Alzheimer

Vezi galerie foto

Boala Alzheimer este o boala degenerativa ce afecteaza zone ale creierului ce controleaza memoria, inteligenta, capacitatea de judecata, limbajul si comportamentul. Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la persoanele in varsta.

Boala Alzheimer este o afectiune mai grava decat pierderea moderata a memoriei care apare la persoanele in varsta. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de comportament, de personalitate, pierderea abilitatii de a gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile zilnice.

Persoanele apropiate, de obicei membrii familiei observa modificarile la inceput, desi aceste modificari pot fi sesizate si de catre bolnavi.

Varsta inaintata este factorul de risc cel mai important. Alti factori de risc pentru dezvoltarea bolii Alzheimer sunt:

- istoricul familial de Alzheimer, in special daca boala a aparut la rudele de gradul I (mama, tata, frati) si a aparut la mai multi membrii ai familie;

- prezenta genei pentru apolipoproteina E-4, in special la persoanele din rasa alba sau asiatici, creste riscul de a dezvolta boala Alzeimer;

- boli cardiovasculare: conexiunea intre creier si inima se face prin vase de sange extrem de importante, iar o tulburare a sistemului circulator poate determina deteriorari semnificative la nivel cerebral. Cele mai implicate sunt accidentul vascular cerebral, boala cardiaca, diabetul, colesterolul crescut si hipertensiunea arteriala;

- sindromul Down, o boala genetica ce determina retard mental;

- diabetul, o boala ce se insoteste de glicemie crescuta;

- terapia hormonala de substitutie - un studiu recent a demonstrat ca riscul de a dezvolta dementa, inclusiv boala Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub terapie substitutiva cu estrogeni si progesteron.

Au mai fost formulate cateva teorii cu privire la cresterea riscului de a dezvolta boala Alzheimer. Aceste teorii includ urmatorii factori:

- fumatul - unii cercetatori au sugerat ca fumatul ar creste riscul de a dezvolta dementa si boala Alzheimer, dar aceste presupuneri nu au fost confirmate

- traumatisme ale regiunii cefalice - exista probe care sustin ca o lovitura in regiunea cefalica (la cap) urmata de pierdera constientei, poate creste riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer mai tarziu. Riscurile de a dezvolta boala sunt crescute in cazul in care leziunea este severa si la pacientii cu istoric familial de boala Alzheimer.

- niveluri crescute in sange de homocisteina - homocisteina este un aminoacid prezent in mod obisnuit in cantitati mici in sange. Nivelurile crescute ale acestui aminoacid se insotesc de risc crescut de boala cardiaca. Unii cercetatori sustin ca nivelurile crescute de homocisteina s-ar asocia si cu un risc crescut de boala Alzheimer.

Aceste niveluri crescute de homocisteina sunt cauzate de nivelul scazut in sange al vitaminei B12 si acidului folic. Expunerea zilnica la aluminiu provenit din oale, cani de aluminiu, deodoranti cu aluminiu nu s-a demonstrat ca ar creste riscul de a dezvolta boala Alzheimer.

Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala Alzeimer, dar ese posibil sa existe mai multe cauze. Cateva dintre deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori), in principal acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal.

Nu se stie cu siguranta cauza acestor modificari, dar se fac cercetari pentru a se determina aceasta cauza.

Desi majoritatea pacientilor cu boala Alzeimer nu au in istoricul familial aceasta boala, riscul de a face aceasta boala este mai mare in cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de Alzheimer.

Anumite studii au sugerat ca zincul si aluminiul ar avea un rol in declansarea bolii, dar acestea nu au fost sustinute prin dovezi care sa sustina aceste teorii.

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Multe persoane in varsta se ingrijoreaza atunci cand apar pierderile de memorie.

Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani este un lucru obisnuit, dar numai unii dintre acestia cu pierderi usoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. In cazul in care apar pierderi de memorie este indicat consultul unui medic specialist.

Exemple de pierdere normala de memorie includ uitarea:

- unor parti din anumite experiente;
- locului unde este parcata masina;
- evenimentelor din trecutul indepartat;
- numelui unei persoane, dar care revine in minte mai tarziu;
- locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la masina.

Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea:
- unei experiente in totalitate;
- interpretarii ceasului sau condusul masinii;
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a lasat aragazul deschis;
- unei persoane in totalitate.

