Cum afecteaza Sindromul Parkinson organismul

Sindromul Parkinson nu este pe deplin inteles de toata lumea, cata vreme aparitia si manifestarile sale pot fi diferite de la un individ la celalalt.

Afectiunea este un sindrom neurologic produs de o deficienta a neurotransmitatorului numit dopamina, urmata de transformari degenerative, vasculare sau inflamatorii la nivelul ganglionilor bazali.

Persoanele care sufera de sindromul Parkinson prezinta tremur muscular ritmic, rigiditate in miscare si pierdere progresiva a controlului muscular. Surprinzator, nu toti pacientii prezinta tremurul specific bolii, cel putin nu in faza incipienta.

Chiar daca manifestarile sale pot fi intimidante, speranta de viata in cazul sindromului Parkinson poate fi aproximativ aceeasi ca in cazul persoanelor sanatoase. Simptomele initiale sunt greu de sesizat si se intensifica tacit, de multe ori pe parcursul unei perioade de 20 de ani.

Aproximativ 5%-10% din cazuri se petrec inainte de varsta de 50 ani. Varsta medie de aparitie a sindromului Parkinson este de 62 de ani, iar riscul de imbolnavire creste daca exista un caz similar in istoricul familial. Barbatii sunt de 1,5 ori mai predispusi sindromului decat femeile.

In Romania, exista peste 70.000 de pacienti cu acest diagnostic oficial, potrivit datelor Asociatiei Romane AntiParkinson. Din pacate, majoritatea pacientilor primesc un diagnostic in fazele avansate ale bolii, intrucat nu au sesizat simptomele timpurii ale sindromului sau le-au confundat cu cele ale altor afectiuni neurologice degenerative.

In faza incipienta, sindromul Parkinson prezinta simptome tipice si subtile, care odata recunoscute in timp util, pot ajuta depistarea precoce a bolii si tratarea ei la un nivel optim. Aceste simptome timpurii sunt:

- tremur usor al degetelor, mainii, piciorului sau al buzei;
- rigiditate corporala si dificultati ale mersului;
- ridicare dificila din sezut;
- caligrafie de mici dimensiuni, cu litere "ingramadite";
- postura corporala aplecata in fata;
- expresie faciala "inghetata", sobra;

Tremurul corporal este un simptom timpuriu care apare in 70% din cazuri, instalandu-se initial la nivelul degetelor, cand mana se odihneste (nu atunci cand este folosita). Se pot observa miscari ritmice, de regula de 4-6 batai pe secunda sau unele circulare, similare cu miscarea mainii ca se roteste o pilula intre degetul mare si degetul aratator. Totodata, tremurul poate fi simptomul si altor afectiuni, de aceea nu poate indica de unul singur instalarea sindromului Parkinson.

Un alt simptom initial al bolii este bradikinezia sau viteza redusa de realizare a miscarilor spontane ample. Aceste miscari incetinite sunt o parte fireasca a schimbarilor fizice provocate de inaintarea in varsta, insa atunci cand dorinta de a pune corpul in miscare se concretizeaza foarte greu sau este urmata de "blocarea" corpului, poate fi vorba despre bradikinezie.

Mersul greoi si inexpresivitatea fetei, doua semne distinctive ale bolnavilor de Parkinson, pot fi provocate tot de bradikinezie.

Pe masura ce boala evolueaza, modificarea posturii devine tot mai evidenta: umerii devin "cazuti", capul este orientat inainte, iar dificultatea miscarilor degenereaza intr-un dezechilibru corporal generalizat.

Riscul accidentelor prin cadere creste, iar rigiditatea corpului se observa in contractia musculara (muschii raman rigizi si nu se mai relaxeaza). Astfel, mainile nu se balanseaza natural in mers si pot aparea crampele si durerile musculare. Alte simptome avansate pot sa apara in cazul pacientilor, insa nu in toate situatiile:

- somn agitat si oboseala accentuata pe timpul zilei;
- voce de slaba intensitate si discurs neclar;
- dificultati de inghitire;
- tulburari de memorie, confuzie sau dementa;
- piele cu exces de sebum si matreata;
- episoade recurente de constipatie (tractul intestinal incetineste);

In afara de toate aceste simptome fizice si mentale, pot sa apara episoade de anxietate, depresie si frica, de regula in urma aflarii diagnosticului. Disfunctiile sexuale si dificultatile de a urina si de a controla mictiunea sunt alte manifestari clinice posibile in cazul sindromului Parkinson.

Tomografiile nu sunt utilizate de regula pentru diagnosticarea sindromului Parkinson, insa pot fi folosite pentru a exclude alte boli cu simptome asemanatoare. Controlul medical poate sa implice mai multe teste fizice, precum:

- apasarea indexului pe degetul mare sau atingerea piciorului, pentru observarea miscarilor incetinite;
- mentinerea mainii nemiscate, pentru analizarea tremurului;
- miscarea gatului, bratelor si picioarelor pentru observarea nivelului de rigiditate;
- aplecarea pe spate, din picioare, pentru analizarea echilibrului corporal;

O parte importanta a tratamentului pentru sindromul Parkinson este dieta echilibrata, cu un aport bogat de calciu si vitamina D, pentru intarirea masei osoase. Proteinele pot sa interactioneze cu medicamentele prescrise de medic, insa acest proces poate fi evitat prin administrarea pilulelor cu jumatate de ora inainte de masa.

Alimentele bogate in fibre, consumate impreuna cu o cantitate mare de lichide, pot preveni constipatia specifica bolii. La fel de importanta este selectia produselor care nu au fost tratate cu pesticide si insecticide, substante care agraveaza simptomele sindromului Parkinson.

Pacientii care sufera de aceasta maladie sunt sfatuiti sa isi hidrateze corespunzator organismul, sa apeleze la un terapeut ocupational care sa ofere suport in desfasurarea normala a activitatilor zilnice si sa evite miscarile bruste sau prea rapide, care predispun accidentarilor.

De asemenea, psihoterapia poate fi utila in prevenirea instalarii anxietatii si depresiei, componenta psihologica a bolii nefiind de neglijat. Cu o asistenta medicala si familiala corespunzatoare, sindromul Parkinson poate fi tinut sub control cu succes.