Abordarea bolii Parkinson

Boala Parkinson este o afectiune neurodegenerativa, in continua evolutie, pentru care exista mai multe posibilitati terapeutice care modifica intr-un mod pozitiv tabloul clinic al bolii, si care au capacitatea de a ameliora si de a creste capacitatea bolnavilor de a-si continua viata in conditii normale sau aproape normale.

Persoanele cu boala Parkinson nu au cantitati suficiente de dopamina - un neurotransmitator din creier, deoarece anumite celule nervoase, care secretau aceasta substanta chimica, au fost distruse. In lipsa dopaminei, miscarile devin mai lente si mai rare, asociind si alte tipuri de afectare neurologica si generala.

Mai mult de un milion de oameni din Europa traiesc in prezent avand boala Parkinson si acest numar se estimeaza ca se va dubla, pana in 2030, conform datelor Asociatiei Europene a bolnavilor de boala Parkinson.

In Romania sunt in jur de 72 000 de persoane cu boala Parkinson. Boala debuteaza de obicei dupa 50 de ani, dar nu este exclus debutul la varste mai tinere.

Pacientii care sufera de boala Parkinson nu prezinta cu totii aceleasi simptome si acestea nu vor aparea in aceeasi ordine la fiecare persoana. Fiecare pacient cu boala Parkinson este diferit; de aceea, modul in care simptomele vor afecta viata, durata progresiei si tratamentul primit pentru controlul bolii pot fi diferite de la caz la caz.

Simptomele bolii Parkinson se pot modifica de la o zi la alta, si chiar de la o ora la alta, precum si de-a lungul unor perioade mai lungi de timp. Simptomele cele mai frecvente ale bolii Parkinson sunt:

• Tremorul care incepe, de obicei, la nivelul unei maini sau al unui brat. Tremorul este prezent de regula atunci cand partea afectata a corpului este in repaus, sau in conditii de agitatie, stress.

Tremorul se poate reduce sau poate chiar disparea atunci cand este utilizata partea afectata a corpului. Desi tremorul este simptomul asociat de cele mai multe persoane cu boala Parkinson, totusi nu toti cei care sufera de aceasta boala prezinta tremor.

• Rigiditatea. Musculatura rigida poate ingreuna mult efectuarea sarcinilor zilnice si poate fi foarte dureroasa. Este posibil ca bolnavii sa aiba probleme atunci cand se rasucesc in loc, cand se ridica de pe scaun, sau cand efectueaza miscari fine cu degetele (cand se inchid la nasturi sau cand utilizeaza tastele unui calculator, fara sa controleze miscarile cu privirea).

Unele persoane observa ca pozitia corpului devine incovoiata sau ca aspectul fetei lor devine imobil, fiindu-le dificil sa adopte expresii faciale.

• Tulburarile posturale afecteaza echilibrul si mersul - putand fi responsabile, in evolutie, de caderi.

• Lentoarea miscarilor. Este posibil ca pacientul sa observe ca ii este mai dificil sa se miste, iar efectuarea unei miscari dureaza mai mult. In timpul mersului, este redus balansul bratelor, mai ales la nivelul bratului afectat primul, iar calcaiul nu mai calca usor pe sol si pasii devin mai mici.

Fenomenul de “inghetare” poate aparea atunci cand persoanele cu boala Parkinson se blocheaza si se opresc in timpul mersului sau atunci cand initiaza o miscare. Daca se blocheaza, este posibil sa constate ca este greu sa demareze miscarea sau ca nu se pot misca din nou un anumit interval de timp.

De asemenea, este posibil sa observe ca simptomele sunt mai severe atunci cand nivelul concentratiei sanguine a medicamentelor antiparkinsoniene pe care le primeste sunt reduse si cand acestea nu au un efect complet.

Dupa ce ia urmatoarea doza de medicamente antiparkinsoniene, simptomele pot deveni mai putin sesizabile.

Boala Parkinson a fost considerata multa vreme o afectiune caracterizata in principal prin tulburari motorii. Totusi, simptomele non-motorii (care nu sunt legate in mod direct de miscare) sunt foarte frecvente.

• Depresia se asociaza frecvent cu boala Parkinson. In acest context apar tristetea, insomnia, tulburari ale poftei de mancare si apatia. Depresia poate fi dificil de identificat, deoarece multe dintre simptomele sale se suprapun cu simptomele bolii Parkinson.

• Anxietatea este frecventa. Persoanele cu boala Parkinson pot fi anxioase sau pot suferi atacuri de panica. Tulburarile de dispozitie pot fi persistente pe parcursul zilei sau pot avea legatura cu nivelul concentratiei sanguine al medicatiei antiparkinsoniene (respectiv o stare de bine sau multe ganduri negative).

• Apatia. Este posibil ca unii bolnavi sa se simta apatici si sa le lipseasca imboldul de a realiza diverse actiuni. Consecinta nedorita este ca unii pacienti se multumesc sa stea acasa si sa nu faca aproape nimic, fara sa resimta tristete in legatura cu aceasta stare.

