Informatii elementare despre autismul nonverbal

Autismul nonverbal nu reprezinta un diagnostic distinct, ci o descriere a unui anumit set de simptome ale tulburarii de spectru autist. A avea autism nonverbal nu inseamna ca persoana respectiva nu poate comunica sau intelege limbajul. Cu sprijin potrivit, o persoana cu autism poate comunica foarte bine, cu sau fara limbaj verbal.

A avea autism nonverbal inseamna ca o persoana cu autism nu vorbeste sau poate spune doar cateva cuvinte. Termenul de nonverbal, pe care multi oameni il folosesc pentru a descrie acesti pacienti, este inexact, deoarece incurajeaza presupunerea incorecta ca indivizii cu autism care nu vorbesc sunt complet incapabili sa foloseasca cuvinte.

Aproximativ 25-30% dintre persoanele cu autism nu vorbesc sau au un nivel minim de limbaj. Desi acest lucru poate face comunicarea cu alte persoane (atat autiste, cat si neurotipice) sa fie dificila, este important de retinut ca absenta comunicarii verbale nu elimina completa posibilitatea de comunicare. In plus, acest lucru nu inseamna ca persoanele cu autism care nu vorbesc sunt mai putin inteligente decat persoanele care vorbesc. Astfel, multe persoane cu autism nonverbal pot duce o viata fericita si cat mai apropiata de normal. Cu toate acestea, unele persoane cu autism nonverbal pot avea nevoie de sprijin pentru a reusi sa comunice eficient prin alte mijloace.

Medicii au considerat initial ca este foarte dificil si rar pentru copiii de peste 5 ani cu autism sa mai invete sa vorbeasca. Totusi, realitatea nu este in concordanta cu acest aspect, asa ca dezvoltarea limbajului poate avea loc intre 5 si 7 ani, precum si, uneori, pana la varsta de 13 ani. Un studiu efectuat in 2013 asupra copiilor cu autism cu intarziere a vorbirii a aratat ca 47% dintre acestia au devenit vorbitori fluenti dupa varsta de 4 ani si ca 70% au inceput sa foloseasca expresii. Pe de alta parte, un studiu din 2018 a concluzionat ca interventiile pentru imbunatatirea comunicarii verbale si nonverbale la copiii cu autism prin sistemul de comunicare prin schimb de pictograme au dus la anumite imbunatatiri, dar este posibil ca acestea sa nu ramana in timp.

Deoarece autismul nonverbal nu este un diagnostic specific, definitiile variaza. Astfel, unii oameni considera ca autismul nonverbal se refera la pacientii care nu vorbesc spontan in propozitii sau cuvinte pe care altii le pot intelege. Alte persoane considera ca autismul nonverbal implica o capacitate de a vorbi in mod semnificativ uneori, dar si o incapacitate totala de a vorbi in alte cazuri.

A avea autism nonverbal nu inseamna ca persoana in cauza nu poate comunica sau intelege limbajul. Unii indivizi cu autism nonverbal scriu si comunica verbal in alte moduri, cum ar fi prin tastare sau prin dispozitive speciale de comunicare. De asemenea, absenta vorbirii nu inseamna lipsa de intelegere. Asadar, oamenii nu ar trebui sa presupuna ca o persoana cu autism nonverbal nu intelege vorbirea pentru ca aceasta nu vorbeste.

Autismul este un diagnostic de spectru, ceea ce inseamna ca o persoana poate avea o serie de simptome care ii afecteaza viata de zi cu zi in moduri care variaza de la usoare la severe. O persoana poate avea dificultati semnificative intr-un domeniu, cum ar fi comunicarea verbala, in timp ce celelalte abilitati raman intacte.

Autismul nonverbal afecteaza abilitatile verbale ale unei persoane. Astfel, un individ cu autism nonverbal nu va initia sau nu va raspunde spontan la conversatie. Exista posibilitatea sa ofere doar cateva cuvinte sau vorbitul sa nu fie realizat in propozitii complete. De asemenea, o persoana cu autism nonverbal poate utiliza anumite sunete in locul cuvintelor pentru a comunica, desi, in unele cazuri, parintii si ingrijitorii pot intelege semnificatia acestor sunete.

In cazul autismului nonverbal nu se mizeaza pe limbajul vorbit ca forma primara de comunicare. Lipsa vorbirii nu inseamna neaparat ca individul in cauza nu poate intelege limbajul vorbit. Chiar si asa, exista inca multe lucruri pe care cercetatorii nu le inteleg cu privire la autismul nonverbal.

Anumite caracteristici pot indica faptul ca un sugar sau un copil mic este autist. Desi aceste caracteristici variaza de la o persoana la alta, cunoasterea lor este foarte importanta.

Copiii cu aceste caracteristici puncteaza elemente, cum ar fi:
• Au abilitati lingvistice intarziate sau abilitati lingvistice care apar, iar mai apoi dispar;
• Nu folosesc gesturi pentru a comunica;
• Nu inteleg faptul ca cei din jur le indica spre anumite obiecte sau persoane;
• Nu sunt interesati de alti copii;
• Nu sunt interesati de jocuri;
• Nu prezinta expresii faciale tipice;
• Nu raspund la numele lor;
• Nu sunt capabili sa mentina contactul vizual sau evita cu privirea.

