Sindromul antifosfolipidic

Sindromul antifosfolipidic este o tulburare care se manifesta clinic sub forma recurenta a unor tromboze arteriale si venoase si/sau pierdere fetala.

Anomaliile caracteristice demonstrate in laborator ale acestui sindrom includ niveluri constant ridicate ale anticorpilor care au actiune indreptata impotriva fosfolipidelor membranare anionice (de exemplu, anticorpi anticardiolipinici, antifosfatidilserine) sau asupra proteinelor plasmatice asociate, predominant glicoproteina beta-2 sau evidentierea anticoagulantului circulant.

Este important de remarcat faptul ca anticorpii antifosfolipidici se pot regasi in sangele persoanelor care nu manifesta boala. Anticorpii fosfolipidici sunt prezenti la 2% din populatia sanatoasa.

Anticorpii antifosfolipidici inofensivi pot fi detectati in sange pentru o scurta perioada de timp, ocazional, in asociere cu o larga varietate de conditii, inclusiv infectii bacteriene, virale (hepatite, HIV) si parazitare (malaria).

Unele medicamente pot provoca formarea de anticorpi antifosfolipidici care vor fi produsi in sange (antibiotice, cocaina, procainamida, chinina).

Exista doua cauze principale ale sindromului antifosfolipidic
- primare - daca nu suferiti de tulburari autoimune cum ar fi lupus eritematos sistemic, aveti sindrom antifosfolipidic primar
- secundare - daca sunteti diagnosticati cu lupus sau alte tulburari autoimune sindromul antifosfolipidic este secundar.

In cazul sindromului antifosfolipidic secundar, cauza este considerata a fi lupusul sau alte tulburari autoimune. Cauza sindromului antifosfolipidic primar este necunoscuta. Totusi exista factori asociati cu dezvoltarea de anticorpi antifosfolipidici care includ

- infectii - persoanele cu sifilis, HIV, hepatita C si malarie, printre altele au posibilitati mai mari de a avea anticorpi antifosfolipidici.

- medicamente - utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi hidralazina pentru tratarea hipertensiunii arteriale, chinidina pentru reglarea ritmului cardiac, fenitoina - medicament anticonvulsiv si amoxicilina pot creste riscul formarii anticorpilor antifosfolipidici.

- predispozitie genetica - desi nu este considerata o tulburare ereditara, cercetarile indica faptul ca rudele persoanelor cu sindrom antifosfolipidic sunt mult mai susceptibile de a avea anticorpi antifosfolipidici.

Semnele si simptomele sindromului antifosfolipidic includ:
- formarea de cheaguri de sange la nivelul picioarelor care pot ajunge pana la plamani
- avorturi spontane repetate, alte complicatii in timpul sarcinii cum ar fi nastere prematura sau tensiune arteriala ridicata in timpul sarcinii (preeclampsie)
- accident vascular cerebral.

Alte manifestari mai putin frecvente includ:
- simptome neurologice - dureri cronice de cap, inclusiv migrene, convulsii si dementa sunt posibile atunci cand un cheag de sange blocheaza fluxul de sange in anumite parti ale creierului
- eruptii cutanate
- boli cardiovasculare
- sangerare.

Scopul principal al tratamentului este de a subtia sangele pentru a reduce riscul coagularii acestuia. In prezent, tratamentul recomandat contine doze mici de aspirina. Pentru persoanele care au suferit deja accidente cerebrale vasculare sau au experimentat recurent cheaguri de sange, medicii recomanda tratament cu warfarina.

Femeile insarcinate sunt tratate fie cu aspirina sau alt tip de anticoagulant (heparina), intrucat warfarina poate provoca malformatii congenitale.