Herpes genital - cauze, simptome, tratament

Vezi galerie foto

Herpesul genital este o infectie inalt contagioasa transmisa, de obicei, prin contact sexual (vaginal, oral, anal) cu o persoana infectata care are leziuni ulcerative. Poate fi transmisa si in cazul in care leziunile nu sunt vizibile.
Herpesul genital poate fi transmis nou-nascutului la nastere, la trecerea prin canalul pelvian, de la mama care are infectie activa.

De obicei, aceasta infectie este determinata de virusul herpes simplex tipul 2, desi virusul herpes simplex tipul 1, responsabil de leziunile din jurul cavitatii bucale in timpul racelilor, poate fi incriminat ocazional de aparitia acestei boli.

Dintre cele doua tipuri ale virusului VHS, tipul 1 este transmis de obicei prin contact cu saliva infectata iar tipul 2 este transmis sexual sau ca infectie neonatala de la mama cu leziuni genital.

Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. In ultimul timp, incidenta a crescut cu aproximativ 30% fata de anii 1970, afectand in special adolescentii.
Herpesul genital apare mai frecvent la femei, decat la barbati.

Dintre cele 100 de herpesvirusuri gazduite de diferite animale, doar 8 infecteaza omul. Mai mult de 3,7 miliarde de oameni sub varsta de 50 de ani (aproximativ 67% din populatia globului) sint infectati cu VHS tipul 1, conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii. De asemenea, se estimeaza ca 417 milioane de persoane cu varsta cuprinsa intre 15-49 ani sunt infectate cu virusul VHS tip 2, ceea ce duce la concluzia ca per total, mai mult de jumatate de miliarde de persoane cu varsta intre 15-49 ani au infectie genitala cauzata de VHS, fie tipul 1 sau tipul 2. Ambele variane ale infectiei sunt foarte infectioase si incurabile. Conform statisticilor din anul 2012, prevalenta infectiei cu VHS tip 1 la persoane cu varsta cuprinsa intre 0-49 ani, in Europa, era de 207 milioane de femei si 187 milioane de barbati.

Cele mai multe persoane cu herpesuri genitale sunt asimptomatice sau au simptome si semne minore, dar prezenta infectiei poate fi detectata prin efectuarea anticorpilor anti-VHS din sange. Deoarece VHS cauzeaza infectie cu liza celulara, leziunile din cursul bolii apar prin necroza celulelor infectate si apoi inflamatie. In infectia primara, leziunile sunt de obicei mai extinse decat in infectia recurenta. Peste 80% din populatie este infectata latent cu VHS si pana in prezent nu se poate preciza de ce unele persoane fac reactivari ale infectiei si altele nu.

Aparitia leziunilor herpetice are urmatoarea succesiune:
- pielea din jurul sau de pe organul genital se inflameaza;
- pielea poate fi calda, dureroasa sau poate fi pruriginoasa (mancarimi);
- apar vezicule in jurul sau pe organele genitale;
- veziculele se sparg, fac crusta dupa care se vindeca.

Simptomele si semnele care pot aparea la prima infectie sunt:
- ganglioni mariti de volum;
- febra;
- cefalee (dureri de cap);
- disurie (usturimi la urinat);
- dureri musculare;

- stare generala de rau;
- secretii vaginale si uretrale.

Perioada de incubatie a virusului este de 2-7 zile, iar prima leziune este reprezentata de o vezicula de 1-2 mm, cu margini eritematoase, superficiala, fara induratia tegumentului, frecvent sensibila (dureroasa) la palpare, cu marirea de volum concomitenta a ganglionilor inghinali, care sunt fermi, durerosi. Boala evolueaza spre vindecare in circa 3 saptamani.

Prima aparitie a herpesului se poate intinde pe o perioada de mai multe saptamani. Dupa aceasta, virusul se refugiaza in sistemul nervos, unde ramane inactiv, pana cand, apar anumiti factori declansatori care il reactiveaza.

Tipic, aparitiile ulterioare ale leziunilor sunt la saptamani sau luni dupa primul episod. In majoritatea cazurilor, acestea sunt mai putin severe si mai scurte fata de primul episod.

Desi virusul ramane cantonat in organismul uman pe o perioada nedefinita, numarul episoadelor active are tendinta sa scada dupa un numar de ani.

