Principalele manifestari ale bolilor cardio-vasculare

Inima impreuna cu vasele de sange formeaza aparatul cardio-vascular. Acesta este implicat in transportul sangelui la tesuturi cu scopul de a oferi aportul nutritiv necesar dezvoltarii organismului.

Bolile aparatului cardio-vascular sunt in momentul de fata, in lumea intreaga, cea mai frecventa cauza de imbolnavire si primul motiv al mortii.

Prezenta unei boli la acest nivel va avea manifestari specifice in functie de zona afectata din cord precum si segmentul vascular implicat.

Principalele manifestari care trimit un bolnav cardiac spre a consulta un medic sunt: dispneea, palpitatiile si durerea.

1. Dispneea

Dispneea (efort la respiratie) nu este un simptom intalnit doar in bolile respiratorii; Aceasta este un fenomen nespecific in patologia cardiaca (simpla ei prezenta nu poate pune diagnosticul) dar corelata cu alte semne si simptome poate ghida diagnosticul.

In cadrul patologiei cardiace dispneea se intalneste sub trei forme:
a) dispnee de efort;
b) ortopnee (dificultatea de a respira in pozitie culcata);
c) dispneea paroxistica (dispnee care survine brusc).

A. Dispneea de efort – in evolutia unei boli cardiace (ex. stenoza mitrala) poate apare precoce, fiind consecinta hipertensiunii pulmonare (cresterea presiunii in vasele pulmonare);

In unele boli cardiace, hipertensiunea pulmonara apare datorita dificultatii intoarcerii sangelui la inima cu stagnarea acestuia in circulatia pulmonara – ingreunand astfel respiratia (dispnee).

Dispneea de efort este clasificata in functie de tipul de efort la care apare; Astfel ca, se descriu5 grade de dispnee (0 –normal; 4 – foarte grav;):

Grad 0: dispnee la eforturi fizice intense;
Grad 1: dispnee la urcarea unui deal/ urcarea rapida a unor trepte;
Grad 2: mers mai incet decat altii de aceeasi varsta din cauza dispneei/ la mersul in ritmul propriu se opreste sa respire;
Grad 3: se opreste sa respire dupa ce merge 100m/ cateva minute pe teren plat;
Grad 4: nu iese din casa/ dispnee la eforturi minime (cand se imbraca).

In general, dispneea cu origine cardiaca are un mers progresiv, apare la eforturi din ce in ce mai mici.

B. Ortopneea (dificultatea de a respira in pozitie culcata) – In fazele mai inaintate ale insuficientei cardiace, dispneea se produce chair in repaus, in pozitie culcata si bolnavul, pentru a putea respira, este silit sa stea ridicat in sus. In acest caz vorbim de ortopnee.

Explicatia acestui fenomen consta in faptul ca, in pozitie culcata, plamanul se incarca si mai mult cu sange, acestuia din urma fiindu-i stanjenita intoarcerea la inima datorita bolii cardiace; astfel, efortul respirator creste determinand aparitia ortopneei.

C. Dispneea paroxistica (dispneea care survine brusc) – este o forma de dispnee care nu trebuie neglijata deoarece apare in situatii grave de afectare cardiaca.

Dispneea paroxistica se manifesta in trei moduri:

a) Dispnee periodica Cheyne-Stokes – este un semn de insuficienta ventriculara stanga si se intalneste mai ales la bolnavii hipertensivi; Apare cu predilectie seara la culcare, atunci cand tonusul bolnavului scade;

b) dispneea din astmul cardiac – apare datorita cresterii presiunii in capilarele pulmonare secundar unei boli cardiace;

c) dispneea din edemul pulmonar acut (cardiogen) – forma grava a astmului cardiac.