Boala Alzheimer se insoteste de modificari de comportament, gandire sau tulburari de personalitate. In fazele incipiente ale bolii, persoana se poate comporta normal in societate.

Membrii familiei si prietenii apropiati observa primii manifestarile bolii. Semnele de dementa ca dificultatile de gandire sau amintire a anumitor lucruri sau probleme in activitatile cotidiene, trebuie sa indemne persoana spre consultul unui specialist. Simptomele variaza pe masura ce boala progreseaza.

Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer. Acestea sunt:

- pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de telefon;
- dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese;
- tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite;
- dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei;
- tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva;
- probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor;
- punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de zahar;
- tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide a le starii de spirit de la calm, la plans, apoi la furie;
- modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un membru al familiei;
- lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.

Simptome ce pot fi prezente, dar nu in toate cazurile:
- sustinerea cu fermitate a unor credinte false, cum ca cineva fura de la o persoana (idei delirante);
- senzatii ca aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinatii);
- lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare sau separarea de prieteni si familie;
- activitati repetate fara un scop anume, ca inchisul sau deschisul unei posete, impachetatul si despachetatul hainelor, repetarea unor intrebari;
- agresiune fizica sau verbala;
- imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la actiuni nepotrivite;
- boala Alzheimer de obicei nu afecteaza capacitatea motorie fina (de exemplu, abilitatea de a inchide si a deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simtul tactil.

O persoana care are simptome motorii (slabiciune musculara la nivelul mainilor sau tremuraturi ale mainilor) sau simptome senzoriale (senzatie de amorteala) probabil au alta afectiune decat boala Alzheimer.

Boala Parkinson sau scleroza in placi se pot manifesta prin simptome motorii, alaturi de dementa.

Alte boli cu simptome asemanatoare bolii Alzheimer sunt:

- alte tipuri de dementa, ca dementa vasculara (provocata de infarcte cerebrale multiple), dementa Pick, dementa cu corpi Lewy, dementa frontotemporala, boala Creutzfeldt-Jakob, boala Huntington, atrofia corticala posterioara, sindromul Korsakoff, dementa mixta;
- dementa insotita de malnutritie;
- boli ale glandei tiroide, ca hipertiroidia sau hipotiroidia;
- depresia;
- tulburarile vizuale sau auditive.

Cercetatorii au descoperit cateva modificari ce au loc la nivelul creierului persoanelor cu Alzheimer. Acestea includ :

- niveluri scazute de acetilcolina in anumite zone cerebral;

- placi senile, ce sunt formate din aglomerari de celule nervoase anormale ce inconjoara depozite de amiloid (proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de material ce intrerup structura normala a celulei nervoase. Placile senile si aceste noduri neurofibrilare se observa de obicei la autopsie.

Aceste modificari de la nivelul creierului pot provoca pierderile de memorie si celelalte simptome ale bolii Alzheimer. Nu se cunoaste cauza pentru care aceste modificari apar la unele persoane si la altele nu apar.

Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu care progreseaza depinde de la o persoana la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce in timpul bolii.

La inceput, boala se manifesta prin pierderi minore ale memoriei si progreseaza pana la probleme mentale si functionale severe si chiar moarte.

Simptomele sunt impartite de obicei ca cele care apar in faza initiala, de mijloc sau tardiva. Este dificil de precizat cat dureaza fiecare faza. O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor.

Faza initiala

De obicei, in faza initiala pesoana cu Alzheimer:

- devine confuza asupra orientarii si se pierde cu usurinta;
- pierde abilitatea de a initia anumite activitati;
- evita situatiile noi si nefamiliare;
- are reactii intarziate si capacitate de memorare incetinita;
- vorbeste mai rar decat in trecut;
- are dificultati in manevrarea banilor si platirea facturilor;
- are tulburari de judecata si ia decizii gresite;
- poate avea tulburari de dispozitie si devine deprimat, iritabil sau nelinistit.

Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori atunci cand persoana respectiva se afla intr-un loc sau o situatie noua, nefamiliara.