Perioada de succesiune a leziunii herpetice variaza de la o persoana la alta. In medie, persoanele infectate au aproximativ 4 episoade pe an. Primul episod este, de obicei, cel mai dureros si necesita cea mai mare perioada de timp pentru vindecare. Durerea si timpul de vindecare scad de la un episod la altul.

Factorii declansatori ai reactivarii virusului variaza de la o persoana la alta.

Cei mai frecventi factori declansatori includ:
- stresul;
- bolile;
- interventiile chirurgicale;
- contactul sexual energic;
- dieta;
- menstruatia.

Medicul specialist stabileste diagnosticul de herpes genital prin inspectia vizuala a zonei genitale in cazul in care leziunea este tipica sau prin prelevarea unei probe din leziune, in cazul in care este atipica. Se pot examina prelevate din veziculele cutanate sau mucoase, spalatura faringiana, fecale, LCR. De asemenea se poate identifica direct virusul prin reactie de neutralizare sau coloratie imunofluorescenta.

Infectia cu virusul herpes simplex este dificil de diagnosticat intre episoadele de reactivare, cand nu exista nici un fel de leziune.

Medicul specialist va examina cervixul la femei si uretra la barbati pentru descoperirea unor eventuale leziuni interne. Analizele sangvine pentru depistarea virusurilor herpex simplex 1 si 2 pot fi de ajutor, cu toate ca rezultatele nu sunt intotdeauna precise.

Nu exista nici tratament care sa elimine infectia cu virusul herpes simplex 2, dar medicii pot recomanda medicamente antivirale, cu administrare orala sau unguente, care pot grabi vindecarea leziunilor.
Medicamentele antialgice (impotriva durerilor) procurate fara prescriptie medicala pot fi eficiente in ceea ce priveste disconfortul produs de leziuni.

In cazul in care reactivarile sunt frecvente, medicul va recomanda medicamente antivirale, administrate pe perioade lungi de timp pentru a incerca reprimarea reactivarilor.

Niciun tratament nu poate vindeca infectia cu HSV 2. Virusul ramane cantonat in organismul uman definiv, odata ce persoana este infectata. Virusul este cantonat inactiv la nivelul celulelor nervoase pana cand apar factorii declansatori, care il reactiveaza. Episoadele simptomatice, care includ veziculele dureroase, pot fi controlate medicamentos.

Episoadele de reactivare a herpesurilor genitale in timpul sarcinii sunt asociate cu avorturi spontane, feti nascuti morti, prematuritate. Infectia herpetica la nou-nascut determina afectare cerebrala severa si orbire.
Cu toate acestea, femeile cu herpes genital pot da nastere unor copii sanatosi. Toate aceste probleme trebuie discutate cu medicul specialist.

Cateva din metodele de prevenire a infectiei cu HSV 2 includ:
- evitarea contactului sexual cu o persoana cu herpes genital;
- folosirea prezervativelor in timpul contactului sexual (sexul protejat);
- folosirea prezervativelor trebuie facuta impreuna cu un spermicid care contine nonoxinol-9;
- limitarea numarului de parteneri sexuali;
- urmarea unui tratament cu medicamente antivirale (ca de exemplu aciclovir) de catre persoana cu herpes genital poate reduce riscul de transmitere a infectiei, dar nu il elimina complet;
- prin folosirea concomitenta a medicamentelor antivirale si a masurilor enumerate mai sus, riscul de transmitere este de asemenea scazut.

Ce este de facut in episoadele herpetice?

Multe persoane se deprima atunci cand sunt diagnosticati cu infectie herpetica, stiind ca sunt definiv infectati si ca pot transmite infectia altor persoane. Deprimarea nu este o solutie de a rezolva problema. Cea mai buna solutie este de a afla cat mai mult despre aceasta infectie, ceea ce ajuta la controlarea bolii si la recapatarea increderii in sine. De asemenea, sunt de ajutor discutiile despre aceasta suferinta cu un prieten apropiat.

Persoanele care au infectie cu HSV 2 pot avea de asemenea o viata sexuala regulata, dar folosind prezervativul (barbatul infectat sau partenerul femeii infectate) si avertizand partenerul sexual despre aceasta suferinta. De asemenea, femeile infectate pot avea copii, prin supravegherea atenta a sarcinii de catre un medic specialist.