In mod brusc bolnavul este cuprins de o sufocare intensa, care il impiedica sa stea culcat si este gasit de obicei sezand la marginea patului sau in fotoliu, cu trunchiul aplecat inainte si coatele pe genunchi, sau sprijinite de masa, pervaz etc;

Este palid, respira rapid si abia putand sa vorbeasca, sa spuna ce il supara (voce intretaiata).

Aceasta dispnee, in fazele mai grave este insotita de tuse care se agraveaza treptat devenind productiva, bolnavul incepand sa expectoreze o sputa spumoasa, ca albusul de ou, dar de o culoare roz – este faza de edem pulmonar, situatie de o deosebita gravitate care evolueaza rapid si care poate conduce la deces intr-un interval mai mic de o ora.

Dispneea din insuficienta cardiaca poate fi insotita uneori de tuse, de regula uscata, dar cateodata chinuitoare, care apare de obicei in pozitie culcata, impiedicand bolnavul sa se odihneasca.

Expectoratia nu este specifica dispneei din insuficienta cardiaca dar poate sa apara daca insuficienta se complica (ex. bronhopneumonii acute ce complica o stenoza mitrala).

Datorita hipertensiunii pulmonare, prezenta de obicei in bolile cardiovasculare, pot aparea hemoptizii (sputa cu sange) datorita ruperii capilarelor pulmonare. Hemoptiziile, mici de obicei, sub forma catorva striuri de sange, alarmeaza bolnavul si il fac adesea sa se adreseze unui pneumolog (suspiciune de TBC).

2. Palpitatiile

Palpitatiile, al doilea element al trepiedului simptomatic al bolilor cardiace, cuprind tulburari de semnificatie si gravitate foarte variate, fiind definite ca perceperea activitatii cardiace de catre pacient.

Palpitatiile se pot referi la trei grupe de fenomene cu totul diferite:

a) batai puternice;
b) batai rapide;
c) batai neregulate.

In functie de aceste caracteristici percepute de pacient se poate deduce de cele mai multe ori daca este vorba de o aritmie (ex. Fibrilatie atriala) si care anume sau daca este vorba de un alt motiv care determina palpitatiile; totusi, de cele mai multe ori, palpitatiile sunt rezultatul aritmiilor.

Pacientul poate fi constient de existenta batailor sale de inima – sa resimta palpitatii – in functie de sensibilitatea sistemului sau nervos. De aceea un nevrotic, un anxios, un hipertiroidian vor acuza mai des palpitatii in comparatie cu un cardiac normal.

Pentru obiectivarea palpitatiilor se efectueaza de obicei un EKG care va arata de obicei prezenta unei aritmii care a generat palpitatia. Cu toate acestea, EKG-ul nu este diagnostic, deoarece majoritatea aritmiilor cardiace sunt intermitente.

3. Durerea

A. Durerea cardiaca, al treilea element al trepiedului simptomatic al bolilor cardiace, este cel mai dificil de apreciat. Uneori poate fi singura manifestare a unei boli de inima si intregul proces de diagnosticare al bolii se sprijina numai pe corecta sa inregistrare.

Niciun mijloc obiectiv nu poate inlocui discutia cu pacientul (anamneza) in vederea determinarii etiologiei durerii. Durerea de origine cardiaca intra in diagnostic diferential cu alte tipuri de durere care formeaza diversitatea de manifestari din cadrul durerii toracice.

Etiologia durerii toracice este una greu de determinat deoarece multe afectiuni produc durere sau disconfort toracic; unele dintre acestea au risc crescut de a conduce la deces (ex. Disectia aortei toracice, infarctul miocardic acut, embolismul pulmonar, angina instabila – preinfarctul etc.) altele sunt amenintatoare de viata ( neoplasme toracice, pericardita – inflamatia pericardului, angina pectorala etc.), iar altele creeaza disconfort fara a pune viata in pericol (ulcer, boala de reflux gastro-esofagiana, zona zoster etc.).

