Insuficienta cardiaca

Insuficienta cardiaca reprezinta o patologie complexa, caracterizata prin alterarea functiei inimii de a asigura o cantitate optima de sange la nivelul organismului. Din punct de vedere clinic, diagnosticul de insuficienta cardiaca necesita intrunirea unor semne si simptome specifice, coroborate cu investigatii paraclinice suplimentare.

Ca si simptomatologie, pacientii pot prezenta dispnee (lipsa de aer) la efort sau chiar si in repaus, senzatie de slabiciune, oboseala, iar semnele tipice pot fi edeme la nivelul gambelor, raluri pulmonare ca urmare a stazei pulmonare, distensia venelor jugulare.

Actualmente, exista mai multe clasificari in ceea ce priveste insuficienta cardiaca.

In functie de durata instalarii siptomatologiei putem vorbi despre insuficienta cardiaca acuta cand simptomele se instaleaza brusc, reprezinta o urgenta medicala si necesita tratament specific sau insuficienta cardiaca cronica cand simptomele se instaleaza lent, in timp.

Pe baza clasificarii functionale care reprezinta intensitatea efortului la care apar simptomele avem insuficienta cardiaca clasa NYHA I, NYHA II, NYHA III respectiv NYHA IV.

Din punct de vedere ecografic, capacitatea ventriculului stang de a pompa sange in organism se poate masura si este reprezentata de fractia de ejectie a ventriculului stang, a carei valoare normala este >50%.

In functie de valoarea acesteia incadram insuficienta cardiaca in trei categorii:
- fractie de ejectie prezervata cand are o valoare >50%;
- fractie de ejectie usor redusa cand are o valoare cuprinsa intre 41-49%;
- fractie de ejectie scazuta cand este <50%;

Printre cauzele insuficientei cardiace cele mai des intalnite se numara:

- afectiuni ale miocardului: ischemia miocardica, toxicitatea cordului cauzata de tratamentul oncologic/ consumul diferitelor substante cu efect psihogen/ consumul de alcool/ ingestia de metale grele etc, afectiuni inflamatorii cu afectare miocardica, boli genetice sau infiltrative.

- supraincarcare de volum si/sau presiune: valvulopatii, hipertensiunea arteriala, afectarea endocardului, cresterea debitului cardiac.

- tulburari ale ritmului cardiac: tahicardie, bradicardie, aritmii ventriculare sau supraventriculare.

In evolutia bolii, un rol foarte important il au prezenta factorilor de prognostic negativ, care ar duce la agravarea sau decompensarea cordului, studiile demonstrand ca fiecare spitalizare pentru agravarea insuficientei cardiace creste rata mortalitatii si a morbiditatii.

Dintre acestia, enumeram: varsta inaintata, incadrarea in clasa functionala, afectarea functiei sistolice (fractia de ejectie < 40%), insuficienta cardiaca dreapta, diselectrolitemii, afectarea renala/hepatica, tulburari de ritm sau de conducere pe traseul ekg.

Din punct de vedere clinic, este foarte importanta identificarea semnelor si simptomelor insuficientei cardiace. Astfel, pe baza anamnezei putem obtine date legate de durata aparitiei simptomatologiei si severitatea ei, iar examenul obiectiv poate pune in evidenta prezenta edemelor gambiere, tulburari de ritm, sufluri cardiace, raluri pulmonare de staza, vene jugulare turgescente sau alte elemente definitorii.

Din punct de vedere paraclinic, investigatiile avute la indemana si care pot fi folosite in practica curenta in functie de dotarea sectiei sunt: efectuarea analizelor uzuale in scopul identificarii unei posibile cauze de decompensare, determinarea peptidelor natriuretice BNP si NT-proBNP care au rol atat diagnostic cat si prognostic, efectuarea ecocardiografiei, a radiografiei toracice si in cazuri selectionate putem apela la RMN cardiac, CT cardiac, coronarografie, cateterism cardiac drept, biopsia endomiocardului sau teste genetice.

Intrucat insuficienta cardiaca este un sindrom clinic de o mare complexitate, tratamentul acestei afectiuni cuprinde mai multe paliere, astfel:

- Regimul igieno-dietetic si modificarea stilului de viata care se refera la o atentie sporita consumului de sare (maxim 2-3g/zi), monitorizarea greutatii corporale si adoptarea unei diete sarace in grasimi, carbohidrati, mancare procesata, dulciuri in exces, interzicerea fumatului si a consumului de alcool, dar cu incurajarea activitatii fizice regulate, in limita tolerantei.

- Tratamentul medicamentos presupune administrarea preparatelor din diferite clase de medicamente (inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, sartani sau inhibitorii de neprilizina, betablocante, antagonistii receptorilor de aldosterone, diuretice, inhibitori ai canalelor If, digitala, gliflozine, alaturi de corectia cauzelor secundare de decompensare.

- Tratamentul complementar asociat celui de baza, poate consta in tratamentul antiaritmic medicamentos sau cu implantarea unui defibrilator intern, anticoagulant in caz de tulburari de ritm cu indicatie de anticoagulare sau hipolipemiant.

- Tratamentul interventional sau chirurgical presupune implantarea unui defibrillator cardiac intern/ terapia de resincronizare cardiaca/ implantarea unor dispozitive de asistenta mecanica a cordului ca terapie definitiva sau in asteptarea transplantului cardiac/ transplantul cardiac sau revascularizarea coronariana interventional sau chirurgical atunci cand ischemia reprezinta etiologia insuficientei cardiace.

Prognosticul pacientilor cu insuficienta cardiaca depinde foarte mult de severitatea acesteia, complianta la tratament, existenta factorilor de prognostic negativ si frecventa episoadelor de decompensare. Astfel, pacientii cu fractie de ejectie prezervata au un prognostic mai bun decat cei cu fractie de ejectie usor redusa sau scazuta.

Pentru a avea o calitate a vietii cat mai apropiata de normal, toti pacientii cu diagnosticul de insuficienta cardiaca ar trebui inclusi intr-un program de recuperare.

Recuperarea cardiovasculara presupune ansamblul tuturor masurilor luate dupa un eveniment acut cardiovascular in scopul asigurarii unei calitati a vietii cat mai aproape de normal. Este foarte important ca acest proces al recuperarii sa inceapa cat mai curand, sa fie efectuat cu regularitate, corect si supravegheat de catre o echipa multidisciplinara.

Obiectivele programului de recuperare sunt incurajarea efortului fizic in limita tolerantei si cresterea capacitatii de efort, dar si evaluarea impactului psihologic pe care il are afectiunea.

In tarile dezvoltate, numarul persoanelor diagnosticate cu insuficienta cardiaca este in scadere ca urmare a imbunatatirii management-ului bolilor cardiovasculare.

Studiile initiale au aratat ca odata stabilit diagnosticul de insuficienta cardiaca, pacientii, prezinta in medie cel putin o spitalizare anuala ca urmare a agravarii bolii, in principal pe fondul unor afectiuni de natura non-cardiovasculara.

Dezvoltarea si imbunatatirea terapiilor specifice acestei afectiuni a dus la imbunatatirea prognosticului si cresterea sperantei de viata, insa imbatranirea populatiei duce la cresterea incidentei acestei patologii.

Bibliografie:
https://academic.oup.com/eurheartj/article/42/36/3599/6358045?login=false#305162845