Palpitatiile

Din punct de vedere structural, aparatul cardiovascular este constituit din vase sangvine, sange si cord, iar functional, inima este organul care preia sangele de la vene si il trimite mai departe, catre artere. Pe scurt, inima poate fi privita ca un sistem format din doua pompe care functioneaza in serie.

Celule electrice speciale care fac parte din componenta muschiului atrial genereaza electicitate si actioneaza ca un stimulator cardiac asupra inimii. Acest stimulator cardiac trimite aproximativ 70-80 de semnale electrice (prin intermediul nodului sinoatrial Keith Flack) sau impulsuri pe minut la toate celulele musculare atriale, declansandu-le si generand astfel prima jumatate a unei batai cardiace (sau ritm cardiac). Impulsurile electice sunt transmise de-al lungul peretelui atrial catre nodul atrio-ventricular care are o rata a descarcarii electrice de 50-60 batai/minut sau jonctiunea dintre atriu si ventricul, unde are loc o intarziere de scurta durata (care permite umplerea ventriculelor cu sange din atrii).

Semnalul se propaga apoi prin intermediul unor fascicule electrice care stimuleaza declansarea in acelasi timp a celulelor musculare ale ventriculelor, rezultand a doua jumatate a unei batai de inima. Prin intermediul acestor pompe sangele este trimis in corp. Dupa aceasta etapa, timp de o fractiune de secunda, sistemul electric se resetea

Palpitatiile se refera la senzatia care apare atunci cand o persoana simte o anormalitate a batailor normale ale inimii. Durata palpitatiilor poate varia. Oricare dintre partile inimii poate fi iritabila si poate determina aparitia unei batai suplimentare a inimii. De asemenea, prezenta scurticuitului in sistemul electric al inimii poate declansa batai anormale ale inimii. Fiecare celula musculara a inimii are potentialul de a genera un semnal electric ce se poate raspandi in afara fasciculelor si cailor (conductelor) normale electrice in incercarea de a produce o bataie de inima.

In cazul in care acest lucru nu este posibil prin intermediul nodului atrio-ventricular, actiunea va fi preluata de celelalte celule din componenta atriului. Daca nici acestea nu reusesc sa functioneze normal, va interveni nodul atrioventricular dar vor rezulta doar aproximativ 40 de batai pe minut. In ultima instanta, ventriculul in sine poate genera impusuri (energie) electrice dar bataile de inima vor fi aproximativ de 20 pe minut.

Bataile suplimentare ale inimii sunt normale si majoritatea oamenilor nu sunt constienti ca acestea au avut loc. Unele dintre acestea pot fi declansate de stimuli ocazionali, dar altele pot fi periculoase. Multe dintre tipurile de batai suplimentare sau anormale ale inimii care provin din atriu nu sunt la fel de grave ca cele care provin din ventricul.

Bataile anormale ale inimii sunt clasificate dupa mai multe criterii in functie de zona care le genereaza, daca sunt ocazionale sau constante, daca sunt grupate sau singulare si daca necesita tratament sau daca se revine la normal fara alte implicatii.

Extrasistolele sau contractiile atriale premature sunt intocmai cum precizeaza si numele acestora. Stimulatorul cardiac sau nodul sinoatrial trimite un semnal prematur, inainte de momentul in care inima ar trebui sa se manifeste, iar apoi aceasta este urmata de o pauza. Extrasistolele se vor simti ca niste batai puternice si rapide de inima, diferite de cele obisnuite.

O situatie similara poate sa apara in ventricul in cazul in care acesta devine putin iritabil si genereaza o bataie suplimentara de inima, cunoscuta sub numele de contractie ventriculara prematura. Aceasta bataie se resimte in ventricul atunci cand inima pompeaza mai putin sange. Atat contractiile atriale premature cat si contractiile ventriculare premature pot fi asimptomatice, iar cei care le experimenteaza posibil sa nu fie constienti de acestea.

Daca sistemul electric din atrium devine iritabil, poate provoca batai rapide ale inimii in camera superioara a acesteia (uneori chiar si 150 de batai pe minut sau chiar mai multe). Nodul sinoatrial receptioneaza fiecare bataie si o trimite la ventricul care raspunde cu o alta bataie. Deoarece energia electrica este generata in partea de sus a ventricului si apoi transmisa in partea de jos a inimii, intregul grup de tulburari este clasificat ca fiind tahicardie supraventriculara.