Durerea toracica prezenta la copii si adulti tineri (<30 ani) este putin probabil sa fie de cauza cardiaca (ischemie miocardica); cu toate acestea infarctul miocardic poate surveni inclusiv la varsta de 20 de ani. Afectiunile musculo-scheletale sau pulmonare sunt cauze mai frecvente de durere toracica la aceste grupuri de varsta.

Durerea cardiaca reflecta o stare de ischemie (irigare slaba cu sange) a muschiului cardiac (miocard) si ea se produce atunci cand apare un dezechilibru intre necesitati (activitate cardiaca crescuta - efort) si aport (irigare scazuta cu sange a miocardului datorita afectarii vasului de sange prin procese obstructive – placi de aterom, cheaguri de sange etc.).

Acest dezechilibru poarta numele de insuficienta circulatorie coronariana. Atunci cand aceasta insuficienta circulatorie coronariana este de scurta durata, ea nu are consecinte asupra muschiului cardiac si durerea ce rezulta poarta numele de angina pectorala sau angina stabila.

Cand dezechilibrul este de lunga durata, el provoaca o necroza miocardica (moartea muschiului cardiac), determinand astfel aparitia infarctului miocardic. Intre angina pectorala si infactul miocardic, este prezenta o a treia manifestare care poarta denumirea de angina instabila sau preinfact.

B. Durerea din angina pectorala are un caracter specific, care permite recunoasterea ei. Este o durere retrosternala (este localizata in spatele sternului) care are un caracter constrictiv, ca o gheara, ca ceva care apasa sternul – ce iradiaza adesea in mandibula( ! atentie, poate fi confundata cu o durere de masea), umeri si mai ales in bratul stang pana la incheietura pumnului sau pana la degetul mic.

Durerea din angina pectorala survine la efort, tine cateva minute , dispare in repaus si cedeaza la nitroglicerina administrata sublingual (durerea care cedeaza la nitroglicerina intr-un timp mai mare de 5-7 minute este posibil sa nu fie de origine cardiaca).

Uneori, durerea din angina pectorala, nu se manifesta atat de tipic; pot fi prezente alte zone de iradiere (ex. Epigastru), alte conditii de aparitie, nu neaparat la efort (ex. dupa masa, dupa un vis, etc.) ingreunand diagnosticul.

In cazul in care durerea din angina pectorala nu este tipica, alti indicatori pot ajuta la stabilirea etiologiei durerii, de exemplu ne putem astepta la o angina pectorala la un barbat trecut de 45 de ani, deoarece este varsta de instalare a aterosclerozei – factor determinant al obstructiei coronariene.

La un tanar de 20 de ani si la femei inainte de menopauza (estrogenii au efect protector), nediabetici si fara hipertensiune mare, practic o durere toracica este exclus sa fie de origine anginoasa.

Foarte frecvent, durerile toracice, acuzate de persoane tinere, au de cele mai multe ori o origine radiculara (afectiune a radacinii nervilor toracici) care trebuie diagnosticata.

In formele mai avansate ale suferintei coronariene, angina poate sa apara si in repaus, se poate repeta mult mai frecvent si se poate prelungi. Cat timp nu depaseste 15-20 de minute nu produce necroza (moartea miocardului - infarct) dar este sugestiv pentru un preinfarct (angina instabila).

In infarct durerea este de regula de o intensitate extrema, de lunga durata, insotita de anxietate (frica neexplicata) si de modificari imediate sau ulterioare, de gravitate variata, mergand pana la moarte instantanee.

Indiferent de cauzele lor, bolile de inima se manifesta prin consecintele ce le au la nivelul functiilor muschiului cardiac – afectand astfel contractia muschiului.

Prin afectarea contractiei apar afectari la nivelul circulatiei sangvine, afectari ce se traduc prin ischemie si ulterior necroza tesutului afectat precum si prin manifestari generale de tipul oboselii, edeme ale membrelor inferioare (picioare umflate) si alte afectiuni asociate.