Defectele cardiace congenitale - persistenta de canal arterial

Persistenta de canal arterial reprezinta o malformatie congenitala frecventa a inimii si apare in aproximativ 5-10% din cazurile de malformatii cardiace congenitale, fiind mai des intalnita la femei decat barbati.

In mod normal, ductul sau canalul arterial este un vas de sange temporar ce face legatura dintre artera aorta si artera pulmonara in viata intrauterina. Persistenta de canal arterial apare cand ductul arterial nu se inchide in maxim 3zile dupa nastere.

Simptomele pot fi minime sau severe, iar in cazuri rare, defectul poate ramane nedetectat pana la varste adulte. In cazurile severe, pacientii pot prezenta dispnee, cianoza, scaderea tolerantei la efort.

Corectarea defectului este, de obicei, efectuata cu succes si ii reda inimii functia sa normala.

Intr-o inima care functioneaza normal, artera pulmonara transporta sange catre plamani pentru a colecta oxigenul. Sangele oxigenat calatoreste prin artera aorta catre restul corpului, pentru a-l oxigena. In timpul dezvoltarii intrauterine, un vas de sange numit ductul arterial conecteaza artera aorta si artera pulmonara.

Acest vas permite sangelui sa curga de la artera pulmonara la artera aorta fara a trece prin plamani. Acest lucru este cauzat de faptul ca, in timpul dezvoltarii, copilul primeste sange oxigenat de la mama, nu din proprii plamani, acestia fiind inactivi.

La scurt timp dupa nasterea copilului, ductul arterial ar trebui sa se inchida pentru a preveni amestecarea sangelui neoxigenat din artera pulmonara cu sangele bogat in oxigen din artera aorta. Atunci cand acest lucru nu se intampla, apare persistenta de canal arterial.

Persistenta de canal arterial este o afectiune destul de frecventa. Medicii nu sunt siguri care sunt cauzele acestei malformatii, dar nasterea prematura poate pune copiii in pericol.

De asemenea, factorii genetici ar putea juca un rol in aparitia acestei afectiuni. Boala este mai frecventa la fete decat la baieti, raportul fiind de 2:1.

Infectia cu rubeola in timpul sarcinii poate creste riscul copilului de a dezvolta defecte cardiace, printre care si persistenta ductului arterial. Virusul rubeolic traverseaza placenta si se raspandeste in sistemul circulator al copilului, afectand vasele de sange si organele, inclusiv inima.

Copiii nascuti la altitudini crescute (peste 3000 de metri) prezinta un risc mai mare de aparitie a persistentei de canal arterial decat copiii care se nasc la altitudini mai mici.

Comunicarea ce persista intre artera aorta si cea pulmonara poate varia in dimensiuni, din acest motiv simptomele pot varia de la foarte usoare la severe. Daca deschiderea este foarte mica, simptomatologia poate sa nu existe, iar medicul poate descoperi afectiunea doar prin detectarea unui murmur cardiac.

Cel mai frecvent, un copil cu persistenta de canal arterial va avea urmatoarele simptome:

• Transpiratii;
• Tahicardie (frecventa cardiaca crescuta);
• Fatigabilitate;
• Apetit scazut si pierdere in greutate.

In cazul in care persistenta de canal arterial ramane nedetectata, adultul cu acest defect poate prezenta simptome care includ palpitatiile cardiace, dificultatile in respiratie (dispnee), hipertensiunea pulmonara, hipertrofia cardiaca sau insuficienta cardiaca congestiva.

Diagnosticul de persistenta de canal arterial este stabilit, de obicei, dupa ce medicul asculta inima copilului. Majoritatea cazurilor de persistenta de canal arterial provoaca un murmur cardiac, acesta fiind detectat cu ajutorul stetoscopului. suflul cardiac este localizat subclavicular stang si iradiaza interscapulo-vertebral.

Radiografia toracica poate fi, de asemenea, necesara pentru a observa starea inimii, dar si a plamanilor. Rezultatul acesteia poate fi unul normal sau sa arate cresterea diametrului inimii(cardiomegalie) si cresterea vascularizatiei pulmonare.

