Legatura dintre infectiile virale si vasculite

Vasculita resprezinta inflamatia vaselor de sange si se caracterizeaza prin prezenta leucocitelor in peretele arterial, cu deteriorarea structurilor peretelui vasului sanguin. Flebitele reprezinta inflamatia venelor , iar arteritele, inflamatia arterelor; vasculitele le cuprinde pe ambele.

Inflamatia este un raspuns natural de aparare al corpului, cu rol in procesul de vindecare, prin identificarea si eliminarea factorilor cauzali, cum ar fi: agenti infectiosi, toxine etc. Aceasta determina, printre altele, si umflarea tesutului afectat.

In cadrul vasculitelor, sistemul imunitar interpreteaza in mod eronat sistemul propriu ca fiind strain, respectiv vasele sanguine; pierderea integritatii vasului sanguin poate duce la sangerare, respectiv inflamarea acestuia poate duce la scaderea fluxului de sange in tesutul respectiv, cu aparitia ischemiei si a necrozei. Din cauza evolutiei potential fatale, este esentiala identificarea precoce a agentului cauzal si initierea prompta a tratamentului.

Ca urmare a prezentei relativ ubicuitare a vaselor sanguine, simptomatologia este determinata de organul/sistemul afectat, simptomele generale fiind nespecifice:febra, cefalee, oboseala, scadere in greutate, dureri generale.

Cauzele vasculitelor sunt in general necunoscute. Factorii incriminati sunt diverse afectiuni genetice, tumori, boli autoimune preexistente, medicamente, droguri sau
infectii. In cuprinsul acestui articol, vom discuta doua infectii virale in cadrul carora poate aparea vasculita.

Factorii care pot crete riscul anumitor tulburari includ:
• Varsta: arterita cu celule gigantice apare rar inainte de varsta de 50 de ani, in timp ce boala Kawasaki este cel mai frecventa la copiii mai mici de 5 ani.
• Istoric de familie: Boala Behcet, granulomatoza cu poliangeita si boala Kawasaki apar uneori in familii cu istoric.
• Alegeri de stil de viata: utilizarea cocainei poate creste riscul de a dezvolta vasculita. Fumatul, mai ales daca sunteti un barbat mai tanar de 45 de ani, va poate creste riscul de aparitie a bolii Buerger.
• Medicamentele: vasculita poate fi uneori declansata de medicamente precum hidralazina, alopurinol, minociclina si propiltiouracil.
• Infectii: a avea hepatita B sau C poate creste riscul de vasculita.
• Tulburari ale sistemului imunitar: persoanele care au tulburari in care sistemul lor imunitar isi ataca in mod eronat propriul corp pot prezenta un risc mai mare de vasculita. Exemplele includ lupusul, artrita reumatoida si sclerodermia.
• Sexul: arterita cu celule gigantice este mult mai frecventa la femei, in timp ce boala Buerger este mai frecventa la barbati.

Hepatita virala C -Crioglobulinemia

Crioglobulinemia este o forma de vasculita caracterizata de prezenta crioglobulinelor; acestea sunt niste proteine/imunoglobuline anormale, care se dizolva la temperaturi de peste 37 °C, dar se agrega la temperaturi mai mici de 37 °C, formand complexe solide sau asemanatoare gelului si blocand astfel vasele mici de sange. In mod natural nu exista crioglobuline in corpul uman.

Exista trei tipuri de crioglobulinemii:
Tipul I este monoclonal, adica un singur tip de imunoglobulina; este frecvent asociat cu gamapatiile monoclonale sau boli precum mielomul multiplu.

Tipul 2 (frecvent asociat infectiilor virale) si tipul 3 (frecvent asociat bolilor autoimune) sunt caracterizate de prezenta unui mix de imunoglobuline mono- sau policlonale, respectiv factor reumatoid. In 75% dintre cazuri, a fost identificata o infectie virala, cum ar fi hepatita C (73%), hepatita B (3%) sau infectia cu HIV (19%), existand o suprapunere de infectii la un numar de pacienti inclusi in studii.

Prevalenta bolii este de 1 caz la 100 000 de locuitori.
Boala poate fi asimptomatica, fapt explicat de prezenta crioglobulinelor in absenta simptomelor, ducand astfel la o subdiagnosticare a boli.
Cele mai frecvente simptome sunt cele cutanate, in peste 90% din cazuri, musculare, in peste 70% din cazuri, si ale nervilor periferici, in 70-80% dintre pacienti cu crioglobulinemii de tip 2 sau 3 (mixte). Sistemul renal, cu evolutie spre insuficienta renala, precum si cel pulmonar pot fi, de asemenea, afectate.
Tratamentul consta in tratarea cauzei. Supravietuirea la 10 ani este de aproximativ
70% de la debutul simptomelor, decesul rezultand in urma infectiei sau a afectiunilorcardiovasculare.

