Fucosidoza

Fucosidoza este boala genetica foarte rara care afecteaza mai multe parti anatomice, in special creierul.

Copiii care se nasc cu fucosidoza prezinta dizabilitati intelectuale care se agraveaza odata cu inaintarea in varsta si pot dezvolta dementa mai tarziu in viata, in functie de forma bolii.

Copiii care sufera de aceasta boala au o dezvoltare motorie intarziata, iar aptitudinile pe care le capata se deterioreaza in timp.

Exista mai putin de 100 de cazuri de fucosidoza mentionate in literatura de specialitate. Copilul trebuie sa mosteneasca doua copii ale genei defecte (FUCA 1), cate una de la fiecare parinte, pentru a dezvolta boala.

Fucosidoza este o afectiune de stocare lizozomala, in care gena FUCA1 traverseaza mutatii care reduc sau opresc activitatea enzimei alfa-L-fucosidaza.

In consecinta, se produce o acumulare de zaharuri complexe in anumite regiuni anatomice, care poate sa conduca la deces. Fucosidoza este una dintre cele noua tulburari de stocare a glicoproteinelor identificate pana in prezent.

Prin urmare, mutatia genei FUCA 1 este cea care cauzeaza propriu-zis fucosidoza. Aceasta gena furnizeaza, in mod normal, instructiunile producerii enzimei numite alfa-L-fucosidaza, care joaca un rol central in descompunerea zaharurilor complexe in organism.

Activitatea enzimei mentionate sta la baza formarii de celule sanatoase si functionarii normale a acestora. Daca exista un deficit in productia alfa-L-fucosidazei, zaharurile complexe nu mai sunt descompuse corespunzator, avand efecte devastatoare asupra celulelor direct afectate de acest fenomen.

Astfel, fucosidoza este caracterizata de acumularea excesiva a glicoproteinelor, glicolipidelor si oligozaharidelor care contin fragmente de fucoza in organism, fenomen care conduce la instalarea mai multor disfuctionalitati la nivel celular.

Celulele creierului sunt in mod deosebit sensibile la aceste acumulari de zaharuri, ajungand sa fie distruse cu rapiditate. Astfel, se instaleaza deteriorea progresiva neurologica, anomaliile pielii, retardul de crestere si bolile scheletice.

Totodata, fucosidoza este consecinta descompunerii deficitare a sfingolipidelor si polizaharidelor. Acumularea excesiva a antigenului H, o glicolipida, se observa prima oara in ficatul copiilor cu fucosidoza.

Fucosidoza a fost descrisa pentru prima oara in anul 1962, pe baza simptomelor prezentate de doi gemeni italieni cu retard mintal progresiv. De atunci, au mai fost studiate mai putin de 100 de cazuri, incidenta bolii fiind de aproximativ un caz la doua milioane.

Boala extrem de rara a fost impartita in trei tipuri principale. Tipul 1 si 2 sunt considerate severe, pe cand al treilea tip este forma usoara a afectiunii genetice.

Simptomele pot varia semnificativ, in functie de tipul fucosidozei. Daca indivizii diagnosticati cu fucosidoza de tip 3 au o speranta de viata mai lunga, cei cu tipul 1 sau 2 al bolii rareori supravietuiesc pana la varsta pubertatii.

Tipul 1 de fucosidoza debuteaza de regula la varsta de 10 luni si este cea mai severa forma a bolii. Printre simptomele specifice se numara
- trasaturi faciale distincte (grosiere);
- intarzieri de crestere;
- rigiditate musculara;
- ficat, splina si inima marite;
- retard mintal;
- infectii respiratorii recurente;
- convulsii;
- formare anormala a scheletului sau a anumitor oase;
- deteriorare progresiva a creierului si a coloanei vertebrale;
- transpiratie excesiva sau insuficienta.

Pacientii cu fucosidoza de tip 1 nu au leziuni vasculare, insa prezinta regresie psihomotorie accelerata, tulburari neuronale severe, excretii concentrate de sodiu si cloruri in transpiratie si un risc major de deces inainte de implinirea varstei de 6 ani.

Tipul 2 de fucosidoza debuteaza de obicei cand copilul implineste 18 luni, este mai putin sever decat tipul 1, insa simptomele sale raman grave
- aceeasi simptomatologie ca in tipul 1 de fucosidoza, insa intensitatea simptomelor este mai scazuta, iar evolutia lor este mai lenta;
- excrescente cornoase sau negi pe portiunile de piele strabatute de vase sanguine.

Tipul 3 de fucosidoza debuteaza in jurul varstei de 1-2 ani si este considerat a fi cea mai usoara forma a bolii, in care bolnavul supravietuieste pana la varsta mijlocie.

In cazul in care diagnosticul de fucosidoza este suspectat pe baza aspectului fizic al copilului si altor simptome specifice bolii, medicul specialist va efectua un test de urina special, pentru a verifica eventuala prezenta a oligozaharidelor (zaharuri partial descompuse).

Astfel, se observa masura in care enzima alfa-L-fucosidaza isi indeplineste corespunzator functia de descompunere a zaharurilor.

Daca acestea se regasesc in urina, vor fi prelevate mostre de sange si piele, pentru a fi analizate cu atentie in laborator. In cazul in care se constata ca in tesutul cutanat si in sange exista un nivel anormal de redus al alfa-fucosidazei, se confirma diagnosticul de fucosidoza.

Fucosidoza este o tulburare autozomala recesiva, in care ambele copii ale genei trebuie sa prezinte aceeasi mutatie rara. Ambii parintii trebuie sa prezinte gena defecta si sa o transmita copilului. Exista 25% sanse ca genele cu mutatii, detinute de ambii parinti, sa fie transmise mai departe unui urmas.

Nu exista un tratament care sa vindece sau sa opreasca din evolutie fucosidoza, doar optiuni terapeutice care vizeaza controlul simptomelor (in cazul in care copilul sufera de convulsii, va urma un tratament cu medicamente anticonvulsive, de pilda).

De asemenea, este posibil ca un copil cu aceasta boala genetica rara sa primeasca un transplant de maduva osoasa. Celulele primite pot contribui la stimularea productia enzimei alfa-l-fucosidaza, al carei deficit conduce la dezvoltarea simptomelor bolii si progresul acesteia.

Chiar daca aceasta alternativa experimentala de tratament exista, foarte putini pacienti cu fucosidoza au beneficiat de transplat de maduva osoasa. Asadar, nu exista suficiente informatii care sa ateste eficacitatea tratamentului.