Unele tipuri de tahicardii supraventriculare sunt un raspuns normal la situatii specifice. In perioade de stres, organismul are nevoie de intensificarea circulatiei sanguine si de mai mult oxigen (cum ar fi in timpul exercitiilor fixice, boli, traumatisme, etc.) iar ritmul cardiac creste ca raspuns la adrenalina, care este secretata de organism pentru a satisface cererile sale fiziologice. Cafeaua, pseudoefedrina si alte stimulente pot provoca, de asemenea, aceste tipuri de batai rapide ale inimii. Deoarece toate impulsurile electrice debuteaza in nodul sinoatrial, aceasta se numeste tahicardie sinusala.

Unele tipuri de tahicardii supra ventriculare apar din cauza scurtcircuitelor care au loc in caile electrice ale atriului, atunci cand inima incepe sa bata rapid fara o cauza aparenta. Tahicardia paroxistica supraventriculara poate sa se declanseze brusc si poate dura de la cateva secunde la cateva ore. Anumite tipuri de tahicardii paroxistice supraventriculare se caracterizeaza prin erori genetice de conexiune. Un astfel de tip este sindromul Wolfe-Parkinson-White. Printre factorii declansatori se pot enumera: cafeina sau consumul de alcool etilic, medicamentele eliberate fara prescriptie medicala utilizate pentru tratamentul racelilor, anomalii electrolitice si excesul de hormoni tiroidieni.

Fibriliatia atriala si flutterul atrial apar atunci cand toate celulele musculare ale atriului incep sa actioneze ca stimulatoare cardiace. Contractia nu va mai fi organizata, semnalele electrice sunt transmise dezorganizat prin nodul atrioventricular catre ventricul, iar raspunsul va consta in batai cat mai rapide si neregulate ale inimii.

In cazul acestui ritm cardiac exista o serie de complicatii. Deoarece atriul nu primeste un semnal electric armonios nu poate pompa normal sangele, fapt ce favorizeaza stagnarea acestuia si formarea de cheaguri de sange. Acestea la randul lor se pot desprinde si pot circula prin fluxul sanguin, blocand circulatia in diferite zone ale corpului, provocand accidente vasculare cerebrale si alte tulburari vasculare. Mai mult, daca atriul nu se contracta, sangele este impins de gravitatie in ventricule si inima reuseste sa functioneze (sa pompeze sange) doar intr-o proportie de 15% din capacitate, ceea ce face ca aceasta sa fie mai putin eficienta in satisfacerea nevoilor organismului.

Tahicardia ventriculara ar putea pune in pericol viata unei persoane in situatia in care ventriculul incepe sa se contracte anormal de rapid. Cand oamenii sufera de boli coronariene, muschiul inimii posibil sa nu fie aprovizionat cu suficient sange si devine iritabil. Sistemul electric nu tolereaza prea bine aceasta situatie, iar rezultatul este un ritm anormal. Acest ritm poate permite sau nu ventriculului sa bata intr-un mod organizat.

Fibrilatia ventriculara nu este compatibila cu viata, intrucat ventriculul nu mai are capacitatea de a se contracta intr-un mod organizat (normal), iar inima nu poate pompa sange in organism (ca atare, nevoile de oxigen ale organismului nu sunt acoperite). Acest ritm este cel care cauzeaza adesea moartea subita dupa un atac de cord.

Inima are nevoie de echilibru si normalitate pentru a functiona bine. Acest lucru este valabil mai ales pentru sistemul electric al inimii: modificarile prezente in cadrul sistemului electric pot duce la scaderea capacitatii inimii de a pompa sangele.

Nivelele anormale de electroliti (potasiu, magneziu, calciu) pot provoca palpitatii. Anemia si hipertiroidismul ar putea fi, potentiale cauze ale palpitatiilor. Pentru ca suntem inconjurati de substante chimice, multe dintre acestea pot provoca palpitatii care au actiune asemanatoare cu adrenalina asupra inimii si care o fac iritabila.

Printre stimulii comuni se enumera:
- cofeina;
- tutunul;
- alcoolul;
- medicamentele eliberate fara prescriptie medicala, cum ar fi pseudoefedrina (care se gaseste in preparatele reci si unele medicamente pe baza de plante);
- drogurile ilicite, inclusiv cocaina, amfetamina, marijuana, etc.

