De asemenea, este recomandata utilizarea unei creme cu factor de protectie atunci cand urmeaza o expunere la soare. Aceasta protejare cu SPF de cel putin 30 este necesara pentru prevenirea cancerului de piele cauzat de sensibilizarea petelor la razele ultraviolete ale soarelui.

O alta metoda de ameliorare a aspectului dat de vitiligo o reprezinta fotochimioterapia, adica terapia cu raze ultraviolete (PUVA). In general, aceasta completeaza tratament medicamentos. Tratamentul cu raze ultraviolete are o eficacitate destul de mare, de 50-70%, insa exista posibilitatea aparitiei unor efecte secundare, cum ar fi arsuri, hiperpigmentare a zonelor afectate sau a zonelor din apropiere si prurit.

Transplantul de melanocite este o alta procedura care poate fi luata in calcul cand vine vorba despre tratarea bolii vitiligo. Acest tratament presupune recoltarea unei portiuni de piele pigmentata si asezarea ei intr-o solutie care sporeste dezvoltarea melanocitelor. Ulterior, aceste melanocite sunt transplantate in zonele depigmentate ale pielii.

Indiferent de afectiunea asociata cu depigmentarea pielii este necesara consultarea permanenta a unui medic dermatolog. Acesta va examina pielea, va observa eventualele modificari aparute si va lua masuri de prevenire sau tratare a anumitor probleme cauzate de depigmentarea pielii.