Maltratarea - agresarea fizica si psihica a copilului

Maltratarea copilului este orice ranire cu intentie a unui copil. Maltratarea copilului include atat neglijarea cat si abuzul.

Neglijare este atunci cand parintele sau persoana de ingrijire nu asigura sanatatea si starea generala de bine a copilului. Neglijare poate fi considerata neasigurarea pentru copil a unui adapost adecvat, a scolarizarii, a imbracamintei, a ingrijirilor medicale sau a protectiei impotriva riscurilor.

Neglijarea copilului este la fel de serioasa ca si abuzarea lui si este mai frecventa decat abuzul. Totusi, nu este neobisnuit pentru o victima sa fie atat neglijata, cat si abuzata.

Abuzul fizic cauzeaza leziuni/raniri ale corpului, cum ar fi taieturi, vanatai, arsuri, fracturi osoase, intepaturi sau afectari ale organelor interne. Abuzul fizic mai consta de asemenea in ranirea unui fat, ca de exemplu atunci cand o femeie insarcinata are probleme legate de abuzul de substante sau este ranita in urma violentei domestice.

Abuzul psihologic este un tipar de actiuni sau lipsa unor actiuni intentionale, verbale sau comportamentale, care transmit unui copil mesajul ca ea sau el este lipsit de valoare, slab, neiubit, nedorit, in pericol sau ca este valoros doar fiindca indeplineste nevoile altcuiva.

Refuzul de a oferi suportul emotional, izolarea sau terorizarea unui copil sunt forme ale abuzului psihologic. Violenta domestica la care un copil este martor este de asemenea considerata o forma de abuz psihologic.

Abuzul sexual este orice act a carui intentie este ca un copil sa satisfaca din punct de vedere sexual un copil mai mare sau un adult. Abuzul sexual este orice activitate sexuala pe care copilul nu o intelege sau la care nu consimte sau care este impotriva legii.

Exhibitionismul, voyeurismul sau expunerea unui copil la pornografie sunt tipuri de abuz sexual. Abuzatorii sexuali pot fi tineri sau varstnici, barbati sau femei si de obicei sunt membri ai familiei (incest) sau cunostinte din mediul copilului.

Abuzul sexual realizat de un strain este relativ rar. Jocul sexual nu este un abuz sexual. Jocul sexual este un comportament normal intre copii in perioada de dinainte de adolescenta (la pubertate) intre care exista o diferenta de varsta mai mica de 4 ani si in care nu a fost folosit niciun tip de putere, de forta sau de constrangere. Jocul sexual este atunci cand copiii isi privesc sau isi ating reciproc organele genitale.

Copiii nu au suficienta experienta de viata si capacitate de rationare ca sa poata intelege ca abuzul sau neglijarea nu este din vina lor. Ei pot suferi esecuri devastatoare in dezvoltare, precum ar fi incetinirea/oprirea cresterii sau intarzieri in dezvoltare (tulburari de invatare), durere fizica sau durere emotionala care poate dura toata viata.

Ce trebuie facut daca se suspecteaza ca un copil este maltratat?

In cazul in care un copil este in pericol imediat sau a fost ranit sever, trebuie apelat serviciul de urgenta (112).

In cazul in care exista suspiciunea ca un copil este maltratat sau neglijat, trebuie anuntata politia sau serviciile locale de protectie a copilului. Persoana care face acest gest poate face un raport anonim daca prefera asa.

De asemenea, spitalul local poate face legatura cu asociatiile locale. Unele spitale au programe speciale care se ocupa de maltratarea copiilor.

Ce trebuie facut in cazul in care cineva se teme ca cineva apropiat ar putea sa il raneasca pe copilul sau?

Daca un adult se teme ca propriul copil este intr-un pericol iminent, trebuie sa sune la 112 (interventie de urgenta) si sa-l duca pe copilul sau intr-un loc sigur. In cazul in care adultul respectiv este foarte ingrijorat sau ii este teama, trebuie sa se mute intr-un loc sigur impreuna cu copilul.