Copiii nascuti prematur pot avea alte simptome fata de cei nascuti la termen, din acest motiv fiind necesare investigatii suplimentare pentru a confirma afectiunea.

Ecocardiografia poate fi necesara pentru a crea o imagine a inimii copilului. Aceasta metoda utilizeaza unde sonore si nu este dureroasa. Poate fi observata dimensiunea inimii si daca exista anomalii ale fluxului sanguin.

Ecocardiografia este cea mai utilizata metoda de diagnosticare a persistentei de canal arterial, prin vizualizare directa sau doppler color.

Electrocardiograma (EKG) poate fi folosita pentru a inregistra activitatea electrica a inimii si pentru a detecta ritmurile neregulate ale inimii. La copii, aceasta investigatie poate identifica, de asemenea, daca inima este marita.

In cazurile in care comunicarea este foarte mica, nu este necesar un tratament imediat, deoarece aceasta se poate inchide pe masura ce copilul creste. In acest caz monitorizarea indeaproape (watchful waiting), pe masura ce copilul creste, este esentiala.

Medicul va monitoriza inima copilului pentru a se asigura ca vasul de sange se inchide corect. In unele cazuri monitorizarea este singurul lucru necesar, dar daca afectiunea nu dispare sau nu se imbunatateste, medicul poate oferi alte metode de tratament pentru a evita complicatiile.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot ajuta la inchiderea canalului arterial persistent. Aceste medicamente blocheaza substantele chimice din organism ce mentin deschis ductul arterial.

Aceasta metoda de tratament este eficienta doar la nou-nascuti. La copiii mai mari si la adulti, este posibil tratamentul suplimentar, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neavand efectul dorit.

Daca medicamentele nu sunt eficiente, iar starea copilului este severa sau apar complicatii, poate fi necesara interventia chirurgicala sau interventionala care este de electie. 

in absenta contraindicatiilor, cum ar fi hipertensiunea pulmonara, tratamentul interventional prin folosirea dispozitivelor de tip spirala sau umbreluta este preferat. Atunci cand este necesara interventia chirurgicala, aceasta se poate face in conditii de siguranta, fara by-pass cardio circulator, prin toracotomie postero-laterala stanga si ligaturarea canalului.

Complicatiilor postinterventionale sunt rar intalnite, dar se refera la:

-lezarea nervilor laringeal recurent/ frenic stang

-recanalizarea canalului

-endarterita

Majoritatea cazurilor de persistenta de canal arterial sunt diagnosticate si tratate imediat dupa nastere. Sunt foarte rare cazurile in care afectiunea a fost descoperita la varste adulte.

Totusi, in acest caz, persistenta de canal arterial poate provoca mai multe probleme de sanatate, iar cu cat este mai mare comunicarea, cu atat mai grave sunt complicatiile.

Persistenta de canal arterial la adulti este rara, dar daca este lasata netratata poate duce la urmatoarele complicatii:

- Dispnee severa;
- Palpitatii;
- Hipertensiune pulmonara;
- Endocardita bacteriana;
- Hipertrofie cardiaca (marirea in dimensiuni a inimii);
- Insuficienta cardiaca congestiva;
- Deces.

Persistenta de canal arterial si sarcina

Majoritatea femeilor cu persistenta de canal arterial, dar cu o comunicare mica pot tolera sarcina fara probleme. Cu toate acestea, defectele mai mari si complicatiile cardiace sau pulmonare pot creste riscul de complicatii in timpul sarcinii.

In cazul in care se doreste o sarcina si se cunoaste existenta unui defect cardiac, reparat sau nu, medicul trebuie informat. Acesta poate efectua mai multe investigatii si poate oferi solutii pentru pastrarea sarcinii.

Perspectiva este foarte buna atunci cand persistenta de canal arterial este detectata si tratata rapid. Recuperarea copiilor prematuri va depinde de cat de devreme au fost nascuti acestia, dar si de prezenta altor afectiuni.

Majoritatea copiilor vor avea o recuperare completa, fara a suferi complicatii legate de canalul arterial persistent.