Monocite crescute

Monocitele sunt tipuri de celule albe din sange, intalnite in sangele tuturor vertebratelor. Exista mai multe tipuri diferite de celule albe in sange. Monocitele reprezinta intre 1-9% din totalul leucocitelor din sange.Leucocitele sau celulele albe ale sangelui sunt de mai multe tipuri: neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile si bazofile.

Monocitele sunt produse in maduva osoasa, ajung apoi in fluxul sanguin, se deplaseaza cu rapiditate prin sistemul circulator si migreaza spre tesuturi unde se transforma si se diferentiaza pentru a deveni macrofage sau celule dendritice. Monocitele se transforma in celule macrofage sub influenta factorilor locali de mediu.

Monocitele absorb si devoreaza corpuri straine, microorganisme daunatoare, toxine, celule senescente, moarte sau alterate, ajuta la eliminarea tesuturilor moarte si canceroase. Macrofagele ataca orice materie straina, cum ar fi virusurile sau bacteriile si le consuma, astfel incat acestea sa nu produca vreo dauna organismului.

Celulele dendritice ajuta la identificarea toxinelor periculoase sau substantelor straine din organism. Monocitele produc diversi factori bioactivi: factori de coagulare, angiogenetici, factori ai complementului, proteine de legare, factori chemotactici, citokine, factori de crestere si lipide bioactive.

Monocitele din sange sunt distribuite inegal in sangele periferic. Acestea ajuta sistemul imunitar sa functioneze in mod corespunzator. Monocitele joaca un rol important in reactiile inflamatorii acute si cronice ale organismului, dar si in cele imunologice, in repararea tesuturilor, formarea ateromului si reactia corpului la neoplazie si alogrefe.

Valorile ridicate de celule albe in sange poarta denumirea de leucocitoza, iar daca numarul de monocite este crescut, denumirea corecta este cea de monocitoza. Monocitoza nu este o afectiune in sine, ci este un semn al unei boli. Monocitoza este prezenta la adulti in situatia in care numarul de monocite depaseste 800 unitati/l. Numarul crescut de monocite poate indica prezenta unei situatii patologice.

Exista diverse boli care se pot manifesta cu monocitoza. Printre acestea se numara: mononucleoza, malaria, tuberculoza, sau alte infectii cronice, dar si boli de colagen (sau ale tesutului conjunctiv, sau colagenoze), boala inflamatorie intestinala, boli maligne cu neutropenie, leucemie.

In general, un numar crescut de monocite in sange apare ca raspuns la infectii cronice, boli autoimune, tulburari ale sangelui si diverse tipuri de cancer.

Un procent prea mare de monocite poate indica:

• boala inflamatorie cronica sau imuna cum ar fi: colita ulcerativa, enterita, lupus eritematos sistemic, sarcoidoza
• infectii cu protozoare: malarie, kala-azar si tripanosomiaza
• infectii cu ricketsii: febra Rocky Mountain sau tifos
• infectii bacteriene: endocardita bacteriana subacuta, tuberculoza, bruceloza, sifilis sau listerioza
• infectii virale: mononucleoza infectioasa, oreion sau rujeola
• boala Gaucher congenitala, leucemie monocitara neuplazica, metaplazie mieloida, boli maligne hematopoietice sau anemie aplastica.
• recuperare dupa agranulocitoza
• tulburari inflamatorii: poliartrita reumatoida, arterita temporala sau miozita
• infectie cu virusul imunodeficientei umane
• boala Hodgkin.

O alta cauza a monocitozei ar putea fi utilizarea de glucocorticoizi sau ca urmare a administrarii exogene de citokine. Prin administrarea de glucocorticoizi are loc cresterea temporara a valorilor monocitelor.

- Monocitele crescute ar putea fi intalnite si la bolnavii de cancer care urmeaza chimioterapie sau radioterapie.

- Monocitoza poate sa mai apara si la bolnavii care ar putea suferi de depresie.

- Alte situatii asociate cu monocitoza includ: boala hepatica alcoolica si intoxicatia cu tetracloretan.

Printre factorii de risc pentru monocitele crescute se numara:

• colita ulcerativa autoimuna - lupus sistemic eritematos si sarcoidoza
• infectii - infectii cu paraziti, tuberculoza si mononucleoza infectioasa
• inflamatii - inflamatie cronica
• tumori maligne - leucemie si leucemie mielomonocitara acuta
• inflamatie cronica.

Pentru a putea stabili un diagnostic corect sau care este cauza monocitozei, medicul va folosi informatiile colectate de la analizele de sange, examenul fizic, dar si istoricul pacientului. Prezenta exclusiva a numarului ridicat de monocite, in sine, nu informeaza medicul decat ca este prezenta o anumita problema, dar nu si natura problemei.

Medicul poate recomanda determinarea valorilor monocitelor in urma analizelor de sange, pentru a depista eventualele necroze tisulare, alergii, intoxicatii, tumori maligne, infectii bacteriene sau virale, depresie medulara etc.

Bolnavului i se va recolta sange, pe nemancate. Este indicat ca pacientul sa nu fie stresat in momentul recoltarii. De asemenea, trebuie sa i se aduca medicului la cunostinta daca pacientul urmeaza vreun tratament medicamentos, intrucat anumite tipuri de medicamente pot contribui la scaderea sau cresterea valorilor monocitelor.

Cresterea falsa a numarul monocitelor poate sa apara atunci cand sangele pentru investigatie este obtinut din varful degetului pacientilor care sufera de boli periferice vasculare, cum ar fi sindromul Raynaud.

Monocitoza este doar o manifestare a unei alte boli. De aceea ea nu are simptome specifice. Sunt prezente, insa, manifestarile bolii de baza, dintre care mai frecvente sunt:

• febra
• oboseala
• durere
• vanatai care apar cu usurinta
• sangerare excesiva
• scadere in greutate
• infectii frecvente
• transpiratii nocturne
• stare generala de rau.

Pentru ca monocitoza nu este o conditie in sine, optiunile de tratament difera foarte mult, de la un caz la altul. Scopul principal al tratamentului este de a se depista cu exactitate cauza principala a numarului anormal de monocite si apoi instituirea tratamentului corect pentru conditia care sta la baza monocitozei.

De cele mai multe ori, tratamentul indicat pentru terapia infectiilor bacteriene sau virale ajuta la scaderea numarului de monocite. Conditiile canceroase ar putea necesita tratament intensiv, cum ar fi chimioterapia sau interventiile chirurgicale.