Acest loc poate fi casa unui prieten apropiat sau a unui membru al familiei, ori un adapost pentru persoanele supuse violentei domestice.

Un profesionist de incredere din domeniu (psihiatru sau psiholog de copii), o asociatie pentru copiii abuzati sau politia poate da indrumari pentru gasirea unui adapost.

In cazul in care partenerul de viata sau alta persoana de ingrijire are un comportament care ridica semne de intrebare, se recomanda gasirea unui moment de liniste pentru o discutie cu acea persoana intre patru ochi.

Se incearca sa se explice acelei persoane, astfel incat sa inteleaga, problemele de dezvoltare ale copilului; poate fi nevoie de cateva ore de educatie parentala, care sa fie facute impreuna de ambii parinti.

Crearea unui plan de actiune care sa contina pasii pe care acestia trebuie sa-i faca, ii ajuta sa devina mai implicati si sa-si ia mai in serios preocuparea.

Cadrele medicale trebuie sa raporteze cazurile in care exista suspiciunea de maltratare

Profesionistii din domeniul sanitar si profesorii/invatatorii, precum si persoanele din alte domenii profesionale aflate in legatura cu ingrijirea copiilor sunt obligati prin lege sa raporteze orice caz de suspiciune de maltratare a copilului la politie sau la serviciile pentru protectia copilului ale statului.

Persoanele din justitie vor face investigatii si vor decide daca in acea situatie este nevoie de urmarire penala. Daca este condamnat pentru crima, un abuzator poate fi supus unei detentii in inchisoare.

Rolul curtii de justitie pentru minori este sa asigure siguranta copilului si sa faca legatura familiilor cu serviciile de protectie sociala.

Desi definitiile oficiale ale maltratarii sunt variate, profesionistii din domeniul sanitar au obligatia legala, morala si profesionala sa evalueze orice semn de abuz sau de neglijare.

Copiii abuzati sau neglijati prezinta adesea atat simptome fizice cat si comportamentale. Copiii mici nu pot vorbi despre aceste evenimente. Copiii mai mari pot de asemenea sa nu vorbeasca despre acest lucru deoarece le este teama de agresor sau vor sa il protejeze sau pentru ca nu cred ca vor fi luati in serios. Ocazional, copiii pot relata abuzul unui adult in care au incredere. Aceste dezvaluiri trebuiesc luate in serios si actionat in consecinta.

Unele simptome sunt specifice anumitor forme de maltratare. De asemenea, sunt simptome generale care apar in toate tipurile de maltratare.

Simptome generale

Anumite simptome generale pot sugera ca un copil este supus unui tip de maltratare; acestea pot fi:

- Intarzieri in dezvoltare, care inseamna ca un copil nu atinge nivelurile de dezvoltare asteptate, cum ar fi sa inceapa sa mearga sau sa se socializeze cu altii.

- Regresia, care consta in pierderea abilitatilor dupa ce acestea au fost achizitionate si revenirea la un nivel anterior de dezvoltare.
- Incetinirea/oprirea cresterii, adica patternul de crestere al copilului nu este in limitele normale pentru varsta. Atat greutatea cat si inaltimea pot fi afectate, dar cele mai frecvente simptome sunt greutatea mica pentru inaltime si circumferinta capului mica. Cele mai multe cazuri de incetinire a cresterii sunt rezultatul problemelor in ingrijirea primara a copilului, in interactiunea dintre copil si persoana de ingrijire (de obicei mama) sau in starea sociala si emotionala a persoanei de ingrijire.

- Interactiunea anormala parinte-copil. Parintele poate fi dezinteresat de copil, copiii pot fi deosebit de sensibili la starile sufletesti ale parintilor lor si incearca sa atenueze orice potential conflict. Adesea, acest lucru ia forma unei inversari de roluri, copilul fiind deosebit de atent la parinte si raspunzand starilor acestuia. Copiii maltratati pot de asemenea sa se teama de parintii lor.

- Sanatate mentala afectata, cum ar fi exprimarea unei stime de sine scazute, anxietate, depresie sau tentative de suicid.

- Declin brusc in performanta scolara.