Faza intermediara

In faza intermediara a bolii Alzheimer bolnavul manifesta:

- probleme in recunoasterea familiei si prietenilor;
- neliniste in special dupa-amiaza si seara;
- probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor;
- probleme de gandire si de logica;
- imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau inventeaza povesti pentru a substitui ceea ce a uitat;
- greutati in a se imbraca singur;
- tulburari de dispozitie, se supara cu usurinta si devine ostil si nedispus la cooperare;
- credinte false (idei deliranre), suspiciozitate si agitatie;
- necesita ingrijire permanenta;
- pierde orientarea temporala.

Faza tardiva

In faza tardiva, avansata a bolii Alzheimer, pacientii:

- nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa mearga la baie sau sa manance fara ajutor. Aceste persoane pot fi nevoite sa stea in pat sau in scaunul cu rotile din cauza ca uita sa mearga;
- pierd abilitatea de a mesteca sau inghiti;
- au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul, iar din aceasta cauza cad frecvent;
- devin extrem de confuze seara si au insomnii;
- nu pot comunica prin cuvinte;
- pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta).

In timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii devin predispusi la alte afectiuni. In anumite cazuri pot aparea crize. Moartea apare ca o complicatie a pneumoniei din cauza imobilizarii la pat.

Boala Alzheimer are tendinta de a evolua lent. In cazul in care simptome precum confuzia sau alte modificari ale abilitatilor mentale se instaleaza brusc, in interval de zile sau ore, problema poate fi delirium tremens, o boala ce necesita tratament de urgenta.

Este indicat consultul de urgenta cand:
- simptomele de genul scurtarea atentiei, tulburarile de memorie sau halucinatiile se instaleaza destul de rapid, in interval de ore sau zile;
- la un bonav cu Alzheimer apare o schimbare brusca de comportament sau simptomele se inrautatesc brusc.

Se indica programarea pentru consult atunci cand:
- simptomele de genul scurtarea perioadei de atentie, tulburarile de memorie sau ideile delirante se instaleaza treptat in decurs de cateva saptamani sau luni
- pierderea memoriei sau alte simptome incep sa interfere cu munca sau viata sociala a persoanei respective sau in cazul in care simptomele pot determina injurii ale persoanei respective.

- Medicul psihiatru;
- Medicul neurolog;
- Medicul de medicina de familie;
- Medicul internist
- Medicul de geriatrie.

Diagnosticul bolii Alzheimer se stabileste dupa eliminarea altor posibile boli. Medicul specialist va cauta alte cauze de dementa, inainte de a pune diagnosticul de boala Alzheimer.

Este important sa se elimine diagnosticul de delirium atunci cand simptomele se instaleaza brusc, deoarece delirium tremens este o afectiune ce necesita terapie de urgenta.

Simptomele de genul confuziei si pierderilor de memorie pot sa apara si in sindroamele depresive. Depresia este relativ frecventa printre persoanele in varsta, dar este destul de greu de recunoscut. Aceasta poate fi tratata cu succes medicamentos si prin terapie psihologica.

Boala Alzheimer este diagnosticata in urma istoricului medical, testului MMSE (Mini Mental State Examination – un test de memorie si atentie) si a examenului fizic. Aditional se fac examinari ale statusului mental si evaluarea starii de sanatate mentala.

Aceste examinari presupun actiuni simple pentru verificarea orientarii, atentiei si memoriei. De obicei este indicat ca in timpul examinarii sa fie prezent si un membru al familiei sau o persoana apropiata pacientului.

Membrul familiei poate da detalii asupra vietii de zi cu zi a pacientului, memoria acestuia si modificarile de personalitate.
Investigatii, ca tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) sunt folosite pentru vizualizarea modificarilor de la nivelul creierului, ce pot fi legate de memorie si de instalarea bolii Alzheimer.

Alte doua investigatii imagistice, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) si tomografia cu emisie de foton (SPECT) sunt utile in anumite cazuri, dar nu sunt efectuate de rutina.

Teste de laborator

La un numar mic de pacienti, dementa are alte cauze decat boala Alzeimer. Teste de laborator pot fi efectuate pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptomele pacientului.

Simptome asemanatoare cu cele din boala Alzheimer pot sa apara in boli insotite de dezechilibru mineral, boli hepatice, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, probleme de nutritie ca deficitele de folati si vitamina B12. Tratarea acestor boli poate produce o incetinire sau o reversibilitate a declinului mental.

