Faringita gonococica

Faringita gonococica este o boala infectioasa cu transmitere sexuala, caracterizata prin inflamarea amigdalelor si a orofaringelui. Este determinata de o bacterie, Neisseria gonorrhoeae, si poate sa apara izolat sau alaturi de alte manifestari ale infectiei generalizate. Gonoreea ramane o importanta problema de sanatate publica in foarte multe tari si este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. Cel mai des afectate sunt tractul genitourinar, rectul (40%) si faringele (10- 20%), in functie de calea sexuala practicata.

Riscul de aparitie a faringitei gonococice este mai crescut in cazul femeilor care practica sexul oral. Boala este adesea pauci sau chiar asimptomatica si pacientii nu simt decat un usor disconfort local insotit de o limfadenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) moderata cu localizare cervicala.

Cauza de aparitie a faringitei gonococice o reprezinta infectia cu gonococ, o bacterie cu transmitere sexuala. Bacteria vine in contact cu epiteliul faringian in cursul partidelor de sex oral. Datorita echipamentului special adaptat pentru invazia tisulara, gonococul se ataseaza de suprafata epiteliului faringian.

Este foarte rezistent si, in ciuda raspunsului imun prompt, neutrofilele nu il pot ingera si nici degrada. In plus, datorita unor substante pe care le secreta (adezine), gonococul poate sa patrunda in celulele imune si astfel influenteaza raspunsul gazdei fata de infectie. In aproximativ 48 de ore gonococul ajunge in spatiile subepiteliale si datorita invaziei locale a neutrofilelor si luptei sistemului imun cu agentul patogen, apare puroiul, sau chiar microabcesele.

Faringita gonococica ramane foarte mult timp asimptomatica, iar cand tabloul clinic devine manifest, acesta este foarte discret. Simptomele sistemice nu apar decat in cazuri severe, cu imunitate deprimata sau compromisa, cand se dezvolta bacteriemia gonococica. In cadrul bacteriemiei, gonococul este transportat, prin torentul circulator, in tot organismul si poate insamanta orice alt organ.

Factorii de risc enumerati pentru fariginta gonococica sunt in principal:
1. Intretinerea de sex oral neprotejat;
2. Raporturi homosexuale;
3. Infectie genitourinara recenta cu gonococ;
4. Parteneri multipli si relatii sexuale pasagere.

Simptomele pacientilor cu faringita gonococica sunt foarte slab manifestate.
Uneori pacientii nu au nici o acuza, alteori, insa prezinta:
- Disfagie;
- Febra, frison (ca expresie clinica a bacteriemiei);
- Alterarea starii generale;
- Durere in gat;
- Limfadenopatie cervicala.

Acestea sunt cele mai frecvente manifestari.
Simptome aditionale, insa, prezente la un numar mai mic de pacienti pot fi:
- Modificarea gustului;
- Cefalee;
- Mialgii, artralgii;
- Congestie nazala;
- Rinoree;
- Redoare de ceafa.

De retinut!

Faringita gonococica poate sa evolueze complet asimptomatic ! Pacientul poate fi contagios in aceasta perioada si poate transmite infectia prin practicarea sexului oral neprotejat.

Investigarea pacientului cu faringita gonococica trebuie inceputa cu anamneza, care poate releva posibile comportamente la risc, raporturi sexuale neprotejate sau istoric recent de infectie gonococica cu alte localizari. Examenul fizic general este destul de sarac. Cu exceptia unei limfadenopatii cervicale, pacientul nu prezinta nimic sugestiv.

Principala investigatie este reprezentata de efectuarea culturilor microbiologice pentru gonococ. Se recolteaza probe de pe mucoasa faringiana care vor fi apoi insamantate pe medii speciale, unde se asteapta dezvoltarea coloniilor de gonococ. Culturile sunt apoi incubate in mediu bogat in dioxid de carbon (gonococul fiind o bacterie carei ii place dioxidul de carbon) si se urmareste placa de cultura. Se analizeaza apoi la microscop si se stabileste daca au crescut sau nu gonococi pe ea.