- Comportament problematic sau inadecvat. In unele cazuri, in special la copiii mici, se poate observa o neliniste/agitatie neobisnuita, teama, lipsa de interes in activitati.

Alte comportamente pot fi dezorganizate. Acestea sunt adeseori invatate; copiii actioneaza in functie de ceea ce au vazut sau au trait, cum ar fi violenta sau activitate sexuala. Copiii mai mari pot avea un comportament promiscuu sau fug de acasa.

Simptomele abuzului fizic

Adesea abuzul fizic duce la aparitia de taieturi, vanatai, arsuri, fracturi ale oaselor, intepaturi, otravire si leziuni abdominale. Aceste tipuri de vatamari corporale pot indica un abuz fizic atunci cand:

- Este improbabil ca ele sa fi fost cauzate de un accident, mai ales in acel stadiu de dezvoltare al copilului respectiv. Leziunile care au un tipar geometric sau in oglinda (simetric) sunt suspecte, precum si cele localizate in regiuni ale corpului care in mod obisnuit sunt protejate, cum ar fi partea interioara a picioarelor si a bratelor, spatele, organele genitale si fesele.

- Modificarea explicatiilor sau explicatii care nu justifica adecvat modul in care s-a produs leziunea. Istoricul leziunii nu se potriveste cu tipul actual al leziunii, cu aspectul, cu localizarea ei si cu durata de timp scursa de la producerea ei.

- Este evident ca au mai avut loc si alte vatamari inainte.

- Este intarziata cererea de ingrijiri medicale (adresabilitatea la doctor).

Simptomele abuzului psihologic

Copilul care este supus unui abuz psihologic are un parinte sau o persoana de ingrijire care foloseste tactici de a rani copilul din punct de vedere psihologic, cum ar fi adresarea de insulte sau neasigurarea unui climat suportiv. Durerea emotionala cauzata de acest tip de abuz poate fi devastatoare pentru copil. Un copil abuzat emotional poate:

- sa aiba un interes scazut fata de ceea ce se petrece in jurul sau si sa nu fie curios sa incerce noi experiente, activitati;
- sa aiba un raspuns inadecvat la durere, la alti oameni sau la modificarile din mediul inconjurator;
- sa evite un parinte sau o persoana de ingrijire;
- sa aiba reactii excesive de teama, manie, depresie sau anxietate;
- sa aiba performante scolare scazute;
- sa isi produca autovatamare sau autodistrugere.

Simptomele abuzului sexual

Un copil cu simptome de abuz sexual recent se poate impotrivi sa mearga la baie; are semne de disconfort sau durere in timp ce sta pe scaun, la mictiune sau la defecatie; are secretii vaginale sau peniene sau sangereaza.

Anumite comportamente pot de asemenea indica un abuz sexual. Acestea includ:
- constientizarea si cunoasterea organelor sexuale sau comportament sexual inadecvat pentru varsta
- fuga de acasa
- tentative de suicid
- consum de droguri
- prostitutie.

Abuzul sexual este foarte diferit de jocul sexual normal intre copii. Abuzul sexual este o activitate criminala. Ea include orice activitate sexuala pe care copilul nu are capacitatea sa o inteleaga sau la care nu consimte.

Aceasta poate include, dar nu este limitata doar la, acte sexuale evidente (cum ar fi contactul sexual), exhibitionismul, voyeurism si expunerea la pornografie.

Jocul sexual are loc intre copiii aflati la pubertate, intre care exista o diferenta de varsta mai mica de 4 ani, care au nivele de dezvoltare similare. Nu se foloseste forta, puterea sau constrangerea si jocul consta in principal in atingerea si privirea reciproca a organelor genitale; este datorat unei curiozitati inocente.

Simptomele neglijarii

Un copil este neglijat atunci cand lui/ei nu i se asigura o ingrijire corespunzatoare. Aspectul general al copilului, mediul familial si comportamentul pot prezenta semne ale neglijarii.