Utilizarea unora dintre medicamentele eliberate pe baza de prescriptie medicala trebuie sa fie monitorizata pentru ca efectele lor adverse pot provoca palpitatii. Printre acestea se enumera substatele continute de inhalatorii utilizati in tratamentul astmului - albuterol sau teofilina si hormonii tiroidieni de sinteza. Perioadele de stres pot creste nivelurile de adrenalina din organism si pot cauza batai rapide ale inimii. Acestea sunt fiziologice si pot fi declansate de exercitii fizice, boli sau factori de stres emotional.

Tipuri specifice de palpitatii pot fi determinate de anomalii structurale ale inimii. Ingustarea arterelor coronare care cauzeaza diminuarea alimentarii cu sange a muschiului inimii poate provoca iritabilitate si batai anormale ale inimii, cum ar fi contractii ventriculare premature, tahicardie ventriculara sau fibrilatie ventriculara. Anomaliile structurale de conxiune pot provoca tahicardii paroxistice supraventriculare sau sindromul Wolfe-Parkinson-White.

Inclusiv anomaliile valvelor inimii pot da nastere, de asemenea, la batai neregulate ale inimi. Pana la 40% dintre persoanele cu prolaps de valva mitrala acuza palpitatii. Femeile insarcinate experimenteaza, adesea, palpitatii, fara insa a fi prezenta vreo tulburare periculoasa de ritm. Cu toate acestea, in cazul acelora care sufereau deja de probleme de ritm cardiac inainte de sarcina, frecventa palpitatiilor poate creste ca urmare a schimbarilor nivelurilor hormonale si a modificarilor de flux sanguin care apar intrucat inima pompeaza mai mult sange catre uter si catre fatul in curs de dezvoltare. O alta cauza a cresterii frecventei palpitatiilor la o femeie este modificarea valorilor hormonale in timpul si dupa menopauza.

Insasi palpitatiile sunt un simptom. Acestea pot fi asociate izolat cu senzatia de bataie puternica sau neregulata a inimii (uneori resimtita sub forma unor zbateri, zvacniri dar mai ales tulburari ale ritmului cardiac normal). In cazul in care sunt prelungite poate sa apara sentimentul de presiune sau de fluturare in piept. Uneori pacientii descriu prezenta unei senzatii de plenitudine la nivelul gatului, asociata cu dificultati de respiratie.

Poate fi dificil totusi de confirmat daca aceste senzatii sunt declansate de palpitatii sau de angina pectorala. Episoadele prelungite pot fi asociate cu dureri in piept, dificultati de respiratie, transpiratie, greata, varsaturi si chiar lesin (sincopa).

Cheia diagnosticului este istoricul medical al pacientului. Medicul ar putea depista mai usor boala prin raspunsurile obtinute la urmatoarele intrebari:
- Cand au debutat palpitatiile?
- Palpitatiile dispar, sunt izolate sau constante?
- Cat timp dureaza palpitatiile?
- Ce alte simptome sunt asociate cu acestea?
- Ati observat ca simptomele s-au declansat in urma consumului de cofeina, alcool, medicamente sau droguri?
- Exista probleme de sanatate care ar putea sta la baza palpitatiilor?

Cu exceptia cazului in care palpitatiile apar in cazul vizitei la medicul specialist, examenul fizic nu este de prea mare ajutor. Doctorul va verifica, insa, semnele vitale ale pacientului (pulsul si tensiuna arteriala) si va incerca sa observe prezenta altor semne ale afectiunilor de care sufera pacientul pentru a depista alte sunete anormale (gusa, murmure - asociate cu anomaliile valvulare, etc.). In cazul in care palpitatiile sunt prezente in momentul vizitei la medic, cardiologul solicita realizarea unei electrocardiograme (EKG) si va monitoriza ritmul cardiac pentru a fixa diagnosticul. In cazul in care palpitatiile nu se manifesta, aceste investigatii nu sunt de ajutor. Rezultatele acestora vor fi normale in cazul in care simptomele nu sunt prezente.

Analizele de sange ar putea fi necesare pentru a se constata valorile hemoglobinei si numarului de celule rosii din sange pentru a se stabili daca pacientul este anemic si a se determina daca exista anomalii electrolitice in scopul verificarii functiei renale (functia anormala a rinichilor poate afecta nivelul electrolitilor) si pentru evaluarea functiei tiroidiene.