Analizele de sange utile pentru a diagnostica aceste afectiuni sunt:

- hemoleucograma, care evidentiaza numarul si tipul celulelor din sange si ajuta la punerea diagnosticului;

- teste functionale hepatice (ALT, AST, fosfataza alcalina, bilirubina) ce diagnosticheaza afectiunile hepatice;

- dozarea acidului folic (folatilor) - acidul folic este necesar in producerea atat a celulelor rosii cat si a celulelor albe din sange;

- concentratia vitaminei B12 in sange - vitamina B12 este utila in productia celulelor rosii din sange si in mentinerea sanatatii sistemului nervos;

- dozarea electrolitilor si nivelul glicemiei (sodiu, potasiu, creatinina, glucoza, calciul) - electrolitii sunt utili in mentinerea balantei fluidelor in organism la un nivel optim si mentinerea functiilor normale (de exemplu, ritmul cardiac, contractiile musculare si functionarea neuronilor);

- teste functionale tiroidiene - niveluri anormale ale hormonilor tiroidieni sunt o cauza comuna de simptome ca pierderea memoriei, confuzie, letargie si alte simptome de dementa la persoanele in varsta. Terapia medicamentoasa amelioreaza simptomele la persoanele cu tulburari ale functiei tiroidiene;

- screeningul pentru sifilis - dementa apare in ultima faza a sifilisului (sifilisul tertiar). In cazul in care persoana a avut sifilis cu mult timp in urma si acesta nu a fost tratat corespunzator, boala poate progresa pana la afectarea comportamentala si pot aparea tulburari ale inteligentei. Desi sifilisul este o boala din ce in ce mai rara, se fac teste pentru determinarea lui, deoarece aceasta este o boala curabila;

- testul de detectare al virusului imunodeficientei umane (HIV) - SIDA netratata poate cauza simptome ca tulburari de personalitate sau probleme de concentrare.

Investigatii imagistice ca tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara sunt efectuate pentru a exclude alte cauze atunci cand diagnosticul este nesigur.

Se poate efectua o electroencefalograma (EEG) pentru a monitoriza activitatea electrica a creierului in cazul in care in istoricul pacientului sunt fenomene convulsivante.
In unele cazuri se efectueaza autopsia cu examinarea creierului pentru a evidentia modificarile produse la acest nivel ce pot indica boala Alzheimer.

Desi autopsia este singurul mod de a pune cu certitudine diagnosticul de boala Alzheimer, in fazele initiale ale bolii modificarile pot sa nu fie extrem de clare pentru a pune diagnosticul. Autopsia este rar necesara, dar poate fi facuta atunci cand familia doreste sa stie cu siguranta daca a fost sau nu Alzheimer.

Depistare precoce

In acest moment nu exista screening pentru Alzheimer. Este dificil de diagnosticat aceasta boala in stadiile initiale. Totusi, simptomele de declin mental nu trebuie ignorate si puse pe seama imbatranirii.

Testele genetice pentru detectarea genei pentru apolipoproteina E-4 pot deveni utile pe masura ce se vor cunoaste mai multe lucruri despre cauzele genetice ale afectiunii. Aceste teste nu sunt folosite la nivel larg in acest moment.

Desi nu exista un tratament care sa vindece boala Alzheimer, exista multe mijloace de a mentine calitatea vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a persoanei.

Tratament initial

In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donezepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala.

Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti.

Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament.

Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantina actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu incetineste progresia bolii.

Alt aspect important al terapiei initiale reprezinta detectarea si tratarea altor probleme medicale asociate bolii Alzheimer.

De exemplu, depresia apare la aproximativ 50% din pacientii cu Alzheimer, in special in primele faze ale bolii atunci cand acestia sunt constienti de diagnostic si de prognosticul prost. Depistarea si tratarea acestor conditii asociate ca depresia poate minimiza infirmitatea si maximiza abilitatile restante ale pacientului.

In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie:
- ingrijirea de care are nevoie pacientul;
- persoana sau persoanele care-l vor avea in grija si supraveghere pe pacient pe masura ce boala va avansa;
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa;
- planning-ul pentru terapia si ingrijirea bonavului.

Educarea familiei sau a persoanelor care au in grija un bolnav cu Alzheimer este esentiala pentru oferirea ingrijirii optime. Ingrijitorii trebuie educati cu privire la problemele ce pot aparea si la evolutia bolii.

