Sindromul posttrombotic

Sindromul posttrombotic reprezinta o complicatie frecventa, debilitanta a trombozei venoase profunde (TVP), aceasta contribuind considerabil la reducerea calitatii vietii. Acesta apare la aproximativ 20 pana la 50% dintre pacientii ce au suferit un episod de tromboza venoasa profunda, chiar cu terapie anticoagulanta condusa corect pentru a trata afectiunea de baza.

Manifestarile clinice ale sindromului posttrombotic variaza de la simptome discrete pana la cele severe, precum durere cronica la nivelul membrulu inferior care limiteaza activitatea de zi cu zi, edem care nu e remite si ulcere.

Factorii principali de risc pentru sindromul posttrombotic sunt persistenta simptomelor fazei acute a trombozei venoase profunde timp de peste 1 luna de la declansarea lor. Alti factori de risc sunt:

- varsta (peste 65 de ani)

- insuficienta venoasa preexistenta

- locatia TVP: riscul de sindrom posttrombotic este mai mare dupa tromboza venoasa profunda proximala (in special prin implicarea venelor iliaca si femurala comuna)

- prezenta in antecedente a trombozei venoase profunde pe aceeasi parte

-obezitatea

- control anticoagulant deficitar in primele 3 luni de tratament impotriva trombozei venoase profunde

- alegerea tratamentului anticoagulant in tratarea trombozei venoase profunde: unele studii spun ca folosirea heparinele cu greutate moleculara mica ar duce la rate mai scazute de aparitie a sindromului posttrombotic comparativ cu tratament cu heparine cu greutate moleculara mica urmat de cel cu antagonisti de vitamina K

Sindromul posttrombotic este denumit sindrom, intrucat este asociat cu mai multe grupuri de simptome si semne clinice care difera, in general, de la un pacient la celalalt. Simptomele sunt similare celor data de insuficienta venoasa primara si pot fi prezente in diverse combinatii, pot fi persistente sau intermitente.

Simptomele sindromului posttrombotic se agraveaza gradual, de la o zi la cealalta, resimtindu-se mai puternic cand pacientul sta in picioare si scazand in intensitate atunci cand membrul bolnav este sustinut in pozitie ridicata. Alte simptome sunt:

- edem al membrului afectat

- durere cronica (crampe sau junghiuri)

- senzatia accentuata de greutate a membrului afectat, oboseala

- senzatii de prurit (mancarime) sau furnicaturi

- ulceratii ale pielii

- vene varicoase

- roseata, hiperpigmentari de staza

- ingrosarea pielii si a tesutului subcutanat cunoscute sub numele lipodermatoscleroza

In cazuri severe, pot aparea ulcere la nivelul membrelor inferioare, care pot fi precipitate de traumatisme de intensitate redusa. Acestea se cronicizeaza, sunt dureroase si se vindeca greu, necesitand urmarirea atenta de catre medicul curant. Severitatea variaza de disconfort minim si probleme estetice la manifestari clinice severe precum durere cronica, edeme ce nu se remit si ulceratii.

Diagnostic

Chiar daca diagnosticul sindromului posttrombotic se bazeaza in esenta pe evaluarea manifestarii simptomelor aparute la pacientii cu tromboza venoasa profunda in antecedente, medicii specialisti incearca sa confirme daca edemul membrului are sau nu origine venoasa. La unii pacienti, poate dura pana la cateva luni ca simptomele asociate trombozei venoase profunde sa se remita, astfel incat un diagnostic de sindrom posttrombotic ar trebui temporizat pana dupa remiterea fazei acute (3-6 luni). De obicei, simptomele sindromul posttrombotic se manifesta in primele 3-6 luni post TVP, insa uneori pot aparea si in primii doi ani de dupa episodul acut.

Ecografia Doppler, imagistica prin rezonanta magnetica si limfoscintigrafia sunt metode de diagnostic utile si precise pentru depistarea sindromului posttrombotic. De asemenea, au fost dezvoltate si scale medicale care sa masoare manifestarile clinice ale pacientilor cu sindrom posttrombotic.

Scala Villalta este o metoda de diagnostic bazata pe o serie de semne si simptome, insa rezultatele sale pot fi stabilite cu o intarziere de 3-6 luni, intrucat simptomele sunt similare cu cele ale trombozei venoase profunde. Simptomele luate in considerare sunt: durere, crampe, greutate la nivelul membrului afectat, prurit si parestezii. Semnele sunt: edem, induratia pielii, hiperpigmentari, ectazii venoase, roseata, durere la nivel gambier la compresie.

Exista cazuri in care pacientii sunt diagnosticati cu sindromul posttrombotic fara sa le fi fost descoperita tromboza venoasa profunda in prealabil, intrucat aceasta din urma poate sa ramana asimptomatica ani la randul.

Optiunile de tratament pentru sindromul posttrombotic sunt limitate. Acestea includ:

- mentinerea membrului afectat intr-o pozitie ridicata;
- drenajul limfatic;
- exercitiile fizice recomandate de specialisti;
- masurile terapeutice de ingrijire a pielii;
- terapia prin compresie (ciorapi medicinali, bandaje compresive);
- participarea la programele ambulatorii de terapie;
- tratarea dermatitelor inflamatorii cu unguente emoliente, precum corticosteroizii topici;
- tratarea hiperkeratozei (ingrosarea localizata a stratului cornos) cu unguente emoliente care contin 2%-5% acid salicilic;
- controlul infectiilor bacteriene si fungice prin medicamentatie corespunzatoare;
- controlul simptomelor prin urtilizarea unei pompe de compresie intermitenta pentru extremitati.

Sindromul posttrombotic poate conduce la morbiditate cronica si severa. Din acest motiv, cel mai bun tratament pentru aceasta afectiune ramane preventia.

Utilizarea sistematica a tromboprofilaxiei este cea mai eficienta metoda de prevenire a sindromului posttrombotic, intrucat se faciliteaza astfel rezolutia trombilor deja existenti, deci se elimina pe cat posibil riscul complicatiilor date de acestia.

Tromboprofilaxia consta in:

- administrarea de anticoagulante (in general antivitamina K si heparina);
- repausul la pat cu membrele afectate ridicate la aproximativ 30 de centimetri de la suprafata patului;
- tromboliza locala, realizata prin cateter venos, pentru aspirarea trombilor si eliberarea vasului de sange bolnav;
- trombectomia (indepartarea chirurgicala a segmentului vascular trombozat), interventie desfasurata sub anestezie generala si cu administrare prealabila de heparina;

Anticoagulantele orale pot fi utilizate de asemenea in tromboprofilaxie, doar cu prescriptie medicala, dupa stabilirea istoricului medical al pacientului.

De asemenea, ciorapii medicinali de compresie reduc hipertensiunea venoasa si edemul, imbunatatind microcirculatia de la nivelul tesuturilor. Medicii recomanda pacientilor purtarea ciorapilor medicinali dimineata si indepartarea lor inainte de culcare sau la inceputul serii, cand se pot odihni intr-o pozitie culcata confortabila, cu picioarele ridicate.

Atentie insa, ciorapii medicinali sunt contraindicati in cazul bolii arteriale periferice simptomatice, intrucat claudicatia se poate agrava sub efectul compresiei accentuate.