De asemenea, medicul poate recomanda inclusiv prezenta sau nivelurile anumitor substante in sange. In cazul multora dintre oameni, este dificil sa se stabileasca ce tip de ritm cardiac duce la palpitatii. Inevitabil simptomele nu apar intotdeauna pe parcursul vizitei la medic. Internarea in spital nu este, de obicei, necesara, intrucat simptomele apar de obicei mai ales atunci cand pacientul este activ, mai putin cand acesta se odihneste. Unele tipuri de monitorizari Holter EKG pot fi facute in mod repetat, iar ocazional, medicul poate considera necesar sa se implanteze pacientului sub piele un dispozitiv de monitorizare o perioada indelungata de timp.

Autoingrijirea la domiciliu
Pentru ca exista mai multe tipuri de palpitatii, tratamentul este, de obicei, specific pentru stabilirea diagnosticului. In cazul persoanelor la care nu au fost inca diagnosticate palpitatiile, modificarile minore ale stilului de viata pot ajuta la diminuarea simptomelor. Acestea includ evitarea cofeinei, alcoolului si a anumitor tipuri de medicamente, inclusiv cele eliberate fara prescriptie medicala pentru tratamentul racelilor.

Pacientii care au palpitatii ar trebui sa isi noteze intr-un jurnal cand anume au loc acestea si ce le declanseaza. Ar trebui sa invete cum sa isi ia in mod corect pulsul, sa diferentieze palpitatiile normale de cele anormale si sa acorde atentie si altor simptome asociate acestora: greata, sensibilitate la lumina, transpiratie, durere toracica sau dificultati de respiratie. Este foarte important sa se observe daca inima bate regulat sau neregulat sau daca ritmul este rapid sau lent. Durerile in piept (sau orice alt semn de atac de cord: dureri la nivelul maxilarului, indigestie sau oboseala extrema), dificultatile de respiratie sau lesin necesita solicitarea imediata a serviciului de urgenta.

Tratamentul medical
Scopul principal in cazul unei persoane suspecta ca sufera de tahicardie supraventriculara sau fibrilatie atriala este sa se incetineasca ritmul batailor inimii si sa se stabileasca diagnosticul exact. Uneori poate fi necesara realizarea de manevre vagale pentru diminuarea nivelului de adrenalina din organism. O astfel de manevra presupune ca pacientul sa isi opresca respiratia pentru cateva secunde si sa isi forteze musculatura abdominala (ca in timpul efortului defecatiei).

Prin aceste metode este stimulat nervul vag din organism, creste cantitatea de actilcolina eliberata, iar bataile inimii se incetinesc. O alta modalitate de tratament presupune administrarea de adenozina sub forma unei injectii unice, intravenoase care poate stimula celulele inimii, iar bataiele acesteia vor reveni la normal sau chiar vor fi incetinite temporar. Astfel, medicul poate pune un diagnostic corect al cauzelor care provoaca palpitatiile si va putea recomanda medicatia adecvata pentru tratarea acestora.

Alte tipuri de medicamente care pot fi folosite includ beta-blocantele si blocante ale canalelor de calciu. Unele ritmuri cardiace cum ar fi cele specifice sindromului Wolfe-Parkinson-White se caracterizeaza prin existenta unor scurtcircuite care pot fi tratate prin administrarea unei energii electrice de inalta frecventa in timpul cateterismului cardiac si cu ajutorul sunetelor de inalta frecventa pentru a inlatura sau a distruge calea electrica anormala si pentru a vindeca problema. Aceasta modalitate de tratament nu poate fi utilizata, totusi, prea des. In cazul in care bataile rapide ale inimii sunt asociate cu dureri in piept, dificultati de rspiratie sau scaderea tensiunii arteriale, situatia necesita interventia medicala de urgenta, iar pentru mentinerea sub control a acesteia pot fi administrate socuri electrice alaturi de substante sedative pentru ca ritmul inimii sa devina mai lent si mai stabil.

Schimbarea stilului de viata este foarte important, alaturi de administrarea medicatiei. Practic, tratamentul este specific, in functie de tipul fiecarei afectiuni si trebuie adaptat in mod individual pentru fiecare pacient.

Cel mai multe tipuri de palpitatii, cum ar fi extrasistolele ventriculare izolate si contractiile ventriculare premature sunt normala si nu ar trebui sa afecteze stilul de viata sau longevitatea. Alte tulburari de ritm necesita, de obcei, medicatie pentru a-i permite pacientului sa revina la o viata normala cu restrictii minime.