Tratament de intretinere

Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana cand nu mai este eficienta. Aceste medicamente sunt eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat la altele. Inhibitorii de colinesteraza sunt intrerupti in momentul in care pacientul nu tolereaza efectele adverse ale acestor medicamente.

Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul pacientului la terapie, detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie continua familiei sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului.

Pe masura ce boala progreseaza, se revizuieste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament sau alte probleme aparute. Ghidurile medicale indica consultul la 6 luni sau mai putin in cazul in care apar probleme.

Este importanta examinarea pentru detectarea altor boli. Tulburarile de vedere si de auz, artrita, afectiuni ale glandei tiroide, bolile renale sunt probleme frecvent aparute la persoanele in varsta si pot agrava simptomele date de boala Alzheimer.

Artrita face dificila deplasarea fara ajutor; tulburarile de vedere sau de auz pot determina agitatie, anxietate sau imposibilitate de comunicare. Tratarea acestor afectiuni creste calitatea vietii bolnavului si usureaza sarcina ingrijitorului.

Majoritatea pacientilor cu Alzheimer pot fi ingrijiti la domiciliu de un membru al familiei sau un prieten, cel putin pana cand boala devine severa. Terapia de intretinere se bazeaza pe maximizarea abilitatilor persoanei pe masura ce acestea se modifica si pe rezolvarea problemelor pe masura ce acestea apar.

Sarcinile ingrijitorilor variaza de la mentinerea unui mediu inconjurator sigur si imbracarea bolnavului in fiecare zi pana la gasirea unor solutii de a rezolva sau minimiza tulburarile de comportament, ca tulburarile deviante si de somn.

Nu exista o terapie singulara care sa fie utila la toti bolnavii. Succesul ingrijirii depinde si de implicarea persoanei ce se ocupa de ingrijire in luarea de decizii cu privire la tratament. Aceste decizii il vor afecta atat pe bolnav cat si pe ingrijitor.

Tratament instadiile avansate

Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai dificila. Asigurarea ingrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregatire sau de devotament fata de persoana bolnava.

Internarea bolnavului intr-o institutie poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar in unele cazuri institutiile specializate in tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai buna solutie.

Tratament instadiile terminale

Deoarece boala Alzheimer evolueaza si simptomele se inrautatesc in timp unele persoane aleg sa discute anumite probleme legate de ingrijirea pe care o vor si de problemele legale ce o sa apara.

Aceste persoane aleg sa-si scrie sau sa spuna dorintele cat inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Unii bolnavi doresc sa incerce toate terapiile ce prelungesc viata, pe cand altii prefera masurile care mentin confortul fara a prelungi viata.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea persoanelor in momentul diagnosticarii bolii Alzheimer trec prin stari de furie, spaima, depresie, anxietate si ingrijorare in legatura cu viitorul.
Desi boala evolueaza de-a lungul timpului, anumite persoane sunt capabile sa-si continue activitatile obisnuite timp de mai multi ani, chiar daca la un nivel redus.

Probleme frecvente cu care se confrunta persoanele cu Alzheimer si familia acestora sunt:
- daca sa mai conduca masina sau nu - persoanele in fazele precoce de boala trebuie investigate periodic pentru a se stabili daca pot sau nu sa conduca in siguranta. Membrii familiei pot detecta modificari in comportamentul la volan prin simpla calatorie in masina;
- masurile legale si financiare ce trebuie luate - in perioada urmatoare diagnosticarii bolii este indicata scrierea unui testament si desemnarea unui avocat.

Aceste masuri sunt dovada ca dorintele privind terapia sunt documentate.

