Cand si de ce se utilizeaza un pacemaker?

Pacemaker-ul este un dispozitiv electronic implantat in organism cu rol in controlul ritmului cardiac. Pacemaker-ul poate fi temporar sau permanent. Cele temporare pot fi recomandate pacientilor care au suferit un infarct miocardic cu bradicardie (scaderea frecventei cardiace) sau interventii chirurgicale. Pacemaker-ul permanent este indicat pacientilor cu frecventa cardiaca mica sau neregulata in mod cronic, pentru a preveni insuficienta cardiaca.

Inima este o pompa musculara compusa din 4 camere (doua atrii si doua ventricule). Aceste camere lucreaza impreuna cu sistemul electric propriu al inimii pentru a mentine frecventa cardiaca normala, cuprinsa intre 60 si 100 de batai pe minut, la adultul tipic, in repaus. Acest lucru inseamna ca orice frecventa peste 100 sau sub 60 batai cardiace pe minut, poate avea semnificatie patologica. Frecventa crescuta poarta numele de tahicardie, iar cea scazuta de bradicardie. Pacientii cu bradicardie sunt cei cu indicatie de implantare a pacemaker-ului.

Ritmul cardiac este regulat, cu frecventa stabila in repaus. Atunci cand apar patologii cardiace si leziuni tisulare ale miocardului (muschiul inimii) sau ale aparatului electric cardiac, ritmul poate deveni neregulat. Ritmul neregulat se manifesta sub forma de palpitatii.
Astfel, inima are un pacemaker natural ce dicteaza ritmul si frecventa cardiaca normale.

Este esential sa stim ca un pacemaker functioneaza doar atunci cand este necesar. Inima sanatoasa, cu frecventa normala, nu va fi influentata de pacemaker.

Atunci cand apare bradicardia, adica frecventa cardiaca scade sub 60 batai pe minut, pacemakerul implantat va prelua rolul pacemakerului natural (aparatul electric cardiac) si adauga cateva batai. Astfel creste frecventa cardiaca pana la valori normale, cuprinse intre 60 si 100 batai pe minut.

Un pacemaker este format din doua componente: un generator de puls si componenta cu electrozi. Generatorul de puls contine o mica baterie si un circuit electric ce controleaza rata impulsurilor transmise catre inima. Electrozii pot fi in numar de 1 pana la 3 si sunt fire subtiri plasate in una sau mai multe camere ale inimii. Astfel, generatorul de puls transmite impulsuri si electrozii sunt cei prin care impulsul ajunge la inima, corectand frecventa cardiaca.
Exista tipuri noi de pacemaker care nu mai contin electrozi, fiind direct implantabile in muschiul cardiac.

Interventia de implantare a pacemakerului are anumite riscuri, insa acestea apar rar. Acestea includ:
• Infectie la locul de implantare, in apropierea miocardului
• Tumefiere, echimoza si hemoragie in regiunea de implantare
• Tromboza si trombembolism
• Leziuni vasculare si nervoase in apropierea pacemaker-ului
• Pneumotorace
• Hemotorace

Inainte de procedura

Inainte ca medicul sa decida ca aveti nevoie de un pacemaker, veti face cateva analize si teste pentru a identifica o cauza a frecventei cardiace neregulate, cu bradicardie.

Testele efectuate pot include:

• Electrocardiograma (ECG).  Un test rapid, neinvaziv, ce foloseste mici electrozi plasati pe suprafata toracelui si membrelor. Electrocardiograma masoara activitatea electrica a inimii si da informatii despre frecventa si ritmul cardiac din momentul efectuarii testului.

• Monitorizare Holter. Un monitor Holter este un dispozitiv mic ce urmareste in mod continuu ritmul cardiac. Astfel acesta functioneaza ca o electrocardiograma insa poate fi utilizat pe termen lung, pentru a observa ritmul cardiac in evolutie. Medicul poate recomanda purtarea unui Holter timp de 1 sau 2 zile, timp in care dispozitivul inregistreaza fiecare bataie cardiaca.

• Ecocardiografia. Ecografia cardiaca utilizeaza unde radio pentru a vizualiza structurile cardiace de interes.