Un copil neglijat poate:
- sa aiba o greutate sau o inaltime semnificativ sub limita normala;
- intarziere in dezvoltare;
- sa aiba o stare de sanatate evident precara, cum ar fi starea de boala sau de oboseala in marea majoritate a timpului;
- sa fie murdar sau sa aiba o stare de igiena precara;
- sa fie imbracat inadecvat (cu vremea etc).

Traiul in saracie sau la limita saraciei este un factor de risc major pentru maltratarea copiilor. Persoanele care traiesc in saracie adesea nu au resurse pentru a asigura o ingijire adecvata a copiilor lor.

Persoanele de ingrijire pot avea un nivel ridicat de stres, care ii face sa fie mai putin capabili sa faca fata provocarilor zilnice. De asemenea, unii copii au nevoi fizice sau psihologice speciale, ceea ce le provoaca parintilor un stres major.

Parintii fara serviciu, singuri si lipsiti de experienta, persoana de ajutor cu afectiuni psihice, abuz de substante, locuinta/adapost umil, toti sunt factori de risc.

Factori de risc pentru parinti si persoanele de ingrijire

- Un istoric de control scazut al impulsurilor, violenta, violenta domestica sau de abuz al copiilor.
- Un istoric de abuz de substanta, care poate include probleme cu alcoolul.
- Asteptari nerealiste de la un copil si lipsa cunostintelor legate de dezvoltarea normala a copilului in general.
- Un nivel crescut de stres care nu este rezolvat pe cai sanatoase. Sursele comune de stres includ faptul de a fi un parinte singur sau adolescent sau faptul de a avea cativa copii mici cu varste apropiate.
- Lipsa suportului si izolarea - parintii care duc lipsa de suport financiar, emotional sau de alte tipuri au o probabilitate mai mare sa isi abuzeze sau sa isi neglijeze copiii. Un parinte sau o persoana de ingrijire care nu are acces la serviciile sociale comunitare pot fi lasati sa se descurce singuri cu o varietate de dificultati.
- A fost abuzat la randul sau in trecut - persoanele de ingrijire care au fost abuzate in copilarie la randul lor, cu o stima de sine scazuta, care sunt depresivi sau care au alte probleme mentale, au o probabilitate mai mare de a reactiona cu violenta in conditii de stres.
- Un istoric de probleme mentale, cum ar fi depresia.

Factori de risc pentru copii

Riscul de a fi abuzat sau neglijat creste daca un copil are o dizabilitate sau alte probleme de sanatate, cum ar fi:

- nasterea prematura. Nou-nascutii care se nasc devreme adeseori aduc un plus de stres emotional si financiar familiei din cauza nevoii lor de a sta mai mult in spital, ceea ce implica un cost mai mare si din cauza vulnerabilitatii generale care impune o urmarire atenta din momentul in care ajung acasa. Ei pot avea probleme de dezvoltare persistente
- o dizabilitate fizica, ca de exemplu orbirea sau paralizia
- inteligenta sub normal
- intarzieri in dezvoltare
- un temperament dificil
- probleme de comportament, inclusiv tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD)

O legatura nesigura intre parinte si copil este de asemenea un factor de risc pentru abuz sau neglijare. Incapacitatea de se stabili o legatura poate fi rezultatul urmatoarelor situatii:
- parintii nu isi doresc copilul
- nasterea de gemeni sau a mai multor copii
- spitalizare indelungata a nou-nascutului si separarea de parinti din cauza nasterii premature sau a unor probleme de sanatate
- luarea in adoptie sau in asistenta maternala a unui copil
- probleme mentale ale persoanei de ingrijire. De exemplu, un parinte care are o depresie severa poate sa isi neglijeze fara intentie copilul
- copilul s-a nascut cu o afectiune severa sau o dizabilitate, cum ar fi orbire, surzenie sau autism. Aceste tipuri de probleme pot face dificila comunicarea parintelui cu copilul sau pot impiedica copilul sa ofere si sa primeasca afectiune.