In fazele initiale ale dementei sunt utile urmatoarele sfaturi:

- realizarea sarcinilor in concordanta cu abilitatile - efectuarea anumitor activitati poate dura mai mult timp decat in trecut, dar daca persoana este hotarata sa faca acea activitate este indicat sa continue. Se recomanda anumite schimbari. De exemplu, in cazul in care gatitul devine o problema, sunt indicate alte activitati care sunt realizabile, ca ajutorul la cumparaturi, planificarea sau asezarea mesei sau realizarea de retete mai usoar;

- modificarea caminului in asa fel incat acesta sa fie un loc sigur. De exemplu, stabilizarea covoarelor cu ajutorul unor cuie, punerea de suprafete nederapante in cada, asigurarea aragazului cu stingator automat pentru flacara, in cazul in care exista probleme de memorie. Evaluarea riscului de ranire in cazul in care se continua gatitu;

- asigurarea unei alimentatii sanatoase - este important ca dieta zilnica a persoanei cu Alzheimer sa contina fructe, legume si cereale. In cazul in care greutatea este mica si nu se reuseste cresterea ei se indica suplimentele nutritive. Unele persoane cu dementa au tulburari de somn. Este indicat sa se evite somnul din timpul zilei si sa se faca exercitii fizice ziua, iar inainte de culcare sa se bea un pahar cu lapte cald sau ceai fara cafeina;

- programarea activitatilor in momentele din zi in care capacitatile intelectuale sunt maxime - poate fi indicata crearea unei rutine care sa nu varieze mult de la o zi la alta. Persoana poate fi mai putin frustrata daca activitatile se efectueza dupa un anumit orar sau program zilnic;

- rezolvarea problemelor de memorie in mod creativ - utilizarea listelor, etichetelor sau a altor modalitati care sa ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activitatilor zilnice pe un calendar sau o agenda si pozitionarea acestora intr-un loc vizibi;

- inainte de a merge intr-un loc este indicat sa se noteze pe un biletel locul unde se intentioneaza sa se mearga, adresa si modul de intoarcere acasa, chiar daca au mai fost efectuate de mai multe ori in trecut aceste activitati. Este indicat ca iesirile sa se faca sub insotire daca este posibi;

- pastrarea activitatii, mentinerea unei vieti active si implicarea in mai multe lucruri incetineste deteriorarea abilitatilor mentale.

Informatii pentru persoanele care ingrijesc bolnavii cu Alzheimer

Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atat din punct de vedere fizic, cat si emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara aceasta perioada de ingrijire.

Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. Pot fi luate masuri pentru a maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a stapani problemele ce apar pe parcurs si a imbunatati calitatea vietii bolnavului, cat si a ingrijitorului. Trebuie retinut ca ingrijirea unei persoane poate fi o experienta pozitiva atat pentru ingrijitor, cat si pentru bolnav.

In cazul ingrijirii unui bolnav cu Alzheimer, scopul este de a mentine sanatatea si siguranta pacientului. Un mediu sigur, alimentatie si igienta corespunzatoare, somn regulat si rezolvarea promta a altor afectiuni medicale sunt importante pentru binele general al pacientului.

Realizarea unui mediu inconjurator sigur, prin ordonarea camerelor, utilizarea de incuietori la usi si la dulapuri.

Mentinerea unei nutritii corespunzatoare se realizeaza prin transformarea mesei intr-o experienta pozitiva. Poate fi necesar sa se serveasca alimente ce pot fi mancate cu mana, ce pot fi mai usor manevrate de persoana cu Alzheimer. Se indica acompanierea pe tot parcursul mesei si limitarea posibilitatilor alimentare pentru a scadea confuzia.

Tulburarile de somn se rezolva prin descurajarea somnului in timpul zilei si administrarea unui pahar de lapte cald inainte de culcare.
Incontinenta vezicala cat si cea fecala se rezolva prin incurajarea mersului la toaleta de mai multe ori in timpul zilei si restrictia lichidelor inainte de culcare.

Rezolvarea problemelor comportamentale si de pierdere a abilitatilor mentale reprezinta cea mai mare provocare pentru persoanele ce ingrijesc un bolnav cu Alzheimer. Strategiile pentru abordarea acestor probleme nu duc la eliminarea lor, dar le fac mai usor de acceptat.

Maximizarea abilitatilor restante - persoana bolnava trebuie lasata sa ia decizii atata timp cat inca mai poate face acest lucru.
Persoana trebuie ajutata sa se descurce mai usor in mediul inconjurator. Se pun etichete pe obiectele inconjuratoere si se inconjoara pacientul cu obiecte familiare de genul fotografiilor.

Intelegerea modificarilor comportamentale - Tulburarile comportamentale pot aparea la pacientii cu Alzheimer. Trebuie reamintit trecutul persoanei si trebuie interpretat daca nu cumva acele manifestari reprezinta modalitatea persoanei de a continua activitatile sau obiceiurile din trecut.

