Mituri si adevaruri despre pierderea memoriei

Pierderea memoriei este cel mai intimidant stereotip asociat cu inaintarea in varsta, de aceea a devenit subiectul mai multor mituri contestate de specialisti.

Oamenii de stiinta sustin ca modificarea functiilor cognitive la varste inaintate nu determina pierderea randamentului memoriei in mod radical.

Sindromul Alzheimer este asociat de cele mai multe ori cu pierderea memoriei, in acceptiunea patologica a termenului. Din acest motiv, numeroase mituri circula frecvent pe baza acestei probleme neurologice, ale caror adevaruri nu sunt cunoscute de toata lumea.

1. Celulele creierului mor in fiecare zi, instalandu-se pierderile de memorie

Pierderile de memorie nu sunt influentate in mod direct de numarul de celule cerebrale care mor odata cu trecerea anilor, dupa incetarea procesului de crestere si dezvoltare a creierului. Oamenii de stiinta sustin ca reducerea masei cerebrale cu aproximativ 10% in cursul vietii, proces indus de imbatranire, are un impact minor asupra randamentului functiilor cognitive, printre care se numara si memoria.

Cu alte cuvinte, diminuarea numarului de neuroni nu este in sine o cauza a pierderii memoriei, ci reducerea densitatii dentritelor, proiectii ramificate ale celulelor neuronale care servesc drept canal de transmitere a informatiilor intre neuroni.

Dentritele, organizate in retele numite sinapse, se pot atrofia in conditiile unei stimulari insuficiente a sinapselor. Doar prin acest mecanism se pot instala tulburarile de cognitie si problemele de memorie.

2. Persoanele care sufera de amnezie nu isi pot aminti propria identitate

Un sondaj public efectuat in urma cu cativa ani arata ca 87% dintre persoanele participante cred ca persoanele amnezice nu isi pot aminti propriul nume si nu isi pot stabili identitatea. Specialistii infirma aceasta teorie si spun ca cea mai comuna forma de amnezie presupune pierderea capacitatii de a crea si consolida noi amintiri de lunga durata.

Astfel, amnezicii isi pot aminti aproape tot ce au trait inainte de tulburarea mentala care le afecteaza memoria si pot acumula noi deprinderi fara probleme, care nu au o legatura directa cu informatiile memorate in trecut.

3. Memoria functioneaza ca o camera video

Multe persoane cred ca memoria umana functioneaza ca o camera video inregistreaza cu acuratete informatiile vazute si auzite, apoi le reda fidel atunci cand sunt accesate. In realitate, memoria este procesata prin mecanismele intelepciunii, credintelor si asteptarilor proprii, amintirile putand fi recreate chiar daca anumite informatii lipsesc din puzzle.

Din acest motiv, pierderile de memorie nu seamana deloc cu stergerea informatiilor dintr-o camera video amintirile pot fi reconstituite pe baza altor mecanisme ale gandirii, chiar si dupa ce par a fi pierdute.

4. Pierderile de memorie sunt normale

Pierderile de memorie sunt confundate deseori cu momentele in care uitam anumite lucruri, din diverse cauze. Insa expertii ne transmit ca este foarte important sa facem o distinctie intre o minte coplesita de informatii si pierderea memoriei propriu-zisa.

De pilda, atunci cand uitati unde ati depozitat un obiect ultima oara sau un nume, insa reusiti sa va amintiti informatia ulterior, nu inseamna ca ati suferit o pierdere de memorie. In schimb, daca nu va mai puteti aminti numele persoanelor dragi si alte informatii esentiale, de care aveti nevoie pentru desfasurarea normala a vietii, atunci suferiti de tulburari de memorie care au nevoie de o evaluare medicala de specialitate.

5. Pierderile de memorie sunt normale la varste inaintate

Pe masura ce oamenii imbatranesc, este normal sa se confrunte periodic cu mici probleme de memorie, care nu interfereaza cu modul normal de viata si activitatile cotidiene.

Pierderile de memorie propriu-zise, care anunta de regula instalarea sindromului Alzheimer, ies din sfera normalitatii si anunta disfunctiile grave ale celulelor creierului, pana la moartea acestuia. Persoanele varstnice aflate in aceasta situatie pot ajunge sa uite numele membrilor familiei sau adresa locuintei proprii.

Intrucat distinctia intre problemele de memorie minore si pierderea memoriei nu se poate face cu usurinta, este recomandata solicitarea opiniei unui specialist. Aceste tulburari pot avea si alte cauze adiacente, precum urmarea unui tratament cu medicamente care afecteaza memoria, deficientele in vitamine sau alte tipuri de dementa.

6. Pierderile de memorie afecteaza doar populatia varstnica

Din pacate, pierderile de memorie pot sa apara la 50, 40 sau chiar 20 de ani, pe fondul unor tulburari degenerative neurologice provocate de accidente, boli psihice, expunerea la substante periculoase, intoxicatiile cu metale toxice etc.

7. Aspartamul poate sa cauzeze pierderea memoriei

Un indulcitor artificial folosit la scara larga in industria alimentara de ani buni, aspartamul a fost acuzat de un efect secundar controversat pierderea memoriei. Desi a fost aprobat de Administratia de Alimente si Medicamente din SUA ca fiind sigur pentru consum in anul 1996, in jurul aspartamului au circulat zvonuri diverse cu privire la impactul sau negativ asupra functiilor cognitive.

Cele peste 100 teste si studii efectuate in acest sens nu au gasit dovezi stiintifice clare care sa conduca la concluzia ca aspartamul ar fi nesigur pentru randamentul memoriei si pentru sanatate in general.

8. Suplimentele nutritive pot preveni tulburarile de memorie

Unele suplimente nutritive sunt asociate cu prevenirea tulburarilor de memorie si pierderea memoriei, insa ele nu s-au dovedit eficiente in raport cu aceasta functie cognitiva.

Uleiul de peste, extractul de ginkgo biloba, vitaminele si mineralele testate in cadrul demersurilor stiintifice menite sa le masoare randamentul in raport cu protectia si imbunatatirea memoriei nu au reusit sa dezvaluie beneficii concrete la nivel cognitiv.

Alte suplimente alimentare nu au fost inca testate in acest sens. Daca decideti sa urmati un tratament de acest tip pentru intarirea memoriei, consultati medicul in prealabil, de fiecare data.