Tot ce trebuie stiut despre osteoartrita tricompartimentala

Osteoartrita tricompartimentala apare atunci cand toate cele trei componente ale genunchiului sunt afectate. Aceasta provoaca modificari degenerative la nivelul articulatiei.

Din cauza naturii sale raspandite, osteoartrita tricompartimentala este mai severa decat alte forme de osteoartrita.

Osteoartrita sau osteoartroza este cea mai frecventa boala care afecteaza articulatiile. Potrivit cercetatorilor, osteoartrita afecteaza in jur de 27 de milioane de oameni numai in Statele Unite.

Afectiunea este localizata cel mai frecvent la nivelul genunchiului si este mentionata sub denumirea de artrita de uzura din cauza descompunerii in timp a cartilajului de la nivelul acestei articulatii.

Acest proces de uzura si rupere duce la instalarea unor simptome, precum rigiditatea, durerea si aparitia unei cantitati crescute de lichid la nivelul articulatiei.

Patru oase se intalnesc le nivelul genunchiului: tibia, fibula (peroneu), femurul si patela (rotula). Aceste oase creeaza cele trei compartimente ale genunchiului:

• Compartimentul femurotibial intern;
• Compartimentul femurotibial extern;
• Compartimentul femuropatelar.

Osteoartrita poate sa apara in oricare dintre aceste trei compartimente. Afectarea tuturor compartimentelor genunchiului poarta denumirea de osteoartrita tricompartimentala.

Osteoartrita tricompartimentala este adesea considerata mai severa decat alte forme de osteoartrita, intrucat intreaga zona a genunchiului este afectata.

Cele mai frecvente semne si simptome ale osteoartritei tricompartimentale sunt reprezentate de:

• Durere localizata la nivelul articulatiei genunchiului;
• Inflamatie;
• Aparitia lichidului (apa la genunchi);
• Rigiditatea articulatiilor;
• Dificultate la miscare;
• Slabiciune la nivelul genunchiului.

In cazul imobilizarii prelungite, simptomele se pot agrava. De asemenea, complicatiile pot sa apara si in urma anumitor exercitii fizice.

Pentru diagnosticarea corecta a osteoartritei tricompartimentale, medicul va efectua un examen fizic si o anamneza amanuntita a pacientului.

Osteoartrita implica dureri severe la nivelul genunchiului, insotite si de alte simptome, astfel incat medicul poate intreba pacientul daca a experimentat simptome precum:

• Zgomote sau senzatie de crepitatie la nivelul genunchiului ori de cate ori acesta este miscat;
• Rigiditate la nivelul genunchiului dimineata sau dupa perioade lungi de odihna;
• Sensibilitate si edem;
• Articulatii mai reci decat in mod normal.

Medicii vor folosi adesea teste de imagistica, precum radiografiile, pentru a confirma diagnosticul. Osteoartrita este mai dificil de diagnosticat in stadiile incipiente.

In acest caz, medicul poate recomanda imagistica prin rezonanta magnetica pentru a examina detaliat articulatia genunchiului.

Osteoartrita poate sa apara din cauza uzurii fiziologice a articulatiilor, astfel incat oricine poate fi diagnosticat cu aceasta afectiune. Cu toate acestea, unii factori de risc pot face diagnosticul mai probabil:

• Varsta – simptomele osteoartritei se dezvolta in timp, astfel incat articulatiile unei persoane in varsta pot fi mai uzate decat cele ale unei persoane mai tinere. Efectuarea unor exercitii fizice cu impact redus pot contribui la incetinirea aparitiei modificarilor degenerative normale.

• Obezitatea – kilogramele in plus, mai ales la nivelul picioarelor, pot pune presiune pe articulatii crescand riscul de aparitie al osteoartritei.

