Hipercalcemia

Hipercalcemia este o afectiune in care nivelul de calciu din sange este mai mare decat in mod normal. Organismul are nevoie de calciu, in primul rand pentru sanatatea masei osoase.

Calciul joaca un rol important si in contractarea musculaturii, eliberarea de hormoni si contribuie la functionarea optima a nervilor si creierului. Cu toate acestea, valorile ridicate de calciu pot sa interfere cu aceste procese.

La majoritatea bolnavilor cu hipercalcemie, semnele si simptomele bolii acesteia nu sunt evidente, mai ales daca hipercalcemia este usoara. In general, manifestarile se agraveaza proportional cu marirea nivelului de calciu din sange.

Simptomele severe ale hipercalcemiei pot include:

• greata si varsaturi
• pierderea apetitului alimentar
• senzatie de sete excesiva
• urinare frecventa
• constipatie
• durere abdominala
• slabiciune musculara
• dureri articulare
• confuzie
• letargie si oboseala
• ritm cardiac anormal.

Cantitatea in exces de calciu in sange nu influenteaza intotdeauna intensitatea manifestarilor bolii. De exemplu, persoanele mai in varsta sunt mai susceptibile de a avea dureri si slabiciune musculara, chiar daca nivelul de calciu din sange nu este chiar asa mare.

- Hiperactivitatea glandelor parotide. Cauza principala a hipercalcemiei este hiperactivitatea uneia sau mai multor glande paratiroide (hiperparatiroidism primar), glande ce se afla in spatele glandei tiroide (in zona gatului).

- Cancer. Anumite tipuri de cancer, in special cancerul pulmonar si de san, precum si unele tipuri de cancer de sange (mielomul multiplu), cresc probabilitatea ca o persoana sa dezvolte hipercalcemie.

Unele tumori canceroase (maligne) produc o proteina care actioneaza ca un hormon paratiroidian, stimuland eliberarea de calciu din oase, in sange. Acest proces este considerat un sindrom paraneoplazic - raspunsul organismului la prezenta cancerului sau a unei substante ce este produsa de tumorile canceroase. Raspandirea cancerului (metastaza) la nivelul oaselor creste, de asemenea, riscul aparitiei hipercalcemiei.

- Alte conditii medicale. Unele boli in care este prezenta inflamatia cauzata de lezarea tesuturilor (cum este cazul granuloamelor) poate creste concentratiile plasmatice de vitamina D (calcitriol). Bolile granulomatoase includ tuberculoza, bolile infectioase pulmonare si sarcoidoza - o boala inflamatorie care debuteaza la nivelul plamanilor. Nivelurile crescute de calcitriol stimuleaza absorbtia excesiva de calciu in tractul digestiv.

De asemenea, o alta tulburare genetica rara, cunoscuta sub numele de hipercalcemie hipocalciurica familiala, determina cresterea nivelului de calciu din sange, din cauza receptorilor de calciu care functioneaza anormal in situatia acestei tulburari genetice.

- Efectele unor boli. Persoanele care sufera de cancer sau alte boli care ii obliga sa stea un timp indelungat in pozitie orizontala (au probleme locomotorii si nu se pot deplasa, fac recuperari dupa mai multe interventii chirurgicale etc.) pot dezvolta hipercalcemie. In timp, oasele care nu sunt utilizate incep sa elibereze calciu in sange.

- Medicamente. Anumite medicamente - cum ar fi litiu, care este folosit pentru tratarea tulburarii bipolare - pot stimula eliberarea hormonului paratiroidian, cauzand hipercalcemie. Diureticele tiazidice pot determina cresterea nivelului de calciu excretat prin urina.

- Suplimente. Consumul de suplimente, ce contin calciu sau vitamina D, poate cauza, in timp, cresterea valorilor calciului peste limitele normale.

- Deshidratare. O cauza frecventa a hipercalcemiei usoare sau tranzitorie este deshidratarea, deoarece atunci cand nu exista suficiente lichide in sange, se mareste concentratia calciului in sange.

Deoarece hipercalcemia poate fi lipsita de semne si simptome, este posibil sa aveti aceasta tulburare, iar dumneavoastra sa nu cunoasteti acest lucru decat dupa testarea nivelului de calciu din sange.

Pe langa masurarea valorilor de calciu din organism, testele de sange pot dezvalui si nivelul hormonului paratiroidian - hormon ce sta la baza dezvoltarii hiperparatiroidismului.

Daca valorile acestui hormon in organism nu sunt ridicate, medicul dumneavoastra va va solicita efectuarea altor teste, pentru a stabili diagnosticul de hipercalcemie si a descoperi cauzele bolii. Aceste investigatii pot include:

• radiografii toracice cu raze X
• tomografie computerizata (CT)
• imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) si alte teste de screening
• mamografie.

Aceste investigatii ajuta medicii sa stabileasca daca suferiti de anumite conditii, inclusiv cancer pulmonar sau de san, alte boli maligne, alte afectiuni pulmonare sau boli granulomatoase (sarcoidoza).

Daca aveti hipercalcemie severa poate fi necesara spitalizarea pentru reducerea nivelului de calciu la un nivel normal, dar si pentru a proteja rinichii si oasele. Tratamentul urgent pentru hipercalcemie poate include:

• administrarea de fluide pe cale intravenoasa pentru rehidratare
• medicamente diuretice de ansa (cum ar fi furosemid), pentru a ajuta la eliminarea excesului de calciu din organism si a proteja sanatatea rinichilor
• bifosfonati pe cale intravenoasa - un grup de medicamente ce includ pamidronat si zolendronate - pentru prevenirea distrugerii oaselor
• administrarea de glucocorticoizi, pentru a contracara efectele excesului de vitamina D (cauzat de hipercalcemie)
• hemodializa sau dializa peritoneala pentru a elimina excesul de toxine si calciu din sange, in cazul in care rinichii sunt lezati, iar bolnavul nu raspunde pozitiv la alte tratamente.

Odata ce valorile calciului din sange scad, iar starea bolnavului se stabilizeaza, tratamentul pentru hipercalcemie depinde de cauza care sta la baza declansarii bolii.

Printre posibilele complicatii ale hipercalcemiei se numara:

• osteoporoza
• pietre la rinichi
• insuficienta renala - hipercaclemia severa poate afecta rinichii, limitand capacitatea lor de a curata sangele si de a elimina urina
• probleme ale sistemului nervos
• ritm cardiac anormal (aritmie).