In cazul in care pacientul se prezinta cu simptome mai grave sau este suprins in plin frison, se recolteaza si probe de sange. Specialistii recomanda tuturor pacientilor care banuiesc ca au avut contact sexual infectant sa comunice medicului riscul de a avea faringita gonococica. Testele care pun in evidenta aceasta bacterie trebuie cerute special deoarece nu intra in investigatiile de rutina.

Tratamentul infectiei cu gonococ se face in doua etape. Prima etapa presupune vindecarea infectiei prezente la pacient. A doua este identificarea si tratarea tuturor partenerilor sexuali ai pacientului, pentru e evita reaparitia bolii si pentru a preveni transmiterea ei mai departe.
Tratamentul faringitei gonococice (si a gonoreei in general) nu este deloc usor deoarece bacteria devine rezistenta la din ce in ce mai multe antibiotice.

Spectrul antibiotic devine mai ingust si in prezent mai pot fi administrate doar ceftriaxona injectabila intramuscular (cefalosporina) sau azitromicina adminsitrata oral. In unele cazuri tratamentul gonoreei este efectuat concomitent cu cel al infectiei cu Chlamydia deoarece cele doua pot fi incriminate frecvent in coinfectie.

Chlamydia determina simptome asemanatoare cu gonococul, insa este mai greu de evidentiat clinic si paraclinic.
Tratamentul cu ceftriaxona este considerat eficient si se administreaza o singura doza. Ceftriaxona trebuie ajustata in cazul pacientilor cu insuficienta renala deoarece dozele mai mari pot decompensa starea pacientului. In urma efectuarii injectiei, pacientul poate descrie o usoara durere locala.

Spitalizarea pacientilor nu este necesara, insa poate fi indicata in cazul in care exista boli care pot influenta evolutia. Indicatie de spitalizare o au pacientii cu imunodepresie, cu simptome severe (durere intenesa, febra mare), cu semne de complicatii (mai ales perihepatita sau peritonita bacteriana), sau pacientii in cazul carora nu s-a putut stabili un diagnostic de certitudine.

Prognosticul pacientilor cu faringita gonococica este bun. In prezenta unei scheme terapeutice corecte si complete (care include si tratarea partenerilor sexuali), rezultatele sunt foarte bune. Diagnosticul si terapia trebuie facute inainte de aparitia complicatiilor. Daca este lasat netratat, gonococul se poate extinde in intregul organism, determinand aparitia de metastaze septice la distanta, afectant testiculele sau prostata in cazul barbatilor si cauzand boala inflamatorie pelvina la femei.

Complicatiile pot fi comune pentru cele doua sexe:
1. Artrita gonococica;
2. Bacteriemie diseminata cu mestataze septice la distanta.

Complicatii specifice barbatilor sunt:
1. Epididimita;
2. Orhita;
3. Prostatita acuta;
4. Stricturi uretrale, abceses periuretrale.

Complicatiile specifice femeilor includ:

- Risc crescut de aparitie a sarcinii ectopice;
- Infertilitate;
- Perihepatita;
- Boala inflamatorie pelvina;
- Salpingita;
- Endometrita;
- Sterilitate.

Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic in cazul in care suspecteaza un posibil contact infectant, daca au in istoricul medical recent infectie cu gonococ si apar apoi simptome de faringita sau daca au factori de risc si observa modificarea starii generale de sanatate.

Cea mai sigura metoda pentru a preveni contactarea unei gonoree sau faringite gonococice este evitarea contactului sexual. Aceasta recomandare nu este insa, nici practica si nici rezonabila. De aceea, specialistii sfatuiesc pacientii sa practice intotdeauna sex protejat. Prezervativul este un mijloc bun de limitare a infectiei si de evitare a transmiterii oricarui tip de infectie.

Prezervativul trebuie purtat indiferent de tipul de contact sexual (vaginal, anal sau oral), mai ales in cazul relatiilor pasagere sau atunci cand nu se cunoaste nimic despre partener.
Pentru prevenirea evitarii reinfectarii si transmiterii mai departe a infectiei se recomanda tratarea tuturor partenerilor sexuali. Tratamentul efectuat imediat dupa contactul infectant poate limita foarte mult evolutia bolii si poate chiar sa impiedice dezvoltarea infectiei.