Mituri despre Boala Parkinson

Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativa ce are ca rezultat afectarea miscarii. In cazul acestei boli, celulele producatoare de dopamina dintr-o anumita zona a creierului, numita substanta neagra, se deterioreaza de-a lungul timpului. Aceasta deteriorare duce la reducerea cantitatii de dopamina si la instalarea simptomelor. Simptomele tind sa se dezvolte lent in timp, incepand adesea cu un usor tremor la o mana sau prin rigiditatea miscarilor.

In afara de tremor si rigiditate, boala Parkinson poate duce si la alte simptome, precum dificultati de coordonare a miscarilor, modificari ale posturii, alterarea simtului olfactiv, instalarea unei expresii faciale fixe si tulburari de somn. De asemenea, pe masura ce boala progreseaza, unele persoane pot dezvolta dementa.

In 2016, aproximativ 6,1 milioane de oameni din intreaga lume sufereau de boala Parkinson, iar specialistii afirma ca numarul de cazuri s-a dublat in ultimii 25 de ani. In tot acest timp s-au facut numeroase studii cu privire la aceasta boala si s-au descoperit noi metode de a o gestiona, dar au fost asociate si numeroase mituri. In acest articol vor fi prezentate cateva dintre cele mai frecvente mituri asociate bolii Parkinson, astfel incat aceasta tulburare sa poate fi inteleasa mai bine.

Este adevarat faptul ca boala Parkinson este considerata o tulburare de miscare. Cu toate acestea, tabloul clinic al acestei boli include atat manifestari motorii, cat si manifestari non-motorii. In plus, exista cazuri in care manifestarile non-motorii au debutat inaintea celor motorii.

Manifestarile non-motorii ale bolii pot include afectarea cognitiva sau dementa, depresia si anxietatea, tulburarile de somn, durerea, apatia, incontinenta fecala si instalarea disfunctiei sexuale. Oamenii trec adesea cu vederea aceste simptome cand vorbesc despre boala Parkinson, dar sunt foarte importante. Simptomele non-motorii pot domina tabloul clinic al bolii Parkinson avansate, contribuind la dizabilitati severe, la alterarea calitatii vietii si la scurtarea sperantei de viata.

Desi nu exista un remediu pentru boala Parkinson, medicamentele pot ajuta pacientii sa gestioneze aceasta afectiune. Unul dintre cele mai eficiente medicamente este levodopa, deoarece organismul o transforma in dopamina odata ce intra in creier. Exista un mit de lunga durata conforma caruia levodopa poate ameliora simptomele doar aproximativ 5 ani, ulterior incetand sa mai functioneze. Acesta este un mit, deoarece s-a demonstrat ca levodopa poate fi un medicament eficient chiar si zeci de ani. Cu toate acestea, in timp, eficacitatea sa s-ar putea reduce din cauza progresiei bolii si ar putea fi necesare ajustari ale dozei.

O alta conceptie gresita despre tratamentul cu levodopa este ca poate agrava simptomele bolii Parkinson. Este important de stiut ca levodopa poate provoca alte simptome motorii, cum ar fi diskinezie, care se refera la anumite miscari involuntare sacadate. Cu toate acestea, debutul diskineziei este mai degraba legat de progresul bolii de baza, decat de urmarea tratamentului cu levodopa.

Conform specialistilor, diskinezia nu apare in general pana cand pacientul nu a luat levodopa de 4-10 ani. De asemenea, se considera ca diskinezia in forma sa mai usoara nu este atat de deranjanta pentru pacienti si ca mobilitatea oferita prin administrarea tratamentului cu levodopa este de preferat. Astfel, persoanele cu Parkinson trebuie sa cantareasca beneficiile utilizarii levodopa fata de impactul diskineziei asupra calitatii vietii lor.

Foarte multe persoane considera ca orice individ care prezinta tremor are si boala Parkinson. Tremorul este cel mai cunoscut simptom al acestei boli, dar poate sa apara si ca parte a altor afectiuni. Spre exemplu, tremor poate fi regasit in cazul parkinsonismului produs de medicamente, in cazul parkinsonismului vascular sau in distonia dopa-receptiva. De asemenea, tremorul poate fi esential sau poate sa apara in bolile psihogene.

Tremorul este probabil unul dintre cele mai recunoscute simptome ale bolii Parkinson. Cu toate acestea, unii oameni dezvolta simptome non-motorii inainte de aparitia sa. De asemenea, unii pacientii nu vor experimenta tremor in niciun moment al progresului bolii. Mai exact, specialistii aproximeaza ca 20% dintre persoanele cu boala Parkinson nu dezvolta tremor.

Cercetatorii nu cunosc exact motivul pentru care unii pacienti dezvolta tremor, iar altii nu, dar considera ca severitatea acestei manifestari ar putea depinde de regiunile afectate ale creierului.

Desi medicii inteleg gama de simptome asociate cu boala Parkinson, este foarte dificil ca acestia sa prevada modul exact in care va evolua boala unui individ. Boala Parkinson variaza substantial intre indivizi, specialistii afirmand ca exista diferente radicale de la pacient la pacient atunci cand vine vorba despre manifestarile clinice si progresia bolii. Cu toate acestea, oamenii de stiinta cauta in prezent modalitati de a face predictii mai bune si de a oferi idei mai clare despre felul in care va evolua starea unei persoane.

Exista un mit conform caruia medicamentele sunt singura modalitate prin care simptomele bolii Parkinson pot fi ameliorate, iar progresia bolii incetinita. Acesta este un mit, deoarece exista numeroase dovezi care arata ca un nivel adecvat de activitati fizice poate reduce simptomele bolii si chiar poate incetini progresia bolii.

Unele studii arata faptul ca persoanele cu Parkinson care incep sa faca exercitii fizice precoce si pentru minim 2,5 ore pe saptamana experimenteaza o incetinire a alterarii calitatii vietii comparativ cu persoanele care incep mai tarziu. Stabilirea unor obiceiuri de exercitii timpurii este esentiala pentru gestionarea generala a bolii. De asemenea, cercetarile sugereaza ca exercitiile fizice reduc simptomele motorii, dar si pe cele non-motorii. De exemplu, pacientii activi din punct de vedere fizic au observat imbunatatiri in ceea ce priveste calitatea somnului si functia cognitiva.

Mitul conform caruia boala Parkinson este fatala reprezinta doar o conceptie gresita. Astfel, boala Parkinson nu este fatala in acelasi mod in care ar putea fi un atac de cord. In plus, persoanele cu aceasta boala pot trai vieti lungi si semnificative.

In comparatie cu persoanele care nu sufera de boala Parkinson, este probabil ca cei care au aceasta boala sa aiba o speranta de viata mai redusa. Aceasta reducere a sperantei de viata este mai semnificativa pentru persoanele care dezvolta boala la o varsta mai mica si mai putin pronuntata la pacientii care nu dezvolta dementa. Desi boala aceasta nu este fatala, ea creste semnificativ riscul de caderi. Acestea pot fi grave sau fatale si pot necesita interventii chirurgicale ce au un risc important de complicatii sau infectii.