Hepatita virala B -Poliarterita nodoasa (PAN)

Reprezinta o afectiune necrozanta a vaselor sanguine medii. Poate afecta si vasele mici. Frecvent sunt afectati nervii, tractul intestinal, cordul si articulatiile. Se poate manifesta si prin determinarea hipertensiunii arteriale, cu afectarea functiei renale.
Majoritatea cazurilor sunt idiopatice (necunoscute), printre factorii etiologici virali fiind incriminati infectia cu virusul hepatic B sau C.

Incidenta PAN variaza intre 0,2 si 7,7 la 100 000 de locuitori pe an si s-a observat o prevalenta mai mare in zonele endemic de hepatita virala B. Inaintea programelor
de imunizare, in pana la 30% dintre cazuri, a fost identificata o relatie intre PAN si hepatita virala B. Ulterior utilizarii pe scara larga a tratamentelor preventive prin imunizare, sub 5% dintre cazuri de PAN au avut ca etiologie infectia cu virusul hepatic B. Frecvent pot fi afectate tesutul cutanat, sistemul renal, nervos, aparatu gastrointestinal, sistemul arterial coronar si tesutul muscular.

Afectarea nervoasa poate fi periferica si se manifesta printr-o polineuropatie asimetrica (afectarea nervilor din regiuni diferite) sau centrala si prin accidente vasculare ischemice, aceasta din urma fiind insa descrisa ca o afectiune rara.

Boala apare in stadiul tarziu, patomecanismul fiind inca necunoscut; se suspicioneaza ca este fie consecinta modificarilor asemanatoare aterosclerozei din vasculopatia ocluziva, fie urmarea hipertensiunii arteriale sau a tratamentului cu corticosteroizi. In absenta unui tratament, supravietuirea la 5 ani este de 13%, sub tratament putand ajunge la 80% (pentru PAN cauzata de virusul hepatic B).

Complicatiile vasculitei depind de tipul si severitatea starii dumneavoastra. Sau pot fi legate de efectele secundare ale medicamentelor pe baza de prescriptie medicala pe care le utilizati pentru a trata afectiunea.

Complicatiile vasculitei includ:
• Leziuni ale organelor. Unele tipuri de vasculita pot fi severe, provocand leziuni ale organelor majore.
• Cheaguri de sange si anevrisme. Un cheag de sange se poate forma intr-un vas de sange, obstructionand fluxul sanguin. Rareori, vasculita va determina slabirea si bombarea unui vas de sange, formand un anevrism .
• Pierderea vederii sau orbire. Aceasta este o posibila complicatie a arteritei cu celule gigantice netratate.
• Infectii. Unele dintre medicamentele utilizate pentru tratarea vasculitei va pot slabi sistemul imunitar. Acest lucru va poate face mai predispus la infectii.

Legatura dintre infectie si vasculita este un subiect intrigant care nu a fost inca explorat in detaliu. Vasculita este asociata cu infectii, imunizare si medicamente antimicrobiene, iar infectiile sunt raportate in timpul vasculitilor si se presupune ca sunt factori declansatori.

Exista situatii in care un agent patogen ar putea fi responsabil pentru diferite tipuri de vasculita (de exemplu, HIV) si, dimpotriva, in care mai multe microorganisme ar putea induce acelasi sindrom vasculitic (PAN).

Cu toate acestea, in majoritatea acestor cazuri, datele provin din doar cateva rapoarte de caz sporadice si nu se poate trage o concluzie ferma care sa lege agentul infectios de patogeneza vasculitei. O relatie cauzala intre infectie si vasculita a fost dovedita in doar cateva situatii (VHB si VHC in PAN si, respectiv, crioglobulinemie).

Fiziopatologia relatiei complexe dintre infectie si vasculita nu este inteleasa complet, dar noile instrumente moleculare ar trebuii sa permita o mai buna intelegere a mecanismelor care stau la baza acestor patologii si ar putea oferi o abordare terapeutica diferita in viitor.

Bibliografie:
1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vasculitis/symptoms-causes/syc-20363435
2. Trejo, O., Ramos-Casals, M., García-Carrasco, M., et al., »Cryoglobulinemia: study of etiologic factors and clinical and immunologic features in 443 patients from a single center", in Medicine (Baltimore), 2001, vol. 80, nr. 4, pp. 252-262.
3. Cacoub, P., „Overview of cryoglobulins and cryoglobulinemia", last updated: Sep 17, 2021, https://www.uptodate.com.
4. Pagnoux, C., Seror, R., Henegar, C., et al, „Clinical features and outcomes in 348 patients with polyarteritis nodosa: a systematic retrospective study of patients diagnosed between 1963 and 2005 and entered into the French Vasculitis Study Group Database"; in Arthritis Rheum., 2010, vol. 62, nr. 2, pp. 616-626.