Abordarea agitatiei - trebuie indepartate elementele distractive si trebuie mentinut un ton scazut in discutiile cu bolnavul.

Abordarea simptomelor de agitatie si dezorientare aparute seara se realizeaza prin aprinderea luminilor in casa si prin impunerea unei activitati pe care bolnavul sa-si focalizeze energia.

Realizarea unei bune comunicari - de exemplu, nu sunt indicate discutiile in contradictoriu cu bolnavul. Trebuie oferite asigurari si trebuie canalizata atentia acestuia asupra altor activitati. Se indica folosirea cuvintelor si propozitiilor simple, usoare si familiale.

Este, de asemenea, foarte important ca sanatatea si abilitatile persoanei ce se ocupa de ingrijire sa fie pe primul loc. Exista anumite organizatii care ofera suport persoanelor ce se ocupa de ingrijirea bolnavilor cu Alzheimer.

Plasarea in camine

Ingrijirea la domiciliu a persoanelor cu Alzheimer nu este totdeauna posibila. Chiar si in cazul in care aceasta ingrijire este posibila in fazele initiale, pe masura ce boala progreseaza, devine dificil de realizat, pe masura ce se dezvolta noi tulburari de comportament sau apar alte probleme de sanatate ce nu pot fi rezolvate acasa.

De asemenea, persoana ce se ocupa de ingrijire poate dezvolta probleme de sanatate sau ingrijirea bolnavului poate deveni extrem de dificila.

Exista institutii ce pot fi luate in calcul la un anumit moment, deoarece bolnavii cu Alzheimer vor avea nevoie de ingrijire permanenta 24 de ore in fazele avansate. Luarea unei decizii cu privire la internarea intr-un camin sau institutie de ingrijire poate fi foarte grea.

Tratament medicamentos

In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti.

Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament.

Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit sigur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu incetineste progresia bolii.

Decizia principala in cazul terapiei medicamentoase nu este dacat sa foloseasca sau nu anumite medicamente pentru tratarea tulburarilor functiilor mentale, ci momentul in care tratamentul trebuie inceput si mai tarziu momentul in care acesta trabuie incetat.

Medicatia trebuia inceputa din momentul diagnosticarii bolii. Cu toate astea, simptomele pacientului pot sa nu se amelioreze prin medicatie, deoarece aceste terapii nu functioneaza la toate persoanele. In cazul in care medicamentele sunt eficiente se va continua administrarea lor pana in momenul in care efectele adverse sunt mai puternice decat beneficiile sau in momentul in care aceste medicamente nu mai au niciun efect.

Un alt medicament, numit selegilina a fost folosit in tratamentul problemelor de gandire si de memorie din cadrul bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent in tratamentul bolii Parkinson si nu este la fel de eficient in tratamentul bolii Alzheimer ca alte medicamente.

Tratamentul tulburarilor de comportament

In unele cazuri, anumite terapii medicamentoase pot rezolva tulburarile de comportament sau simptomele ce cauzeaza disconfortul pacientului cu Alzheimer sau al ingrijitorului. Aceste medicamente se folosesc de obicei atunci cand alte mijloace au dat gres. De exemplu, in cazul insomniilor aparute chiar si dupa exercitii fizice si evitarea somnului din timpul zilei, poate fi necesar tratamentul medicamentos.

In cazul tulburarilor de comportament, dupa epuizarea altor mijloace se indica administarea de tranchilizante. Aceste medicamente sunt indicate atunci cand:
- un anumit comportament este daunator bolnavului sau persoanelor din jurul acestuia;
- eforturile prin care se abordeaza tulburarile de comportament, de genul schimbarilor de mediu sau asigurarea unei rutine au esuat;
- comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l ingrijeste pe bolnav;
- bolnavul are dificultati in a face diferenta intre real si ireal (psihoza). Psihoza cauzeaza credinte false (deziluzii) sau halucinatii.

Tratamentul depresiei asociate

Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu boala Alzheimer.

Este in general comuna in fazele initiale ale bolii. Antidepresivele diminua simptomele depresiei si imbunatatesc calitatea vietii, dar nu incetinesc progresia bolii Alzheimer.

