Artrita idiopatica juvenila

Artrita idiopatica juvenila reprezinta un grup eterogen de artrita inflamatorie idiopatica care afecteaza copiii sub 16 ani cu durata mai mare de sase saptamani.

Conform conferintei de consens a Ligii Internationale a Asociatiilor pentru Reumatologie (ILAR) din 2001, exista sapte categorii AJI: a) oligoartrita; b) poliartrita seropozitiva cu factor reumatoid prezent; c) poliartrita seronegativa cu factor reuatoid absent; d) artrita sistemica; e) artrita psoriazica; f) artrita legata de entezita; g) artrita nediferentiata.

Manifestarile extraarticulare si sistemice au caracterizat fiecare subtip specific.

Este cea mai frecventa boala reumatica raportata la copiii din lumea occidentala. Incidenta si prevalenta variaza între 1,6 pana la 23 de cazuri noi pentru 100 000 de copii si 3,8 pana la 400 de cazuri la 100 000 de copii, in functie de specificatiile studiului, categoriile de boli si zonele geografice.

Reprezinta o cauza importanta de dizabilitate pe termen scurt si lung, avand un impact functional major, cu afectarea cresterii osoase care conduce la nevoia de protezare la varsta tanara. In acelasi timp afecteaza foarte mult si calitatea vietii pacientilor, copiii aflandu-se uneori in imposibilitatea practicarii diverselor activitati specifice varstei.

Abordarea terapeutica este diferentiata in functie de forma de boala, activitate si manifestarile extraarticulare. Abordarea multidisciplinara (reumatologie pediatrica, ortopedie, recuperare medicala etc) este obligatorie in managementul corect al pacientilor cu artrita idiopatica juvenila.

Cele mai frecvente simptome ce sunt prezente in toate formele de artrita juvenila reumatoida sunt: durere articulara si edeme, redoarea articulara matinala (rigiditatea, limitarea miscarilor articulare) ce dureaza mai mult de o ora in timpul diminetii.

 Aceasta patologie prezinta tiparul general al bolii inflamatorii articulare (sinovita, revarsat articular, tumefierea tesuturilor moi, osteopenie, edem osos si eroziuni) cu unele elemente suplimentare legate de varsta de dezvoltare, cum ar fi tulburarile de crestere epifizara, lungimea inegala membrelor inferioare.

Artrita reumatoida este o boala autoimuna inflamatorie sistemica caracterizata prin articulatii dureroase, tumefiate, care pot afecta grav activitatea fizica si calitatea vietii.

Simptomele de durere musculo-scheletala, edematierea si redoarea matinala sunt comune în cadrul acestei patologii. Pacientii prezinta un risc mai mare de infectii grave, boli respiratorii, osteoporoza, boli cardiovasculare, cancer si un grad de mortalitate mai crescut comparativ cu populatia generala.

In ultimii ani, diagnosticul precoce, tratamentul optimizat si optiunile terapeutice extinse ale medicamentelor antireumatice modificatoare ale bolii au imbunatatit semnificativ atat managementul, cat si prognosticul pe termen lung al RA.

Prevalenta la nivel mondial a poliartritei reumatoide este de aproximativ 0,24%. Incidenta anuala in Statele Unite si in alte tari vestice din nordul Europei este de aproximativ 40 la 100.000 de persoane. Conform datelor epidemiologice, poliartrita reumatoida este mai raspandita la femei comparativ cu barbatii. Riscul creste, de asemenea, odata cu varsta, cu o incidenta maxima intre 65 si 80 de ani.

Este cunoscut faptul ca aceasta patologie este o boala autoimuna cu prezenta de anticorpi anti proteine citrulinate, dar si factor reumatoid.

In final, se produc eroziuni ale cartilajelor, oaselor si ligamentelor articulare, cu aparitia in articulatiile afectate a deformarilor, instabilitatii si fibrozei. Viteza distructiei articulare variaza de la o persoana la alta, tabloul clinic fiind influentat de numerosi factori, printre care predispozitia genetica. Boala se poate instala treptat sau brusc.

Printre primele simptome ale poliartritei reumatologice se numara: redoarea matinala > 30 minute, tumefierea articulatiilor si o stare generala de oboseala. Durerile sunt din ce in ce mai mari, pe masura ce evolueaza boala. Inflamatia apare in mod simetric in cele doua jumatati ale corpului, primele afectate fiind articulatiile mici, ale degetelor mainilor si picioarelor, ale incheieturilor de la maini, de la glezne.

Zonele afectate sunt dureroase si rigide in special dimineata sau dupa o perioada prelungita de inactivitate. Se mai pot produce mici luxatii falangiene, cu devierea degetelor de la fiecare mana catre degetul mic-deviatie ulnara. De asemenea, la nivelul articulatiilor tumefiate se pot produce compresii ale nervilor din vecinatate, cu aparitia anesteziei sau paresteziei (sindrom de tunel carpian).

Persoanele care sufera de poliartrita reumatoida prezinta si noduli reumatoizi care pot aparea la nivel tegumentar, dar si la nivelul organelor interne.

Strategiile actuale de abordare a poliartritei reumatoide se bazeaza pe: un diagnostic precoce, tratament precoce si un control strict al bolii.

Terapiile moderne sunt capabile sa induca remisiunea, dar interventia reumatologului ar trebui sa fie facuta inaintea aparitiei leziunilor structurale. In cele mai multe cazuri, pacientii ajung la medicul reumatolog cu dizabilitati deja instalate, in aceasta situatie remisiunea fiind aproape imposibila.

Poliartrita reumatoida este o afectiune foarte dureroasa care duce la dizabilitate. O alta consecinta majora a acestei afectiuni este deficitul functional cu pierderea capacitatii de munca.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554605/
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4924-rheumatoid-arthritis