Autismul este o afectiune foarte complexa. Diagnosticul nu ofera multe informatii in sine, deoarece autismul provoaca un spectru de simptome. Cercetatorii inca nu sunt siguri ce cauzeaza autismul si daca diferiti factori ar putea creste sansa aparitiei diferitelor simptome. Dezvoltarea autismului variaza, de asemenea, de la aparitia rapida in cateva zile sau saptamani la dezvoltarea lenta in timp.

Cercetatorii au identificat anumiti factori potentiali care ar putea avea rol in dezvoltarea autismului. Specialistii aduc in discutie anumiti factori genetici care par sa creasca probabilitatea de autism. O persoana are, de asemenea, mai multe sanse de a dezvolta autism daca un membru apropiat al familiei are aceasta afectiune. Persoanele cu anumite tulburari genetice, cromozomiale si de dezvoltare, cum ar fi scleroza tuberoasa si sindromul Martin-Bell, au mai multe sanse de a prezenta autism.

Dezvoltarea in timpul sarcinii, dar si in prima parte a vietii extrauterine trebuie avuta in vedere. De exemplu, expunerea la anumite medicamente in aceste perioade poate creste riscul de autism. Inca nu exista dovezi care sa confirme ipoteza ca vaccinurile cauzeaza autism, chiar si la persoanele cu o probabilitate crescuta de a avea aceasta afectiune. De fapt, meta-analizele efectuate pe zeci de studii si milioane de subiecti infirma orice legatura cauzala intre vaccinuri si riscul de a dezvolta o tulburare de spectru autist.

Autismul nonverbal nu reprezinta un diagnostic distinct de tulburarea de spectru autist. In schimb, acesta este o descriere a simptomelor unei persoane. Autismul nonverbal include un ansamblu de comportamente, de la a nu vorbi deloc si pana la a vorbi doar in anumite situatii.

Nici un singur test nu poate diagnostica autismul. In schimb, diagnosticul va fi pus de specialist in baza simptomatologiei. Criteriile de diagnostic pentru autism specifica faptul ca o persoana trebuie sa aiba dificultati continue cu interactiunea sociala in mai multe contexte. O persoana cu autism trebuie sa aiba, de asemenea, o gama restransa de interese si comportamente, care pot fi foarte repetitive.

Pentru ca o persoana sa se califice pentru diagnosticul de autism, simptomele trebuie sa fie prezente in copilaria timpurie, sa puna probleme in desfasurarea activitatilor de zi cu zi si sa nu fie cauzate de alte diagnostice sau situatii, cum ar fi leziunile la cap.

O gama variata de terapii comportamentale ar putea ajuta persoanele cu autism sa invete noi abilitati. Terapia logopedica, terapia ocupationala si interventiile similare pot ajuta aceste persoane sa functioneze mai bine si sa fie mai independente. De asemenea, terapia comportamentala se poate concentra pe dezvoltarea abilitatilor sociale.
Psihoterapia poate ajuta persoanele cu autism sa-si inteleaga diagnosticul si sa faca fata simptomelor de anxietate, depresie etc.

Terapia familiala poate ajuta membrii familiei sa sprijine mai bine o persoana cu autism. In plus, se recomanda adoptarea unor masuri suplimentare care sa ajute la integrarea persoanelor cu autism la scoala, serviciu etc.

Medicamentele pot fi si ele de ajutor in cazul simptomelor care tind sa apara impreuna cu autismul, cum ar fi anxietatea, depresia sau problemele de atentie. Totusi, trebuie stiut ca nu exista un tratament medicamentos aprobat care sa poata trata toate simptomele autismului. Cu sprijin potrivit si acceptarea unor forme alternative de comunicare, multe persoane cu autism nonverbal pot comunica in mod exceptional si pot avea un stil de viata apropiat de cel normal.

Bibliografie:

Autism and vaccines. (2021).
https://www.cdc.gov/vaccinesafety/concerns/autism.html
Autism spectrum disorder (ASD). (2021).
https://www.cdc.gov/ncbddd/autism/index.html
Autism spectrum disorder. (2018).
https://www.nimh.nih.gov/health/topics/autism-spectrum-disorders-asd/
Brignell, A., et al. (2018). Communication interventions for autism spectrum disorder in minimally verbal children.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/labs/pmc/articles/PMC6516977/
Botha, A., et al. (2021). Does language matter? Identity-first versus person-first language use in autism research: A response to Vivanti.
https://link.springer.com/article/10.1007/s10803-020-04858-w
DeAngelis, T. (2019). Losing an autism diagnosis.
https://www.apa.org/monitor/2019/04/autism-diagnosis
Devita-Raeburn, E. (2016). The controversy over autism's most common therapy.
https://www.spectrumnews.org/features/deep-dive/controversy-autisms-common-therapy/
Mughal, S., et al. (2021). Autism spectrum disorder.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK525976/
Patten, E., et al. (2013). Sensory response patterns in nonverbal children with ASD.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3727194/