Afectiunile reumatice autoimune

Artrita idiopatica juvenila reprezinta un grup heterogen de artrite de etiologie necunoscuta, care apare la copiii sub 16 ani si persista o perioada mai mare de 6 saptamani.

Ea afecteaza intre 16 i 150 de copii din 100.000. Artrita idiopatica juvenila este cea mai comuna boala reumatica la copil si o cauza importanta de dizabilitate pe termen scurt si lung. Are un impact functional major, cu afectarea cresterii osoase ce duce la nevoia de protezare la varsta tanara.

De foarte multe ori, copiii diagnosticati cu artrita idiopatica juvenila nu pot merge la scoala si nu pot participa la activitati normale pentru varsta lor.

Artrita idiopatica juvenila poate fi de mai multe feluri: sistemica (la una sau mai multe articulatii, insotita sau precedata de febra zilnica, neintrerupta, timp de minim 3 zile, dar si de alte simptome), oligoarticulara (afecteaza 1-4 articulatii pe durata primelor 6 luni de boala), poliarticulara FR (+) si FR (-) (afecteaza 5 sau mai multe articulatii pe durata primelor 6 luni de boala ), psoriazica, in asociere cu entezite ( inflamatii ale insertiilor osoase ale tendoanelor si ligamentelor) si nediferentiata (care nu indeplinete criteriile din nicio alta categorie).

De aceea, abordarea terapeutica este diferentiata in functie de forma de boala, activitatea ei si manifestarile extraarticulare. Abordarea multidisciplinara (reumatologie pediatrica, ostopedie, recuperare medicala, oftalmologie) este obligatorie in managementul corect al pacientilor cu artrita idiopatica juvenila.

Cele mai frecvente simptome ce sunt prezente in toate formele de artrita juvenila reumatoida sunt: durere articulara si edeme ce apar si dispar, dar adesea sunt persistente, redoarea articulara (rigiditatea, limitarea miscarilor articulare) ce dureaza mai mult de o ora in timpul diminetii, iritabilitate, refuzul de a umbla sau protejarea articulatiei (parintele observa copilul schiopatand sau ca evita sa foloseasca unele articulatii).

Durerea este un simptom comun al artritei idiopatice juvenile. Este insa posibil ca pacientul-copil sa nu o identifice ca fiind o problema. Copilul poate fi mai nelinistit de rigiditatea articulatiilor si sa le descrie mai bine si mai degraba pe acestea. Unii specialisti sunt de parere ca unii copii nu-si exprima sau nu identifica durerea din cauza aversiunii fata de procedurile medicale.

Bolile articulare reprezinta jumatate din totalul bolilor cronice de dupa varsta de 65 de ani. Poliartrita reumatoida este o boala inflamatorie care afecteaza articulatiile mainilor si picioarelor, de unde rezulta tumefactii, dureri si distructie articulara. Este cea mai frecventa boala articulara de tip inflamator, afectand 1% din populatia generala.

Incidenta poliartritei reumatoide este mai mare in randul femeilor decat in randul barbatilor, iar statisticile arata ca se instaleaza intre 25 si 50 de ani. Poate sa apara si la copii, iar atunci vorbim despre poliartrita reumatoida juvenila, insa simptomatologia si prognosticul sunt usor diferite fata de adulti.

Cauza aparitiei poliartritei reumatoide nu se cunosc exact, dar se stie ca este o boala autoimuna, adica sistemul imunitar (care de obicei actioneaza pentru apararea organismului), ajunge sa lucreze impotriva propriului organism. Astfel, el ataca tesuturile articulare moi si pe cele conjunctive din componenta altor structuri ale corpului, cum ar fi vasele sanguine si plamanii.

In final, se produc eroziuni ale cartilajelor, oaselor si ligamentelor articulare, cu aparitia in articulatiile afectate a deformarilor, instabilitatii si fibrozei. Viteza distructiei articulare variaza de la o persoana la alta, tabloul clinic fiind influentat de numerosi factori, printre care predispozitia genetica. Boala se poate instala treptat sau brusc.

Printre primele simptome ale poliartritei reumatologice se numara: redoarea matinala (anchilozare), tumefierea articulatiilor si o stare generala de oboseala. Durerile sunt din ce in ce mai mari, pe masura ce evolueaza boala. Inflamatia apare in mod simetric in cele doua jumatati ale corpului, primele afectate fiind articulatiile mici, ale degetelor mainilor si picioarelor, ale incheieturilor de la maini, de la glezne.

Zonele afectate sunt dureroasesi rigide inspecialdimineata sau dupa o perioada prelungita de inactivitate. Din punct de vedere estetic, boala poate afecta si aspectul articulatiilor care se maresc din cauza tumefactiei sau se deformeaza. Se mai pot produce mici luxatii falangiene, cu devierea degetelor de la fiecare mana catre degetul mic. De asemenea, la nivelul articulatiilor tumefiate se pot produce compresii ale nervilor din vecinatate, cu aparitia anesteziei sau paresteziei (sindrom de tunel carpian).

Pana la 30% dintre persoanele care sufera de poliartrita reumatoida prezinta si chisturi noduli reumatoizi, adica niste proeminente de consistenta dura, situate imediat sub piele.

Strategiile actuale de abordare a poliartritei reumatoide se bazeaza pe: un diagnostic precoce, tratament precoce si un control strict al bolii. Terapiile modern sunt capabile sa induca remisiunea, dar interventia reumatologului ar trebui sa fie facuta inaintea aparitiei leziunilor structurale. In cele mai multe cazuri, pacientii ajung la medicul reumatolog cu dizabilitati deja instalate, in aceasta situatie remisiunea fiind aproape imposibila.

Poliartrita reumatoida este o afectiune foarte dureroasa care duce la dizabilitate, distructie si este potential letala prin afectarea organelor interne. O alta consecinta majora a acestei afectiuni este deficitul functional ireversibil: pierderea capacitatii de munca.