Hiperfosfatemia: cauze, simptome, tratament

Hiperfosfatemia reprezinta cresterea valorilor fosfatului in sange. Cea mai comuna cauza este reprezentata de afectiuni la nivelul rinichilor. Cu toate acestea, si alte conditii de sanatate pot duce la cresterea nivelului de fosfati din sange.

Fosfatul este o substanta chimica ce se gaseste in organism. Acesta contine un mineral numit fosfor care se gaseste in mai multe produse alimentare. Fosforul sustine dezvoltarea oaselor si a dintilor si creste energia organismului.

In cantitati mai mari decat cele normale, fosfatul poate provoca tulburari osoase si musculare si poate creste riscul de infarct miocardic si de accident vascular cerebral.

Rinichii sunt organele care controleaza in mod normal nivelurile de fosfati din organism. Cu toate acestea, in cazul in care rinichii nu functioneaza eficient, este posibil ca acestia sa nu poata elimina suficient fosfat din organism, ceea de duce la hiperfosfatemie.

Tratamentul hiperfosfatemiei depinde de afectiunea de baza. Pentru persoanele cu tulburari renale, o combinatie dintre dieta si medicamente poate ajuta la mentinerea nivelurilor de fosfat in parametrii optimi.

Majoritatea pacientilor cu niveluri ridicate de fosfat nu au simptome. La unele persoane cu afectiuni renale cronice, nivelurile ridicate de fosfat determina scaderea concentratiilor de calciu din sange. Daca nivelurile de fosfat din sange cresc prea mult, acestea pot provoca tulburari minerale, osoase si calcificari.

Tulburari osoase si de mineralizare

Oasele au nevoie de minerale si hormoni pentru a se reface, a creste si pentru a ramane puternice. Rinichii sunt organele care echilibreaza cantitatea de fosfor si calciu din sange. In cazul in care valorile de fosfor sunt crescute, atunci vor scadea nivelurile valorilor de calciu.

Deoarece rinichii controleaza echilibrul mineralelor sau a altor substante chimice, afectiunile renale cronice pot provoca tulburari minerale si osoase. Pacientii cu insuficienta renala care fac dializa sunt cel mai expusi riscului.

Deteriorarea osoasa poate avea loc de-a lungul mai multor ani, adesea fara ca simptomele sa fie prezente. Pe masura ce oasele sunt mai afectate, persoana bolnava poate simti durere la nivelul oaselor si articulatiilor.

Este mai grav daca sunt afectati copiii cu tulburari renale, deoarece oasele lor sunt in curs de dezvoltare.

Copiii care sufera de tulburari minerale si osoase pot sa nu se dezvolte complet. Oasele de la nivelul membrelor inferioare se pot indoi spre interior sau spre exterior, afectiune cunoscuta uneori sub denumirea de rahitism renal.

Calcificarea

Calcificarea apare atunci cand calciul se depune la nivelul organelor si tesuturilor din organism. Conditia poate afecta venele si arterele si este cunoscuta sub denumirea de calcificare vasculara.

Este o afectiune deosebit de grava, deoarece inima va depune un efort suplimentar pentru a pompa sangele din organism. Calcificarea poate face, de asemenea, dializa mai dificila.

Nivelurile modificate ale valorilor de fosfor si calciu in sange pot provoca, de asemenea, eritemul pielii si a ochilor.

Simptomele hipocalcemiei sunt:

- Crampe si spasme musculare;
- Furnicaturi in jurul gurii;
- Dureri osoase si articulare;
- Eczeme;
- Piele iritata.

Majoritatea oamenilor au un aport zilnic de aproximativ 800-1200 miligrame de fosfor din alimente cum ar fi carnea rosie, lapte, carnea de pui, peste etc. In organism, fosfatul se gaseste la nivelul oaselor, dintilor, in interiorul celulelor si in cantitati mai mici in sange.

Afectiunile renale sunt cea mai frecventa cauza a hiperfosfatemiei. Rinichii echilibreaza nivelurile de minerale din sange, dar cand acestia nu mai functioneaza corect nu mai sunt capabili de acest lucru.