In anul 2002, in Statele Unite de exemplu, aproximativ 1400 copii au murit ca rezultat al maltratarii. Supravietuitorii sunt vulnerabili la afectiuni emotionale pe termen lung. Tipic, copii sunt abuzati la o varsta la care nu au experienta de viata si au o capacitate de rationare scazuta pentru a intelege ca ceea ce se intampla nu este din vina lor.

Maltratarea copiilor mai mici de 7 ani poate duce la modificari permanente ale personalitatii si in comportament. Copiii care sunt maltratati au un risc crescut de a abuza alti copii si, mai tarziu in viata, sa-si abuzeze proprii copii sau parintii varstnici.

De asemenea, acestia au un risc crescut de se implica in acte criminale pe masura ce trec anii. Ca adulti, exista o mare probabilitate ca ei sa aiba probleme fizice si emotionale.

Efecte fizice

Abuzul fizic prelungit si repetat poate vatama pentru totdeauna corpul.

Anumite tipuri de abuz, cum ar fi "sindromul scuturarii bebelusului" (care mai este denumit si ranirea intentionata a capului) pot provoca leziuni ale creierului care pot pune in pericol viata. Copiii care supravietuiesc pot avea dizabilitati in dezvoltare sau tulburari de invatare permanente.

Un copil abuzat sexual se poate infecta cu o boala cu transmitere sexuala, cum ar fi HIV, care poate sa-i pericliteze viata. Probleme de sanatate pe termen lung (cronice), ca de exemplu sindromul colonului iritabil sau disfunctie sexuala.

Alte afectiuni, precum osteoporoza, se pot dezvolta ca rezultat al neglijarii in copilarie, atunci cand nu i s-a asigurat o nutritie corespunzatoare.

Efecte emotionale

Toti copiii care au suferit un abuz sau au fost neglijati sau au fost martori la violenta domestica au un risc crescut de a dezvolta afectiuni psihice, probleme emotionale sau abilitati sociale deficitare.

Aceste probleme pot aparea singure sau in asociere. Efectele abuzului sau ale neglijarii sunt determinate de severitatea lor, de frecventa lor si de durata perioadei in care au avut loc si de relatia copilului cu abuzatorul.

Afectiunile psihice care ar putea aparea din cauza abuzului sau a neglijarii sunt:

- anxietatea;
- depresia;
- tulburarea de personalitate borderline. O persoana cu aceasta conditie mentala are dificultati sa isi controleze mania si impulsurile, are probleme datorate relatiilor interpersonale instabile sau intense, are un sentiment scazut al propriei valori, si are trairi intense de anxietate legate de teama de abandon;
- tulburare de stres postraumatica;
- suicid sau idei suicidare;
- disociere - aceasta consta in incercarea inconstienta de autoaparare impotriva unei experiente coplesitoare si traumatizante. Mintea se separa de un eveniment sau de locul/mediul care are legatura cu acel eveniment; de exemplu blocarea memoriei, astfel incat mintea sa pastreze un anumit grad de ordine si de sens;
- tulburari de alimentatie, cum ar fi restrictionarea severa a caloriilor (anorexie), care duce la o scadere in greutate care nu este sanatoasa.

Alte efecte emotionale sunt:

- scaderea stimei de sine, care este convingerea centrala a persoanei in legatura cu sine. Copiii nu pot procesa sau intelege ce li s-a intamplat. Adeseori, ei se blameaza inconstient pe ei insisi si cresc cu o proasta imagine de sine, care le afecteaza relatiile cu ceilalti;
- manie, ostilitate, sfidare, tendinte antisociale sau comportament criminal;
- negativitate. O persoana cu un istoric de abuz sau de neglijare poate avea dificultati in adaptarea la norme;
- abuz de substante, cum ar fi folosirea de droguri ilegale sau consumul excesiv de alcool;
- detasare emotionala. Persoana respectiva poate avea dificultati in crearea de legaturi, in socializare si in formarea de prietenii. Acestea pot duce la izolare si la incapacitatea de a invata sa aiba si de a dezvolta simpatie, empatie si alte concepte importante bazate pe emotie;
- impulsivitate. Persoana nu poate sa se gandeasca si sa prevada consecintele inainte de a actiona. Adesea, aceasta duce la activitati nesabuite, riscante sau antisociale, cum ar fi sofatul periculos sau teribilismul;
- probleme sexuale - copiii abuzati sau neglijati, in special cei care au fost abuzati sexual, adeseori au probleme in dezvoltarea unei sexualitati normale la adolescenta si la maturitate. Unii pot avea o promiscuitate sexuala; altii pot avea teama si nu sunt dispusi sa riste sa se implice in niciun fel de intimitate.

