Ce este artroza?

Artroza este cea mai frecventa suferinta reumatologica. Prevalenta bolii creste cu varsta si exista diferente legate de sex:
- pana la 50 de ani sufera mai frecvent barbatii;
- dupa 50 de ani femeile sufera mai frecvent de artroza a mainii si de genunchi ;
- coxartroza (artroza localizata la nivelul soldului) este mai frecventa la barbati, indiferent de varsta;
- intre 30-65 de ani prevalenta bolii creste de 2-10 ori;
- incidenta este de 70% la populatia de peste 65 de ani
- a doua cauza de invaliditate la persoanele peste 50 ani
- reprezinta a doua cauza de suferinta cronica dupa bolile cardiovasculare.
- principala cauza de disconfort si incapacitate functionala la batrani.
- problema socio-economica:costuri directe prin ingrijire medicala (15 miliarde dolari/an)si indirecte prin scaderea productivitatii in munca, invaliditate (50 miliarde USD/an) in SUA

Artroza este o artropatie degenerativa, multifactoriala si heretogena, caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului articular, insotita de o reactie hipertrofica a osului subcondral (ce are drept consecinta neoformare de os si cartilaj) si variate reactii ale celorlalte structuri articulare (sinoviala, capsula, menisc) exprimate prin modificari clinice si radiologice caracteristice.
Prin prisma acestei definitii se intelege de ce localizarea predilecta a procesului artrozic este la nivelul articulatiilor diartrodiale, articulatii cu o mare mobilitate, in functionarea carora cartilajul joaca un rol important, asa cum sunt: genunchiul, soldul, mana.

Artroza este de departe cea mai frecventa suferinta articulara si a 2-a cauza de invaliditate la persoanele de peste 50 de ani, dupa boala ischemica coronariana, ceea ce atrage dupa sine un impact economic enorm si o transforma intr-o adevarata problema de sanatate publica.

Incidenta ei creste cu varsta, fiind maxima intre 55-75 de ani. Datele statistice difera de la un studiu la altul, dar in medie se poate aprecia ca:
- afectare clinica apare la 0,1% dintre persoanele de 25-35 de ani, 10% la 65 ani, 30% la 75 ani.
- modificari radiologice apar la 1% dintre cei de 25-35 de ani, 30% la 65 de ani si 80% la 75 ani.
- modificari anatomo-patologice la nivelul cartilajului articular apar practic la toti decedatii de peste 65 ani.
Pana la 55 de ani (la menopauza) boala are o incidenta egala pe sexe, dupa aceasta varsta este de 2 ori mai frecventa la femei, cu exceptia localizarii de la sold, singura considerata mai frecventa la barbati.

Etiologia sa nu este cunoscuta. Totusi, au fost identificati numerosi factori favorizanti, care au fost impartiti in doua categorii:
A. Factori care determina o predispozitie generala pentru boala
B. Factori care determina anomalii biomecanice locale.

Din prima categorie fac parte:

1. Ereditatea - exista o agregare familiala a bolii, dovedita de studii familiale si pe gemeni monozigoti. Aceasta este mai evidenta pentru formele poliarticulare. Interesarea este poligenica, probabil la nivelul genelor care asigura sinteza colagenului si a proteoglicanilor, iar transmiterea se face autozomal dominant.

2. Varsta - asa cum am aratat, incidenta bolii creste cu varsta. Unii considera acest lucru un proces fiziologic de imbatranire al cartilajului, asa cum se intampla cu orice tesut al organismului, lansand chiar termenul de "insuficienta cartilaginoasa". Totusi, artroza este mai mult decat atat, lucru sustinut si de observatia ca modificarile articulare datorate exclusiv varstei difera de cele din artroza.

3. Sexul - dupa menopouza, femeile fac de 2 ori mai frecvent boala; prevalenta fiind mai mare la femeile histerectomizate. Acest lucru este evident mai ales pentru formele poliarticulare. Aceste observatii nu au inca o explicatie clara. S-a aratat ca pe suprafata osteoblastelor exista receptori pentru estrogen, iar studiile in vitro au evidentiat ca estrogenii modifica culturile de condrocite.

4. Obezitatea - s-a pus problema daca artroza, prin hipomobilitatea si sedentarismul pe care le induce, favorizeaza obezitatea, sau daca lucrurile stau invers: obezitatea favorizeaza aparitia artrozei. Studiile par a inclina balanta in favoarea celei din urma ipoteze, aratand ca reducerea greutatii corporale incetineste procesul artrozic. Asocierea dintre artroza si obezitate este mai evidenta la femei si este legata mai ales de localizarea de la nivelul genunchiului (unde determina afectare bilaterala), mai putin de cea de la sold.

Prima explicatie si cea mai facila ar fi cea a suprasolicitarii mecanice, dar numai aceasta nu explica diferentele dintre gonartroza (asociata strans cu obezitatea) si coxartroza (pt. care nu exista o asociere evidenta). In ultima vreme, se discuta tot mai mult de implicarea preponderenta a unor factori metabolici si nu a unora mecanici.

5. Densitatea osoasa - exista o asociere negativa intre osteoporoza si artroza. S-a emis ipoteza ca o densitate osoasa scazuta la nivelul osului subcondral suporta mai bine suprasolicitarile decat osul normal. De asemenea, boli asociate cu o densitate osoasa crescuta, ca boala Paget sau osteopetroza, sunt asociate cu o frecventa sporita a artrozei, cu afectare poliarticulara si precoce.

6. Hipermobilitatea - articulatiile foarte mobile sunt cele mai afectate de procesul artrozic.

7. Alte boli - asociate cu o frecventa crescuta a artrozei sunt: diabetul zaharat, hiperuricemia, hipertensiunea arteriala.

Frecventa bolilor reumatice in ultimii ani este in crestere pentru ca asistam la un proces de imbatranire al populatiei. Aceasta presupune si preponderenta afectiunilor degenerative, legate de uzura, de aceea in populatie avem din ce in ce mai multe boli reumatismale.

Un exemplu in aceasta directie sunt artrozele, cu principalele lor localizari: artroza de maini, de genunchi, de sold, manifestarile artrozice la nivelul coloanei vertebrale.
Chiar daca nu pot fi vindecate, bolile reumatice pot fi tinute sub control.

O prima conditie este ca boala sa fie diagnosticata din timp. Prin urmare, toti specialistii recomanda ca pacientii sa se prezinte la reumatolog in cazul unor durerile articulare persistente. Simptomele care trebuie sa il trimita pe pacient la medic sunt durerea si reducerea mobilitatii articulare, dificultatea de a merge sau a indeplini activitati profesionale sau casnice uzuale.

Frecvent in cazul bolilor reumatice ne confruntam cu fenomenul automedicatiei, pacientul considera ca stie ce medicamente trebuie sa ia si fara sa consulte un medic. Pe langa faptul ca tratamentul poate sa nu fie eficient, pentru ca pacientul nu are cum sa stie sa aleaga medicatia corecta, in doze potrivite si intr-o schema adecvata formei de boala, se expune si riscului unor reactii adverse.

Frecvent, folosind antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS), des utilizate pentru durerile reumatice, fara protectie adecvata, pacientii se expun riscului unor complicatii gastro-intestinale frecvente si severe. Medicina moderna a implementat scheme terapeutice eficiente in bolile reumatice, inclusiv in artroza.