Pierderea in greutate poate ajuta la reducerea presiunii asupra articulatiilor, ameliorand simptomele. Specialistii sugereaza ca pierderea a doar 10% din greutatea corporala ajuta la ameliorarea simptomelor, inclusiv durerea;

• Genetica – genele unei persoane pot, de asemenea, sa joace un rol important in aparitia acestei afectiuni. Persoanele care au in familie membri cu aceasta afectiune au mai multe riscuri de a dezvolta boala;

• Sexul – expertii au aratat ca sexul si hormonii ar putea juca un rol important in aparitia osteoartritei, femeile fiind mai predispuse la aceasta afectiune. Femeile la menopauza au, de asemenea, mai multe riscuri de a dezvolta boala. Din aceasta cauza, cercetatorii considera ca estrogenul are un rol esential in aparitia bolii.

• Efortul fizic – activitatea fizica deosebit de solicitanta pentru genunchi poate fi un factor de risc deoarece poate provoca deteriorarea cartilajului genunchiului. Ridicatul greutatilor sau alergarea pe perioade de timp foarte lungi reprezinta un factor de risc important pentru aparitia osteoartritei;

• Leziunile traumatice – accidentarea directa la nivelul genunchiului sau intr-o zona care afecteaza indirect genunchiul, cum ar fi piciorul, poate fi un factor care influenteaza simptomele osteoartritei;

• Anomalii la nastere – unele persoane se pot naste cu anomalii ale oaselor, cartilajelor sau ligamentelor, aceste lucruri putand sa duca la cresterea riscului de a experimenta simptomele osteoartritei.

In prezent, nu exista niciun remediu pentru osteoartrita, deoarece cartilajul nu poate fi inlocuit odata ce a erodat. Tratamentul optim pentru osteoartrita tricompartimentala variaza in functie de severitatea afectiunii.

Tratamentul implica, de obicei, administrarea de medicamente pentru ameliorarea simptomelor si prevenirea progresiei afectiunii. In cazuri severe poate fi necesara interventia chirurgicala.

Urmatoarele metode pot ajuta la ameliorarea simptomelor osteoartritei:

• Gheata si caldura – durerea si inflamatia de la nivelul genunchiului pot fi ameliorate cu comprese calde sau reci in functie de momentele zilei. Pacientul poate reduce edemul cu ajutorul compreselor reci, iar durerea cu comprese calde;

Antiinflamatoarele si analgezicele pot reduce durerea si edemul, in cele mai multe cazuri. Medicul poate recomanda injectarea de corticosteroizi la nivelul genunchiului pentru a ameliora durerea si inflamatia;

• Schimbarea stilului de viata – este importanta evitarea unor exercitii ce pot accelera uzura cartilajului genunchiului si inlocuirea acestora cu activitate fizica moderata, precum ciclismul sau inotul;

• Dispozitive medicale – utilizarea dispozitivelor medicale poate ajuta la reducerea presiunii articulatiilor. Aceste dispozitive pot include bastonul sau purtarea pantofilor cu absorbtie a socurilor;

• Interventia chirurgicala – in cazurile avansate sau care nu raspund la tratament poate fi recomandata o interventie chirurgicala. Aceasta este de obicei rezervata persoanelor a caror viata de zi cu zi este afectata de osteoartrita.

Interventia chirurgicala pentru osteoartrita tricompartimentala implica adesea o inlocuire totala a genunchiului. In aceasta interventie, medicii inlocuiesc componentele deteriorate cu un dispozitiv din metal si plastic.

Recuperarea dupa interventie poate dura si cateva luni. Sunt necesare sesiuni de terapie fizica regulate pentru a ajuta la intarirea articulatiilor.

Osteoartrita este o afectiune cronica, degenerativa, frecventa, in prezent fara un tratament complet. Osteoartrita tricompartimentala afecteaza intreaga articulatie a genunchiului, provocand simptome severe.

Gestionarea simptomelor cu ajutorul medicamentelor si mentinerea unui stil de viata sanatos, prin adoptarea unei diete echilibrate pot ajuta la incetinirea progresiei bolii.

Chirurgia poate ajuta la restabilirea functiei genunchiului afectat in cazul in care alte tratamente nu functioneaza.