Unui copil maltratat care este dus pentru un consult medical i se va face mai intai un examen fizic general. Istoricul medical al copilului este de asemenea trecut in revista si parintii sau persoanele de ingrijire sunt intrebate in legatura cu starea de sanatate a copilului.

Copilul care poate vorbi va fi separat de persoana de ingrijire ca sa i se puna intrebari.

Persoanele din domeniul medical au datoria profesionala si obligatia legala sa evalueze posibilitatea unui abuz sau a unei neglijari. Pe langa semnele evidente ale unui abuz fizic sau ale unei neglijari, profesionistii pot deveni suspiciosi atunci cand:

- leziunea este neobisnuita sau este foarte putin probabil sa fie provocata de un accident, mai ales pentru varsta acelui copil
- explicatiile date de parinti sau de persoanele de ingrijire se modifica sau nu se potrivesc cu starea copilului
- nu a existat un martor in momentul ranirii
- documente medicale care atesta ca in trecutul copilului au existat leziuni similare sau dovezi de neglijare
- parintii sau persoanele de ingrijire au amanat consultul medical si solicitarea de ajutor medical, fara sa aiba o explicatie credibila sau adecvata
- semnele abuzului sexual pot sa nu fie identificate in timpul unui examen fizic. Nu toate tipurile de abuz sexual lasa semne fizice. De asemenea, multe tipuri de leziuni cauzate de un abuz sexual se vindeca repede.

Totusi, daca acel copil este examinat la scurt timp dupa incident, un profesionist poate observa si inregistra mai bine simptomele si poate lua mostre pentru analizele de laborator.

Teste si examinari

Testele care sunt frecvent folosite pentru confirmarea sau pentru excluderea unei suspiciuni de abuz sau de neglijare sunt:

- Teste imagistice precum radiografiile, tomografia computerizata (TC) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN). Aceste tipuri de teste pot ajuta la identificarea unor fracturi osoase. Unele teste pot, de asemenea, se evidentieze leziuni vechi.

- Teste de sange. Timpul de protrombina, timpul partial de tromboplastina si numaratoarea trombocitelor pot ajuta la gasirea unei tulburari de coagulare/sangerare. Acestea pot ajuta la excluderea diagnosticului de abuz sau neglijare. Alte teste de sange pot fi folosite pentru identificarea semnelor unei afectari de organ.

- Analiza urinei, pentru identificarea prezentei de sange in urina. In cazul in care rezultatul este pozitiv, poate fi un semn de leziune interna.

- Teste de laborator speciale, pentru a se determina daca a avut loc un abuz sexual. De exemplu, fluide gasite in interiorul sau in jurul vaginului/anusului pot fi prelevate si analizate.

Daca abuzul a avut loc cu maxim 72 ore inainte de examen, se pot gasi de asemenea probe medico-legale de anumite tesuturi umane, cum ar fi piele sau fire de par, care se pot preleva.

- Punctia lombara poate evidentia prezenta de sange, din cauza unei leziuni cerebrale

- Examinare oftalmologica de catre un oftalmolog pentru a se identifica semne ale "sindromului copilului scuturat", care se mai numeste si leziune craniana intentionala.

Alte teste

Alte examene si teste efectuate cu scopul confirmarii abuzului sau neglijentei copilului variaza in functie de problema medicala specifica suspectata sau observata. De exemplu, poate fi nevoie de o testare psihologica pentru unii copii.

Daca se suspecteaza ca un copil este victima unui abuz sexual, se fac teste pentru bolile cu transmitere sexuala.

