Contractura Dupuytren sau boala Vikingilor

Contractura Dupuytren sau boala lui Dupuytren reprezinta o ingrosare si scurtare anormala a aponevrozei palamare, ducand la pierderea elasticitatii acesteia.

Contractura Dupuytren este caracterizata prin contractari anormale ale degetelor mainii sau chiar blocarea lor. In cazuri grave, aceasta afectiune poate duce chiar si la deformari ale degetelor. Cele mai afectate degete sunt inelarul si degetul mic (degetele 4 si 5).

Prevalenta in Norvegia a fost estimata la peste 46% din populatie, din acest motiv aceasta afectiune se mai numeste si boala Vikingilor.

Cauza exacta a contracturii Dupuytren este necunoscuta, insa pot fi implicati anumiti factori biochimici care afecteaza tesutul conjunctiv al palmei. In cazul acestei afectiuni, tendoanele nu sunt afectate, iar leziunile si suprasolicitarea mainii nu reprezinta factori de aparitie.

Factorii probabili care pot produce contractura Dupuytren sunt:
- Cosumul excesiv de alcool;
- Diabetul zaharat;
- Epilepsia si convulsiile;
- Fumatul.

Contractura Dupuytren este o afectiune ereditara, putand fi mostenita in familie. De asemenea, persoanele de origine nord europeana sau scandinava au un risc mai mare de a dezvolta afectiunea.

Boala lui Dupuytren are o frecventa mai crescuta in randul barbatilor decat al femeilor, in special la cei cu varste de peste 40 de ani. Riscul de dezvoltare a acestei boli creste odata cu varsta.

Primul simptom pentru majoritatea pacientilor consta in aparitia unuia sau mai multor noduli in palma, sub piele. Initial, nodulii sunt insotiti de senzatia de durere, dar aceasta dispare in cele din urma.

Nodulii determina formarea unor benzi de tesut dur sub piele. Aceste benzi inflexibile determina degetele sa se indoaie spre interiorul palmei. Pe masura ce boala evolueaza, devine din ce in ce mai dificil ca degetele sa fie indreptate.

Degetul mic si inelarul sunt cele mai afectate. Ambele maini sunt, de obicei, implicate, desi una poate avea simptome mai severe decat cealalata.

Persoanele afectate de boala lui Dupuytren pot avea dificultati in ridicarea obiectelor mari sau la plasarea mainilor in buzunare. De asemenea, persoanele afectate pot intampina dificultati la purtarea manusilor, manipularea monedelor sau a strangerii mainilor.

Medicul trebuie sa examineze mainile, articulatiile si degetele, pentru a observa prezenta zonelor cu noduli si numarul acestora. Pacientul va fi rugat sa intinda mainile pe masa de examinare pentru a se observa functia acestora. De asemenea, persoana evaluata poate fi rugata sa apuce diferite obiecte cu mana.

In functie de severitatea bolii, aceasta se poate clasfica in trei tipuri, astfel:

Tipul 1: O forma foarte agresiva a bolii, ce afecteaza doar 3% din persoanele diagnosticate cu contractura Dupuytren. Afecteaza in general barbatii cu varste sub 50 de ani, ce au in istoricul familial aceasta afectiune. Acest tip este adesea asociat cu alte afectiuni si poarta denumirea de diateza lui Dupuytren.

Tipul 2: Este cel mai frecvent tip de boala si afecteaza, de obicei, doar palma. Apare, in general, la persoanele cu varste mai mari de 50 de ani. Acest tip poate fi agravat de alti factori, precum diabetul.

Tipul 3: Este cea mai usoara forma de contractura Dupuytren si reprezinta o forma comuna printre diabetici. De asemenea, poate fi cauzata de anumite medicamente, precum anticonvulsivantele luate de persoanele cu epilepsie. Acest tip nu duce la retractarea completa a degetelor si nu este ereditar.

Nu exista un tratament curativ permanent pentru contractura Dupuytren. In multe cazuri, tratamentul nu este necesar, atat timp cat contractia este usoara, nu provoaca disconfort si nu progreseaza cu o rata care ar putea impiedica o persoana sa isi desfasoare activitatile obisnuite.

Medicamentele pentru contractura Dupuytren se adrezeaza cazurilor mai putin severe, cu noduli mici. Medicul poate recomanda injectiile cu corticosteroizi.

Corticosteroizii reprezinta medicamente cu un puternic efect antiinflamator, care reduc tumefierea si inflamatia. Acest tratament poate diminua si durerea si poate impiedica agravarea situatiei.

Chirurgia poate fi efectuata daca medicamentele nu sunt utile si daca exista o contractie articulara ce interfereaza cu utilizarea mainii in activitatile cotidiene. In unele cazuri, arterele si nervii pot fi afectati si exista riscul de leziuni nervoase si arteriale.

In acest caz chirurgia este efectuata, in mod obisnuit, sub anestezie locala sau generala. Chirurgia poate ajuta la recastigarea functiei mainii. Interventia chirurgicala se refera la taierea tesutului conjunctiv pentru a elimina tensiunea.

Interventia chirurgicala pentru boala lui Dupuytren poate avea si riscuri. Complicatiile interventiei chirurgicale sunt rare, dar pot sa includa:
- Infectia locului de incizie;
- Leziuni la nivelul nervilor si vaselor de sange ale mainii;
- Rigiditate permanenta a degetelor.

Dupa interventia chirurgicala, disconfortul si inflamatia mainii sunt efecte secundare normale. Ridicarea mainii deasupra nivelului inimii si flexarea degetelor pot ajuta la ameliorarea umflaturii, rigiditatii si durerii, dar si la accelerarea recuperarii. Recuperarea dupa interventie poate dura cateva luni.

Majoritatea pacientilor isi pot misca mai bine degetele dupa operatie, dar, cu toate acestea, conditia revine in aproximativ 20% din cazuri.

O procedura mai putin invaziva, numita aponevrotomie cu ac, este o alternativa la chirurgia traditionala. In loc de o incizie deschisa, se utilizeaza capatul unui ac ascutit pentru a taia benzile groase de sub piele.

Aceasta interventie poate ajuta la recuperarea mai rapida. Cu toate acestea, aceasta tehnica chirurgicala nu este indicata in cazurile severe de contractura Dupuytren. Riscul aparitiilor complicatiilor severe este foarte mic, dar exista riscul de afectare a nervilor, a vaselor de sange sau a tendoanelor.

Aceasta tehnica poate sa aiba rezultate foarte bune daca este asociata cu corticoterapia.

Terapia fizica si terapia ocupationala pot fi necesare dupa interventia chirurgicala pentru a recastiga functia corecta a mainii.

Contractura Dupuytren nu este neaparat o conditie periculoasa, dar poate duce la impotenta functionala daca devine severa. Simptomatologia este diferita in cazul fiecarei persoane afectate, astfel poate varia de la usoara la severa.

In unele cazuri, afectiunea nu creeaza dificultati in desfasurarea activitatilor si poate fi lasata netratata, dar in alte cazuri, fara tratament, poate duce la impotenta functionala.

Medicul trebuie anuntat imediat, daca apar urmatoarele aspecte:

- Prezenta unuia sau mai multor noduli in palma, indiferent daca sunt insotiti sau nu de durere;
- Daca exista dificultate la indreptarea degetelor;
- Daca apar dificultati in apucarea obiectelor;
- Daca plasarea mainii intinse pe o suprafata plana este imposibila;
- Daca exista impotenta functionala a mainii.