Tratamentul altor cauze de dementa

Anumite afectiuni de genul hipertensiunii arteriale (ce determina dementa vasculara), afectiunilor tiroidiene sau boala Parkinson contribuie la dementa persoanelor in varsta cu Alzheimer. Unele dintre aceste afectiuni raspund la tratament medicamentos.

Tratament chirurgical

Nu exista in mometul de fata tratament chirurgical pentru boala Alzheimer.

Terapii alternative

Tratamentul cu anumite plante, de genul ginkgo-biloba sunt considerate experimetale.

Alte terapii de genul terapiei cu lumina, aromoterapia si exercitii fizice pot ajuta la diminuarea tulburarilor comportamentale de genul agitatiei, dar trebuie efectuate numai sub supraveghere.

Vitamina E este un antioxidant ce ajuta la protectia nervilor impotriva deteriorarii si imbunatateste functionarea celulelor nervoase. Studii recente au sugerat ca vitamina E poate intarzia pierderea abilitatilor de a realiza activitati zilnice de genul imbracatului sau spalatului, dar nu imbunatateste memoria bolnavilor cu Alzheimer.

In cazul in care administrarea se face in doze recomandate acest tratament este sigur, putin costisitor si eficient la unele persoane.

Aromoterapia - un studiu efectuat pe un numar redus de pacienti a demonstrat ca aceasta terapie, atunci cand este folosita sub forma unui lotiuni cu uleiuri esentiale, poate fi utila in reducerea agitatiei la persoanele cu dementa severa. Totusi, pentru a i se dovedi eficacitatea sunt necesare mai multe studii.

Terapia cu lumina - acest tratament este folosit deseori pentru tratarea depresiei. Poate fi util in tratarea depresiei, agitatiei sau insomniilor asociate cu boala Alzheimer. Persoanele sunt expuse fie la lumina naturala, fie la lumina artificiala timp de cateva ore in fiecare dimineata sau seara pentru diminuarea depresiei.

Exercitiile fizice usoare precum  mersul pe jos sau innotul pot, de asemenea, diminua simptomele de depresie cauzate de boala Alzheimer.
O alta posibilitate de a reduce agitatia este ascultarea unei muzici relaxante in timpul mesei sau al baii.

De retinut!

Terapiile alternative pentru boala Alzheimer, de exemplu administrarea de ginkgo biloba necesita cercetari suplimentare. Eficacitatea acestor terapii si efectele adverse ale lor nu sunt cunoscute in totalitate, de aceea se recomanda folosirea lor doar ca tratamente complementare, nu alternative si este necesar consultul medicului inainte de a incepe o astfel de terapie.

Pana in acest moment nu se cunosc mijloace de prevenire a bolii Alzheimer.

Desi nicio substanta nu a fost dovedita ca previne boala Alzheimer, cercetatorii studiaza posibilitatile ca anumite substante sa reduca riscul de dezvoltare al bolii sau sa intarzie instalarea ei. Aceste substante sunt:

- vitamina E si alti antioxidanti in cantitati moderate;
- in cazul in care se diagnosticheaza niveluri crescute de homocisteina se indica cresterea aportului de acid folic si vitamina B6 si B12;
- antiinflamatorii nesteroidiene, ca indometacinul, ibuprofenul, naproxenul sau aspirina in doze zilnice;
- statinele, medicamente folosite in mod obisnuit pentru scaderea colesterolului seric.

Exista putine dovezi asupra faptului ca mentinerea unei activitati intelectuale continue ar diminua riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite activitati ca cititul cu regularitate al ziarului, cartilor, revistelor, rezolvarea rebusurilor, vizitele la muzeu sau chiar privitul activ la televizor sau ascultatul la radio pot ajuta la intarzierea dezvoltarii simptomelor bolii Alzheimer. Desi aceasta teorie de "foloseste sau pierzi" nu este dovedit ca ar fi eficienta, dar nu exista dovezi ca aceste activitati de folosire a intelectului ar fi daunatoare.

Pe masura ce se descopera cauzele bolii Alzheimer se vor descoperi si mijloace de prevenire a ei. Medicamentele ce sunt in momentul de fata in studii folosite pentru prevenirea formarii placilor de amiloid si a formatiunilor neurofibrilare, pot fi folosite in viitor la persoanele cu risc de Alzheimer.

Se fac cercetari cu privire la crearea unui vaccin pentru Alzheimer.