Alti copii aflati in grija unei persoane suspectate de abuz pot fi examinati si li se pot face radiografii in cazul in care persoanele din justitie sau personalul medical care investigheaza cazul considera ca acest lucru este necesar.

Daca decesul unui sugar ar putea fi datorat sindromului de deces subit infantil, personalul medical si ofiterii de politie trebuie sa demareze o investigatie completa pentru a se exclude un abuz sau neglijarea. Aceste persoane sunt invatate sa fie sensibili la parintii indoliati. Nimeni nu este de vina cand copilul moare subit.

Documentatie

Leziunile copilului si informatiile suplimentare sunt inregistrate cu atentie. Aceasta documentatie asigura un bilant detaliat al leziunilor pentru inregistrarea permanenta a starii de sanatate a copilului; de obicei ea cuprinde fotografii si descrieri ale leziunilor.

Se fac, de asemenea, masuratorile (greutatea, inaltimea si circumferinta capului) care se inregistreaza pentru a se stabili o curba de crestere a copilului. Aceasta curba poate identifica intarzierea in crestere care uneori este legata de neglijare. Neglijarea sau alte tipuri de abuz pot sa nu fie diagnosticate imediat.

Prioritatea principala a tratamentului unui copil abuzat sau neglijat este asigurarea unui mediu sigur, pentru a se preveni vatamarea ulterioara.

Tratamentul instituit precoce ii da copilului cea mai buna sansa a unei vindecari fizice si emotionale. Acesta include separarea copilului, ca si a celorlalti copii din acea locuinta, de parintele sau de persoana de ingrijire suspectata de abuz.

Copiii care au o inteligenta peste medie, cu anumite talente, au o probabilitate mai mare de a face fata cu succes efectelor abuzului lor, daca sunt consiliati si primesc suport din partea unui adult de incredere.

O mare varietate de terapii pot fi folosite atat pentru copii, cat si pentru parinti. Tratamentul specific depinde de tipul de abuz, de cine l-a impus (autorul) si in ce context a avut loc. Personalul medical si legal formeaza o echipa pentru a pune la punct cel mai eficient program, folosind experienta, pregatirea, ratiunea si creativitatea lor.

Tratament pentru ranile fizice

Tratamentul pentru un copil abuzat sau neglijat depinde de natura abuzului. In cazul in care leziunea sau neglijarea copilului a dus la aparitia unei conditii amenintatoare de viata, cum ar fi sindromul copilului zgaltait (denumit si leziune craniana intentionala), tratamentul va fi administrat intr-un spital.

Leziunile fizice mai putin severe, precum arsurile cu tigara de pe tegument, vor fi tratate in afara spitalului, sub urmarire periodica pana la vindecare.

Tratament pentru lezarea emotionala

Se recomanda consilierea pentru toti copiii care sunt victime ale abuzului sau neglijentei. La copii foarte mici, acest tratament ar putea include terapia prin joc.

La copiii de toate varstele, consilierea cuprinde de obicei discutii despre:
- ce parere au despre ei insisi;
- experientele lor din trecut;
- temeri sau ingrijorari pe care le-ar putea avea, legate de prezent si de viitor;
- tratamentul pentru parinti si persoane de ingrijire;
- parintii si persoanele de ingrijire care au abuzat sau au neglijat un copil au de asemenea nevoie de tratament.

Tipul de tratament depinde de abuzul care a avut loc.

Unele persoane pot avea nevoie de mai multa educatie in privinta tehnicilor practice ale functiei de parinte. Altii pot avea nevoie de tratament pentru alte probleme serioase, ca de exemplu:
- abuz de substante;
- depresie sau alte probleme de sanatate mentala;
- stima de sine scazuta;
- comportament violent.

Parintii care au pierdut custodia copiilor lor o pot recastiga. Acest lucru depinde de severitatea abuzului sau a neglijarii si de evaluarea de catre profesionisti a progresului lor in reabilitare. In cazurile severe, contactele viitoare dintre parinte si copil vor fi supervizate. Uneori se pierd toate drepturile parentale.

