Exista o legatura intre privitul la televizor si autism?

Durata pe care o petrec copiii in fata televizorului a crescut alarmant in ultimii ani. In America, de exemplu, statisticile arata ca, in general, copiii depasesc de 4-5 ori limita de 2 ore/zi in fata ecranelor recomandata de Academia Americana de Pediatrie.

Nici in Romania lucrurile nu stau mai roz. Foarte multi copii primesc diagnosticul formal de autism virtual sau autism light din cauza privitului excesiv la ecrane. Aceasta afectiune contine anumite trasaturi si comportamente ale autismului clasic, dar difera etiologic.

Autismul – sau Tulburarea de Spectru Autist, cum este denumita mai nou – este o tulburare pervaziva de dezvoltare, care afecteaza in principal comunicarea si interactiunea cu cei din jur.

De asemenea, caracteristicile includ comportamente repetitive, interese si activitati limitate, dificultati sociale si de adaptare.

Ca etiologie, inca nu se cunoaste o cauza exacta si singulara a autismului, aceasta afectiune fiind una multifactoriala, implicand atat factori genetici, cat si de mediu. Un studiu suedez din 2014 sustine ca proportia este de 50/50 cauze ereditare/factori de mediu.

Nici macar aceasta proportie nu este suficienta pentru a imparti vina, genele si factorii de mediu care s-au dovedit pana acum ca fiind implicati in aparitia autismului.

Asadar, putem afirma ca autismul este o boala complexa, atat in ceea ce priveste cauzalitatea, cat si din punct de vedere clinic si terapeutic.

Este o intrebare destul de grea, dar raspunsul e foarte simplu. Trebuie sa facem in primul rand diferenta dintre corelatie si cauzatie. Toate studiile care leaga privitul excesiv la televizor de autism sunt de tip corelational.

Pentru a demonstra cauzalitatea, trebuie efectuate altfel de studii precum cele dublu orb randomizate. Dat fiind faptul ca autismul este cunoscuta ca o afectiune extrem de complexa, dovedirea unui singur factor declasator este improbabila.

Totusi, privitul excesiv la ecrane digitale poate avea efecte negative asupra simptomatologiei si comportamentului copiilor cu aceasta tulburare neurodevelopmentala.

Asa cum am mentionat si in introducere, copiii care dobandesc comportamente din spectrul autist datorita utilizarii excesive a ecranelor primesc diagnosticul formal de “autism virtual”.

Acest termen a fost introdus de catre psihologul roman Marius Zamfir, psiholog clinician si membru al Asociatiei pentru Sanatatea Mintala a Copilului.

El sustine ca ecranul creeaza o ruptura intre senzatie si perceptie. Pentru ca o senzatie sa fie perceputa corect, este nevoie de interactiune direct cu emitatorul (obiect sau persoana).

Mediul virtual nu reuseste sa transforme chiar atat de bine senzatiile in perceptii precum contactul si interactiunea directa. S-a observat o corelatie intre orele petrecute la televizor si diagnosticul de autism.

Totodata, inlaturarea tehnologiei din activitatea obisnuita a copiilor care au primit diagnosticul formal de “autism virtual” s-au recuperat aproape in majoritatea cazurilor.

Alte studii corelationale au aratat ca:

- copiii diagnosticati cu autism folosesc mai mult ecranele (in principal jocurile pe calculator si televizorul, exceptand retelele sociale) decat cei fara acest diagnostic;

- zonele geografice unde timpul petrecut in fata ecranelor este mai crescut (ex: zonele ploioase) au o prevalenta a autismului mai mare decat in zonele in care se petrece mai putin timp in fata televizorului;

- copiii cu autism incep sa se uite la televizor cu 6 luni mai repede fata de cei nediagnosticati.

1. Dezvoltarea limbajului: indiferent daca un copil primeste sau nu un diagnostic de autism, televizorul excesiv la o varsta frageda afecteaza dezvoltarea limbajului, iar datorita faptului ca in autism exista un deficit major al dezvoltarii limbajului, ecranul nu face decat sa accentueze atat achizitia limbajului, cat si a altor abilitati.

2. Inrautatirea simptomelor: majoritatea studiilor arata ca “utilizarea problematica a internetului si a televizorului” poate inrautati simptomele copilului autist. Prin problematic se intelege petrecerea a cel putin 2 ore in fata unui ecran.

In felul acesta se pot declansa anormalitati in sistemul dopaminergic al copilului si creste activitatea nervoasa simpatica – mecanism similar in dezvoltarea adictiilor. Copilul este deja hiperactiv, iar televizorul il poate stresa si stimula si mai tare.

3. Afectarea somnului > cresterea comportamentului violent: in ultima vreme se studiaza intens efectele tehnologiei asupra somnului, iar niciun studiu nu asociaza favorabil utilizarea excesiva a tehnologiei cu un somn linistit si odihnitor.

Este valabil atat pentru cei mici, cat si pentru adulti. Daca un adult sanatos devine irascibil si iritabil dupa cateva nopti cu somn insuficient sau neodihnitor, oare cum va deveni un copil cu autism care are deja un comportament agresiv?

De asemenea, acesti copii prezinta deja dereglari ale sistemului melatoninergic si implicit ale somnului, iar ecranul inainte de culcare accentueaza si mai mult aceste probleme.

4. Inflamatie crescuta a sistemului nervos: autismul este asociat cu cresterea nivelului inflamatiei la nivelul sistemului nervos, iar utilizarea excesiva a ecranelor poate accentua acest nivel crescut prin o varietate de mecanisme precum cresterea nivelului de hormoni de stres sau mecanismele discutate mai sus: scaderea nivelului de melatonina – somn neodihnitor.

5. Deficite sociale si de comunicare: acestea sunt provocate de privitul excesiv la televizor, indiferent daca este prezent sau nu diagnosticul de autism.

Timpul petrecut in fata televizorului sau a calculatorului intra in competitie directa cu recompensele din sfera sociala, cum sunt stabilirea contactului vizual, citirea expresiilor faciale sau a limbajului corporal, empatia etc.

6. Se pot amplifica simptomele anxioase si riscul de exacerbare a comportamentelor obsesiv-compulsive, a anxietatii sociale si de scadere a abilitatilor de coping. Acestea apar de regula datorita unor anormalitati a sintezei serotoninei si a activitatii amigdalei cerebrale.

7. Probleme de integrare senzoriala si motorie: ticurile verbale si motorii.

8. Risc de dezvoltare a dependentei de jocuri video, pornografie sau alte adictii legate de utilizarea in exces a tehnologiei.

9. Afectarea atentiei, procesarii informatiei si a functiilor executive.

10. Cresc riscul dezvoltarii unor alte tulburari psihiatrice precum tulburari de dispozitie, ADHD, ticuri sau chiar episoade psihotice.

Pentru majoritatea familiilor, timpul petrecut in fata ecranelor este o parte deja integranta a vietii de fiecare zi. De aceea, toata familia trebuie sa tina “post de tehnologie” (televizor, telefon, calculator etc.) timp de minim 2 saptamani pentru inceput.

- petreceti cat mai mult timp afara din casa;
- jucati jocuri de societate;
- faceti lucruri creative impreuna cu copilul (pictat, lucru manual, muzica etc);
- cititi cat mai mult.