• Probleme vezicale. Aceste probleme nu vor fi prezente la toate persoanele cu boala Parkinson, dar anumiti pacienti pot suferi de incontinenta urinara, urinat in timpul noptii sau dificultati la urinare.

• Constipatia. Este o problema foarte frecvent intalnita in cadrul bolii Parkinson, precedand frecvent cu foarte multi ani debutul motor al bolii.

• Salivatia excesiva si dificultatile la inghitire. Daca o persoana sufera de boala Parkinson de multi ani, este posibil sa observe dificultati la inghitire. Aceste dificultati pot fi insotite de salivatie in exces.

Acesta este un simptom extrem de deranjant, provocand mult disconfort si jena persoanei suferinde. Cu atat mai mult, in contextul prezentei acestor probleme, este importanta mentinerea sanatatii bucale si dentare.

• Fatigabilitatea este definita ca oboseala excesiva si nejustificata, lipsa de energie, senzatie de epuizare, care poate influenta actiunile realizate sau capacitatea de concentrarare.

• Tulburari ale somnului. Boala Parkinson poate fi asociata cu multiple tulburari ale somnului, de la insomnie, la tulburari de somn cauzate de dificultatile de miscare in pat, la sindromul picioarelor nelinistite, pana la tulburari mai complexe ale comportamentului de somn, care constau in agitatie motorie nocturna, miscari involuntare bruste, uneori violente, care pot face necesar ca persoana cu boala Parkinson sa doarma intr-un pat separat. Desigur ca toate aceste tulburari ale somnului se vor asocia cu senzatie de oboseala diurna.

• Tulburarile de gandire si de memorie pot fi induse de boala, pot fi reactii adverse ale medicatiei antiparkinsoniene sau pot fi asociate cu alte afectiuni medicale concomitente.

Acestea se manifesta prin dificultati in reamintirea unor lucruri, greutate la concentrarea pe perioade mai lungi sau dificultati atunci se incearca efectuarea mai multor lucruri in acelasi timp.

Unele persoane cu boala Parkinson pot dezvolta dementa in stadii mai avansate ale bolii. Acest fenomen este mai frecvent la pacientii care sunt diagnosticati cu boala Parkinson la varste avansate.

• De asemenea, unele persoane cu boala Parkinson pot prezenta halucinatii si iluzii, ca urmare directa a bolii sau ca reactii adverse induse de medicamentele antiparkinsoniene.

Simptomatologia poate fi complexa, boala Parkinson fiind intr-adevar „mai mult decat tremorul”. Asadar, pacientul trebuie sa discute cu medicul sau de familie, cu medicul specialist sau cu asistenta medicala specializata in boala Parkinson (daca are una), daca il ingrijoreaza oricare dintre aceste aspecte.

Cauza bolii Parkinson nu este cunoscuta, dar se considera ca exista un cumul de factori genetici si de mediu, care determina moartea celulelor nervoase care produc dopamina. De asemenea, se cunoaste faptul ca in producerea acestei boli sunt implicate mai multe structuri nervoase.

Daca in multe boli analizele de laborator si mijloacele de investigatie moderne sunt necesare pentru a pune diagnosticul, in contextul bolii Parkinson diagnosticul este eminamente clinic.

Investigatiile imagistice si de laborator nu aduc elemente specifice bolii si au scopul de a exclude alte afectiuni, care pot avea tablouri asemanatoare.

Intrucat nu este cunoscuta cauza (etiologia) bolii Parkinson, vestea proasta este ca nu exista un tratament curativ pentru boala. Totusi, vestea buna este ca exista tratamente care pot ajuta la controlul simptomelor si la cresterea calitatii vietii.

Aceste terapii includ medicamente diverse, interventii neurochirurgicale, cum ar fi stimularea intracerebrala profunda (DBS), kinetoterapie, terapia tulburarilor de vorbire si de limbaj si terapia ocupationala.

Tratamentul medicamentos

Desi nu exista inca tratament curativ in boala Parkinson, partea buna este ca aceasta maladie dispune de cea mai larga paleta terapeutica dintre toate bolile de miscare.

Tratamentul optim va fi stabilit in urma discutiei cu medicul specialist neurolog si a consultului clinic. Astfel se va ajunge la cele mai adecvate optiuni medicamentoase pentru fiecare bolnav in parte.

Este posibila administrarea unui singur medicament sau a unei combinatii de mai multe clase medicamentoase. Fiecare persoana cu boala Parkinson este diferita; de aceea, simptomele si raspunsul acestora la tratament pot fi diferite.

Astfel, tipul si numarul medicamentelor, precum si orele lor de administrare, pot sa fie diferite de cele ale altor persoane cu aceeasi boala.

Medicamentele antiparkinsoniene pot functiona bine, dar, din pacate, nu vindeca boala. In schimb, ele controleaza simptomele si amelioreaza calitatea vietii.

Intrucat boala Parkinson este o afectiune progresiva iar tratamentele sunt simptomatice, boala este evolutiva, necesitand periodic ajustarea tratamentului administrat.