Prin urmarea unor cursuri de educatie parentala. Acestea pot fi utile pentru parinti, ajutandu-i sa invete cum sa faca fata practic cerintelor si responsabilitatilor care se cer de la un parinte.

Toti parintii trebuie sa stie cum sa reactioneze in cazul unui comportament dificil al copilului in mod eficient si nonviolent. Aceste cursuri sunt in mod special folositoare daca exista un istoric de abuz. De asemenea, ii ajuta pe parinti sa se familiarizeze cu patternurile de dezvoltare ale copilului astfel incat asteptarile parintilor sa fie realiste. Se recomanda ca parintii sa intrebe profesionistii din domeniu (psihiatri, psihologi, asistenti sociali) despre astfel de cursuri.

Invatarea unor tehnici de relaxare, care sa se aplice in situatii de stres. Autoingrijirea - prin exercitii fizice, dieta sanatoasa, odihna - poate ajuta la diminuarea stesului.

O varietate de alte strategii pot fi de asemenea de ajutor, in functie de interese si de nivelul de pregatire. De exemplu, se pot gasi carti sau grupuri de autoajutorare, asociatii religioase sau cursuri care pot fi de ajutor.

De asemenea, cursurile de management a maniei sau consilierea profesionala pot fi uneori necesare. Invatarea copilului denumirile proprii ale tuturor partilor organismului lui/ei si care parti sunt "intime", "private".

Incurajarea copilului sa spuna parintilor daca se intampla ceva intr-o zona privata a corpului lui sau daca cineva ii cere copilului sa faca ceva cu o parte privata a corpului lui/ei.

Ascultarea copilului. Parintii trebuie sa invete sa recunoasca cand il deranjeaza ceva pe copilul sau. De asemenea parintii trebuie sa il faca sa inteleaga pe copilul lor ca poate vorbi in siguranta despre absolut orice cu ei.

Discutarea cu toate persoanele de ingrijire pentru a afla ce stie fiecare despre sanatatea, dezvoltarea si ingrijirea copilului. Acest lucru ar putea include si obtinerea unei permisiuni a politiei de a verifica trecutul acelor persoane.

Urmarirea programelor de televiziune si a filmelor pe care le vizioneaza copilul si a jocurilor pe calculator pe care el/ea le joaca. Limitarea si urmarirea accesului la site-urile de pe internet.

Interactionarea cu altii. Masurile de precautie simple, cum ar fi cunoasterea numelor vecinilor si ale copiilor acestora, poate fi importanta. Parintii coplesiti si lipsiti de experienta pot avea nevoie de sustinere.

Abuzul copilului devine mai putin probabil daca parintii sau persoanele de ingrijire se simt sustinuti. Gesturi mici pot fi de ajutor, cum ar fi de exemplu oferirea unei mese parintilor epuizati atunci cand acestia au nevoie.

Pe o scara mai larga, trebuie incurajata initiativa efectuarii de cursuri de consiliere educationala in acea comunitate si sustinerea persoanelor sau a organizatiilor care ajuta parintii cu risc de a-si abuza copiii.

De asemenea, este important ca profesionistii sa se familiarizeze cu semnele unui abuz sau ale unei neglijari, astfel incat sa le recunoasca atunci cand ar putea fi o problema.

Este important ca toti adultii sa tina minte ca raportand un abuz sau o neglijare suspectate, se poate preveni ca un copil sa sufere leziuni severe, probleme severe emotionale care pot dura toata viata si chiar sa moara.

Daca persoana care face raport isi da numele, acesta ramane confidential. De asemenea, se pot face raporturi anonime. O persoana care face un raport cu buna intentie nu suporta niciun fel de consecinte legale.

Ricul de a cauza unui copil o vatamare prin intocmirea unui raport este mai mic decat daca acele suspiciuni sunt intemeiate si nu sunt raportate.
Uneori investigatorii pot sa nu fie capabili sa gasesca suficiente probe pentru a confirma abuzul suspectat.

In acest caz, parintii sau persoanele de ingrijire pot recurge la serviciile sociale pentru a scadea riscul copilului de abuz sau neglijare.