Cauzele genetice ale avortului spontan - Mutatii, deletii si mozaicism

Omul, dincolo de pozitia sa privelegiata in lumea vie, nu este nici el altceva decat un organism care se supune, ca si restul populatiei vegetale si animale de pe aceasta planeta, celor doua mari legi ale Biologiei: supravietuirea individului si perpetuarea speciei.

Natura, in infinita ei intelepciune, a pus la punct o modalitate extrem de sofisticata si de eficienta prin care trasaturile unei specii sa fie transmise descendentilor dar care in acelasi timp sa poata sa ofere posibilitatea unei diversificari a trasaturilor indivizilor ce fac parte din acea specie. Aceste informatii, este redundant a mai aminti, sunt transmise cu ajutorul deja celebrului cod genetic. Spre deosebire de codul Morse, si el tot atat de celebru, care foloseste 40 de semne, codul genetic utilizeaza numai 4 (patru!) elemente a caror combinare duce la o incredibil de mare diversificare a informatiei. Cele patru elemente utilizate in encriptarea informatica poarta numele de nucleotide si ele sunt: Citozina, Guanina, Timina si Adenina (nu este obligatoriu sa le retineti pe dinafara denumirile). Cele patru nucleotide se afla insiruite ca niste margele pe un fir de ata in mod pe cat de diferit de la o persoana la alta pe atat de precis. Colierul acesta poarta numele de lant ADN. Lantul de ADN este in stransa legatura cu un al doilea lant "sora" cu care alcatuieste un dublu-helix (adica doua spirale paralele, de care cu siguranta ca ati auzit). Aceasta dubla spirala formeaza un cromozom. Fiecare specie are un numar specific de cromozomi, la om acesta fiind de 46. Dintre acestia 44 codifica informatii legate de partea somatica a organismului (trasaturi fizice, enzime, proteine reglatoare, etc) iar ceilalti 2 cromozomi stocheaza informatii legate de sex, si sunt denumiti cromozomi X si Y.

Daca toate celulele constituente ale organismului uman trebuie sa contina 46 de cromozomi in nucleul lor, spermatozoidul si ovulul contin numai jumatate din acest numar: ovulul transmite informatiile genetice ale mamei cu ajutorul a 22 cromozomi somatici si a unui cromozom X, iar spermatozoidul transmite informatiile paterne cu ajutorul celor 22 cromozomi somatici si a unui cromozom sexual care poate fi X sau Y. Pentru ca sa se formeze un nou organism materialul genetic al celor doua celule sxuale trebuie sa vina in contact unul cu celalalt astfel incat sa se restabileasca numarul de cromozomi specific speciei umane, 46 (printr-un proces numit fecundatie). Organismul nou format va mosteni in consecinta trasaturi provenind de la ambii parinti, indeplinind astfel dezideratul diversificarii continue a trasaturilor descendentilor ce formeaza specia respectiva.

Daca cromozomul este substratul material al transmisiei informatiilor genetice de la progenitori la descendenti, unitatea functionala a acestui complex proces o reprezinta gena. Gena nu este altceva decat o succesiune de nucleotide asezate intr-o ordine specifica si intr-un numar care difera de la o gena la alta. O gena poate sa contina doar cateva baze nucleotidice pana la cateva mii de perechi de nucleotide. Numarul de gene care alcatuiesc genomul uman este de 35000. Fiecare dintre aceste gene trebuie transmisa urmasilor cu o acuratete perfecta: schimbarea unei singure baze nucleotidice din succesiunea unei gene poate duce la consecinte dezastruoase pentru organismul nou format.

Odata cu fecundarea ovulului de catre spermatozoid si cu restabilirea numarului normal de cromozomi (euploidie) adica 46, celula nou formata incepe sa se divida si sa formeze, treptat treptat, un nou organism. Aceasta saga a drumului parcurs de catre un organism, de la stadiul de o singura celula pana la cel de nou nascut normal, poate fi grefata de numeroase piedici si disfunctii. In continuare vom detalia cateva dintre ele, unele mai cunoscute, altele mai putin comune.

Gena este purtatoarea informatiei unei anumite trasaturi structurale sau functionale ale unui organism. Daca gena este alterata structural ea va da nastere unui produs defect, care nu isi va indeplini eficient functia. Mutatiile punctiforme, cum sunt denumite cele de la nivelul unei singure gene, pot sa implice orice gena. Aceste gene afectate pot avea un rol minor sau unul major in dezvoltarea embrionara. Mutatiile la nivelul anumitor gene au drept rezultat efecte neletale, care nu apar decat tarziu in viata si uneori numai in anumite circumstante.
Cele mai grave sunt mutatiile de la nivelul genelor necesare in procesul de embriogeneza, care toate sunt urmate mai devreme sau mai tarziu de aparitia opririi in evolutie a sarcinii sau de aparitia avortului spontan. Cauzele acestor mutatii pot fi parentale (abuz de droguri sau alcool, radiatii, mediu de lucru toxic al parintilor, etc), in care gametii sunt cei afectati, sau pur si simplu pot sa apara in timpul sarcinii datorita expunerii embrionului unui mediu ostil precum: radiatii, medicamente toxice folosite de catre mama, droguri, alcool, fumat, etc.

Precum deja am amintit anterior exista situatia particulara in care in cadrul aceluias organism sa existe celule care au un numar normal de cromozomi si altele care prezinta aneuploidii, situatie denumita mozaicism. Este dincolo de scopul acestui articol de a explica cauzele aparitiei mozaicismului, dar trebuie subliniata importanta existentei sale la nivelul liniei germinale in special a barbatului (adica in procesul de spermatogeneza). Daca un barbat este mozaic pentru anumiti cromozomi si acest fenomen genetic este prezent si la nivelul celulelor care formeaza spermatozoizii atunci sansa ca spermatozoidul care produce fecundarea ovulului si implicit embrionul sa fie afectat este foarte mare. Oricum procesul este imposibil de controlat terapeutic.

Daca translocatia nereciproca reprezinta mutarea unui fragment genetic de pe un cromozom pe altul, rezultand un cromozom cu material in plus si un alt cromozom cu material genetic in minus, putem spune ca cel de-al doilea cromozom afectat prezinta o deletie. Deletia poate fi rezultatul unei translocatii dar si a unei pierderi pur si simplu a materialului genetic fara ca acesta sa se lipeasca de un alt cromozom. Este inutil a mai spune ca daca fragmentul "pierdut" contine gene de mare importanta in embriogeneza sau in buna functionare a organismului, embrionul nu va putea supravietui si se va produce avortul spontan.