Osteoartrita juvenila

Osteoartrita juvenila este o boala articulara rara, care apare in randul copiilor de 5-6 ani si se caracterizeaza prin deteriorarea cartilajelor articulatiilor, fenomen intalnit in general dupa varsta de 45 de ani.

Majoritatea copiilor afectati de artrita sufera de artrita reumatoida, care se manifesta prin inflamarea cartijalului dintre incheieturi.

Mai rar, cei mici pot fi diagnosticati cu osteoartrita juvenila, mostenita pe linie ereditara de obicei.

Copiii cu probleme de sanatate articulara dezvolta de regula artrita idiopatica juvenila, spondilita juvenila, lupus, sindromul Kawasaki sau boala Still, dar nu osteoartrita primara. Denumirea de primara se refera la faptul ca nu mai exista o afectiune de fond care sa predispuna declansarii osteoartritei.

Anumite defecte congenitale sau malformatii usoare care se dezvolta odata cu cresterea pot multiplica riscul unui copil de a dezvolta osteoratrita inca din primii ani de viata. Copiii cu aceasta afectiune articulara prezinta deseori o predispozitie genetica sau mutatii genetice.

Anomaliile osoase mostenite care afecteaza forma si stabilitatea articulatiilor sau defectele care cauzeaza deformarea cartilajelor pot conduce de asemenea la declansarea osteoartritei in randul copiilor. O alta cauza poate fi malformatia congenitala a incheieturilor duble, care impiedica oasele sa se intrepatrunda perfect.

Mai exista si o categorie de cauze de natura mecanica care produc osteoartita prematura si instalarea ei precoce, multe dintre ele implicand soldurile. Daca sunt corectate inainte de varsta de 6 ani, dislocarile congenitale de sold nu mai sunt asociate cu osteoartrita.

O boala numita Legg Calve Perthes afecteaza copiii cu varste cuprinse intre 4 si 9 ani si este reprezentata de moartea osului de la nivelul soldului, similara necrozei avasculare, care declanseaza schiopatatul in mers. Daca nu se intervine chirurgical in timp util, boala lui Legg Calve Perthes conduce la dezvoltarea osteoartritei la varste fragede.

Traumele sunt alte cauze ale osteoartritei juvenile. Copiii care sufera accidentari soldate cu fracturi in timpul activitatilor fizice intense (balet, gimnastica, inot, fotbal etc.) pot afecta epifiza, glanda responsabila cu cresterea si dezvoltarea oaselor. In acest caz, epifiza disfunctionala poate fi asociata cu declansarea prematura a osteoartritei. Alte boli care favorizeaza aparitia necrozei avasculare, un prim pas catre declansarea osteoartritei juvenile, sunt

- boala Kohler;
- boala Freiberg;
- boala Scheuermann;
- boala Osgood Schaltter;

Specialistii mai asociaza debutul osteoartritei juvenile cu unele mutatii genetice care determina o subproductie a colagenului de tip II, din care sunt constituite in proportii mari cartilajele articulare. Aceasta anomalie genetica poate sta la baza osteoartritei instalate de regula in adolescenta, la nivelul incheieturilor care suporta cea mai mare parte din greutatea corporala (genunchii si soldurile).

In timp ce cercetatorii recunosc ca mutatiile genetice pot cauza o predispozitie catre osteoartrita, identificarea exacta a mutatiilor specifice este inca un obiectiv neatins in cercetarea medicala.

Copiii nascuti cu dislocare de sold, piticism sau sindromul hipermobilitatii/hiperelasticitatii articulatiilor (sindromul Ehlers-Danlos, osteogeneza imperfecta, sindromul Marfan etc.) prezinta un risc mai mare de dezvoltare prematura a osteoartritei.

Simptomele osteoartritei juvenile sunt similare cu cele ale adultilor, cu exceptia faptului ca osteoartrita la copii se instaleaza la maximum una sau doua incheieturi, pe cand la adulti tinde sa se extinda in randul mai multor articulatii. Printre acestea se pot numara

- articulatii dureroase (la niveul coatelor, genunchilor, umerilor, vertebrelor);
- inflamatii acute si cronice ale articulatiilor afectate;
- dureri sporadice de intensitate variabila;
- oboseala;
- slabiciune corporala;

Osteoartrita juvenila este mai putin dizabilitanta decat cea a adultilor si poate ramane inactiva odata cu cresterea, potrivit specialistilor americani.

Parintii nu trebuie sa subestimeze disconfortul acuzat de copil, confundandu-l cu durerile de crestere obisnuite. Medicii recomanda o atentie sporita la detalii, cu atat mai mult cu cat copiii nu pot exprima cu acuratete ce tip de durere experimenteaza, cand incepe, daca este constanta sau nu etc.

Vizita la medicul pediatru trebuie sa fie programata imediat ce sunt observate anomalii, astfel incat sa poata fi efectuata o evaluarea medicala corecta de catre medic. Este extrem de important ca medicul sa stabileasca un diagnostic corect pentru durerile resimte de copil, cata vreme exista peste 100 de tipuri de artrita.

De pilda, unele boli precum spondiloza anchilozanta a coloanei vertebrale poate avea simptome aproape identice cu osteoartrita juvenila si artrita reumatoida.

In functie de varsta copilului, tratamentul pentru osteoartrita juvenila include administrarea medicamentelor antiinflamatorii (aspirina, acetaminofen sau ibuprofen) si utilizarea de comprese reci la intervale de 15-20 de minute pe zi, pentru atenuarea disconfortului.

Intrucat nu exista un tratament curativ pentru osteoartrita, se urmareste ameliorarea simptomelor si oprirea din evolutie a bolii (prevenirea deteriorarii suplimentare a articulatiei). La copii, este extrem de importanta limitarea modificarilor structurale, inainte de permanentizarea dezvoltarii osaturii.

In cazul unei forme agravate a bolii, tratamentele injectabile si fizioterapia devin necesare pentru oprirea din evolutie a osteoartritei juvenile.

Copiii cu simptome articulare ar trebui sa faca mult exercitiu fizic pentru a-si lucra intens articulatiile si a le creste gradul de flexibilitate. Parintii ar putea lua in considerare si purtarea protezelor de suport pentru incheieturi cand copilul de odihneste, pentru prevenirea miscarilor bruste care ar putea agrava boala.

Practicarea sporturilor diverse cu echipament adecvat si controlul greutatii corporale sunt alte doua metode utile in ameliorarea durerii si restaurarea functiei articulare.