Exista si alte cauze ale hiperfosfatemiei. Acestea sunt:

• Diabetul zaharat necontrolat – aceasta afectiune duce la cresterea glicemiei, putand provoca probleme medicale grave daca nu este tratata la timp;

• Cetoacidoza diabetica – este o complicatie a diabetului care are loc atunci cand organismul nu mai produce suficienta insulina;

• Hipoparatiroidismul – o tulburare rara in care organismul nu mai produce suficienti hormoni paratiroidieni. Hormonii paratiroidieni ajuta la controlul nivelurilor de fosfor din sange si oase;

• Hipocalcemia;

• Infectii la nivelul intregului organism.

Daca o persoana prezinta semne si simptome de hiperfosfatemie ar trebui sa consulte un medic. Medicul va efectua un examen fizic si va recomanda teste de laborator.
Investigatiile includ:

- Masurarea nivelurilor de fosfat de la nivelul plasmei. Medicul va recolta sange pe care il va trimite la laborator;

- Determinarea cantitatii de fosfor din urina din 24 de ore: pacientul va trebui sa colecteze urina pe o perioada stabilita, de obicei de 24 de ore;

- Radiografia poate fi necesara daca pacientul are semne si simptome de tulburari minerale si osoase.

In mod normal, pacientii cu insuficienta renala isi monitorizeaza in mod regulat nivelurile de fosfati, ceea ce inseamna ca o hiperfosfatemie va fi de obicei diagnosticata in timpul controalelor de rutina.

Hiperfosfatemia netratata duce la scaderea nivelurilor de calciu din organism. Hipocalcemia creste riscurile pentru:

• Convulsii;
• Osteodistrofie renala;
• Crampe musculare;
• Aritmii.

Tratamentul hiperfosfatemiei depinde de afectiunea de baza. Daca rinichii sunt afectati, se pot reduce nivelurile ridicate de fosfat din sange prin:

- Reducerea cantitatii de fosfor din dieta;
- Dializa;
- Administrarea medicamentelor ce reduc cantitatea de fosfat absorbit de intestine.

Este recomandat ca persoanele cu hiperfosfatemie sa evite consumul de alimente bogate in fosfor, cum ar fi: laptele, carnea rosie, carnea de pasare, pestele, nucile, fasolea, galbenusul de ou.

Singur, regimul alimentar, de cele mai multe ori, nu scade nivelul fosfatului, de aceea este asociat de multe ori cu dializa. Dializa ajuta la eliminarea reziduurilor cum ar fi apa, sarea si alte substante chimice precum fosfatul din sange.

In plus, pe langa dieta si dializa, medicul poate recomanda medicamente ce pot ajuta organismul sa elimine excesul de fosfati.

Daca o persoana are diabet zaharat, este esential sa controleze boala prin dieta, exercitii fizice si medicamente. Persoanelor cu hipoparatiroidism li se vor administra medicatie specifica.

Hiperfosfatemia este adesea o complicatie a bolilor renale cronice. O modalitate de a reduce riscul de hiperfosfatemie este prin incercarea de a pastra rinichii sanatosi:
Hipertensiunea arteriala poate slabi vasele de sange care alimenteaza rinichii.

- Utilizarea medicamentelor contra hipertensiunii arteriale poate ajuta la protejarea rinichilor;
- Administrarea de diuretice pentru a restabili echilibrul corect de apa din organism;
- O dieta echilibrata cu un continut scazut de proteine.

Daca rinichii au o activitate normala si produc niveluri normale de hormoni, organismul va echilibra in mod natural nivelurile de fosfat din sange. Daca acest lucru nu se intampla, nivelurile trebuie echilibrate prin intermediul tratamentului farmacologic si al dietei.

Hiperfosfatemia poate afecta oasele si poate provoca leziuni ale vaselor de sange, tesuturilor si organelor pacientului. Este esential ca persoanele cu tulburari renale sa solicite sfaturile medicului cu privire la gestionarea bolii.