• Testul la stres. Unele patologii cardiace apar doar in timpul efortului fizic. Testul la stres reprezinta inregistrarea unei electrocardiograme in timp ce pacientul face un efort fizic de o anumita intensitate (mers pe banda de alergat). Pacemaker-ul poate fi utilizat si la acesti pacienti, pentru a corecta bradicardia din timpul efortului fizic.
Odata stabilita necesitatea de implantare a unui pacemaker, veti fi programat sau trimis de urgenta catre sala de interventii cardio-vasculare, in functie de fiecare caz. Veti fi treaz in timpul procedurii, cel mai probabil, iar durata sa de timp este de cateva ore. Veti primi medicamente sedative inainte de procedura si medicamente anestezice locale, pentru a amorti zona inciziei. Desigur, exista si cazuri in care se opteaza pentru anestezia generala.

In timpul procedurii

Odata realizata anestezia si sedarea, procedura de implantare poate incepe. Medicul va insera un fir numit fir ghid intr-una dintre venele mari din regiunea claviculei. Prin acea vena, firul este ghidat pana la nivelul inimii.

Firul are doua capete: unul dintre ele va fi pozitionat in inima, iar celalalt va fi conectat la generatorul de puls. Generatorul de puls este portiunea din pacemaker ce va fi implantata subcutanat, in regiunea toracica stanga superioara.
Interventia face parte din interventiile cardiace minim-invazive, fiind realizata de catre un medic cardiolog interventionist.

Dupa procedura

Cel mai probabil veti ramane in spital dupa procedura de implantare, timp de o zi. Pacemakerul va fi programat, exact ca un ceas, sa livreze impulsuri potrivite ritmului cardiac al pacientului. In perioada imediata interventiei, medicul va recomanda evitarea efortului fizic si a ridicarii de greutati, precum si aplicarea de presiune directa la nivelul pacemakerului (portiunea subcutanata poate fi vizibila si/sau palpabila).

Una dintre complicatiile ce pot aparea la pacientii purtatori de pacemaker este interferenta electrica, moment in care pacemakerul ar inceta sa functioneze. Desi sansele ca acest lucru sa se intample sunt mici, ar trebui sa va luati urmatoarele precautii:

• Telefoane mobile. Este complet sigur sa utilizat telefonul, insa incercati sa il tineti mereu la cel putin 15 centimetri fata de pacemaker. Tineti telefonul la urechea opusa atunci cand vorbiti si nu il puneti in buzunarul stang al hainelor.

• Sisteme de securitate. Desi trecerea prin sistemele de securitate prin aeroport nu vor cauza oprirea pacemaker-ului, pacemaker-ul poate declansa alarma. Asigurati-va ca aveti o dovada de purtare a acestui dispozitiv.

• Echipament medical. Toti medicii si dentistii trebuie sa stie ca purtati un pacemaker. Anumite proceduri medicale precum RMN, CT, tratamentul pentru cancer, electrocauterizarea si altele pot interfera cu dispozitivul cardiac.

• Echipamentele generatoare. Mentineti distanta de echipamentele si aparatele generatoare de electricitate.

Dispozitivele fata de care nu trebuie sa va faceti griji, intrucat nu vor interfera cu pacemakerul sunt cuptorul cu microunde, televizorul, radio-ul, paturile electrice, bormasina electrica etc.

Implantarea unui pacemaker ar trebui sa imbunatateasca simptomele cauzate de bradicardie precum fatigabilitatea, ameteala, starea de slabiciune si lipotimia. Intrucat majoritatea pacemakerelor se autoregleaza in functie de frecventa cardiaca a pacientului, va va permite sa aveti un stil de viata mai activ, fara intreruperi.

Pacemakerul ar trebui verificat de catre medicul cardiolog la fiecare 3-6 luni. Bateria pacemaker-ului dureaza intre 5 si 15 ani, iar atunci cand aceasta se termina, va fi nevoie de o noua interventie pentru inlocuirea generatorului.

Pacemakerul este un dispozitiv implantabil cu rol in reglarea frecventei cardiace si prevenirea bradicardiei. Acesta se implanteaza pacientilor cu bradicardie cronica si/sau severa, pentru care calitatea vietii scade din cauza simptomelor specifice. Medicul cardiolog interventionist este cel care ia decizia de implantare si se ocupa de intreaga procedura, precum si de verificarile periodice post-interventie.

Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/pacemaker/about/pac-20384689
https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/pacemaker-insertion