Modalitati de terapie si tratament in tulburarea de spectru autist

Autismul este o tulburare de dezvoltare, care presupune modificari ale comportamentului, modificari sociale si de comunicare.

Persoanele afectate interactioneaza, invata si comunica in feluri diferite fata de majoritatea oamenilor. Astfel, exista un grad mare de variabilitate - de la persoane extrem de inzestrate intelectual, pana la persoane cu probleme severe, care vor avea nevoie de mult ajutor in viata de zi cu zi.

Cateva dintre manifestarile acestei afectiuni sunt: evitarea contactului vizual, dificultati in intelegerea sentimentelor celorlalti si in exprimarea propriilor sentimente, repetarea unor actiuni, a unor cuvinte sau fraze, reactii neobisnuite la anumie sunete, dificultati de adaptare la schimbari din propria rutina etc.

Tulburarea de spectru autist poate uneori fi observata la varsta de 1 an si jumatate, sau chiar mai putin. Cu toate acestea, multi copii nu primesc un diagnostic pana la o varsta mai inaintata, ceea ce amana metodele de tratament.

Tulburarea de spectru autist nu se poate vindeca si nu exista un tratament care sa se poata aplica tuturor simptomelor, dar se folosesc medicamente care sa amelioreze problemele asociate autismului, precum: depresia, insomnia si dificultatile de concentrare.

Risperidona apartine unui grup de medicamente numite antipsihotice’ care poate fi folosit pentru a ameliora iritabilitatea copiilor intre 5 si 16 ani. In anumite cazuri, medicii mai pot prescrie medicatie anti-anxietate, stimulante sau inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (medicamente utilizate in cazul depresiei).

Eficienta unui anumit tip de terapie difera de la persoana la persoana. Inceperea unui astfel de program cat mai devreme aduce un numar mare de beneficia, insa niciodata nu este prea tarziu pentru acest fel de tratament.

Terapia prin joaca

Copiii cu tulburare de spectru autist nu se joaca in acelasi fel ca si ceilalti, dar jocul este una dintre cele mai importante cai de exprimare la aceasta varsta. Parintele sau terapeutul intra in jocul copilului, incercand sa adauge treptat noi elemente - o noua jucarie, elemente de limbaj, scopul fiind incurajarea interactiunii si comunicarii. Studiile arata ca majoritatea copiilor care participa la acest tip de terapie tip de 25 de ore pe saptamana, timp de 2 ani sau mai mult, au un progres observabil de dezvoltare.

Grupuri de socializare prin joaca

Aceste grupuri sunt formate din 3-5 copii, dintre care doar cativa cu tulburare de spectru autist. Astfel, copiii urmaresc modelul celorlalti, se obisnuiesc cu situatii in care este nevoie sa socializeze si accepta mai usor prezenta altor oameni in jur. Durata necesara pentru a observa rezultate este de cel putin 2 sedinte a cate 30 de minute pe saptamana, timp de 4 luni.

Terapia ocupationala

Are ca scop ajutorul in viata de zi cu zi, pentru activitati ca folosirea corecta a tacamurilor sau legarea sireturilor de la pantofi. Acest tip de terapie presupune existenta unei echipe formata din parinti, profesori si alti profesionisti. Terapeutul observa comportamentul copilului, interactiune sa cu ceilalti si capacitatea de a indeplini sarcini specifice varstei. In urma acestor observatii, terapeutul poate elabora un plan individualizat.

Cateva activitati care se pot face in terapia ocupationala sunt - activitati fizice, rezolvare de puzzle-uri (pentru invatarea coordonarii propriului corp), jocuri (cu scopul interactiunii si comunicarii mai eficiente), strategii adaptative (in cazul unor schimbari din viata persoanei) etc.

Terapia logopedica

Logopezii sunt terapeuti specializati in tratarea problemelor de limbaj si vorbire. Acestia au un rol foarte important in cazurile in care persoana cu autism nu comunica, sau comunica deficitar. Terapia consta in prezentarea unor modalitati alternative de comunicare: comunicare grafica, prin imagini, prin cantece. Uneori este nevoie si de exercitii ale muschilor faciali pentru o articulare mai buna a cuvintelor.

De asemenea, copii cu autism au dificultati in folosirea limbajului in mod spontan. Este posibil sa vorbeasca atunci cand sunt intrebati ceva, dar nu isi exprima singuri nevoile sau sentimentele. Stimularea permanenta si expunerea la situatii sociale diverse cu atentionarea copilului de fiecare data cand e necesar se pot dovedi eficiente.

Analiza comportamentala aplicata (terapia ABA)

Acest tip de terapie realizeaza prin acordarea recompenselor. Atunci cand copilul duce la capat corect sarcinile care i se acorda, primeste o recompensa. Asocierea aceasta creste probabilitatea ca anumite comportamente sa fie repetate. In acelasi fel, comportamentele nepotrivite sunt descurajate, copilul fiind stimulat sa realizeze consecintele propriilor actiuni.

Recompensele folosite trebuie alese astfel incat sa nu se afle mereu la indemana copilului, sa fie foarte variate, sa fie uramate si de „recompense sociale” – laude, zambete, sa fie aplicate imediat dupa observarea comportamentului dorit si sa fie consecvente.

Terapeutul observa de asemenea si situatiile care provoaca reactii de frustrare si care declanseaza comportamente disruptive. Factorii de stres sunt apoi grupti in 3 categorii de gravitate, iar copilul va fi expus la ei treptat. Odata ce copilul reuseste sa faca fata la un factor de stres, se trece la urmatorul, astfel incurajand reactiile adaptative.

Pentru a obtine un rezultat cat mai bun, terapia trebuie inceputa de la primele suspiciuni ale existentei unei tulburari de spectru autist. Nu toate tipurile de terapie se potrivesc unui individ, de aceea trebuie incercate cat mai multe optiuni pana la a vedea rezultate. Parintii au un rol foarte important: sa continue acasa aceleasi principii, pentru asigurarea progresului si pe cat posibil sa urmeze o rutina pentru a pastra confortul copilului.

Bibliografie:
https://www.cdc.gov/ncbddd/autism/facts.html
https://www.medscape.com/viewarticle/967505
https://www.webmd.com/brain/autism/understanding-autism-treatment
https://www.speechandlanguagekids.com/5-principles-of-speech-therapy-autism/
Leaf, Ron, McEachin, John, Dayharsh, Jamison, et al. (2010) Ghid de Terapie Aba.