Furtul la copii

Copiii de diferite varste de la prescolari pana la adolescenti pot fi tentati sa fure din mai multe motive:

- copiii foarte mici uneori iau lucruri pe care si le doresc, fara sa inteleaga ca lucrurile costa bani si ca este un lucru rau sa iei ceva fara sa-l platesti.
- copiii de varsta scolara, de obicei stiu ca nu au voie sa ia ceva fara sa plateasca, dar pot face acest lucru deoarece nu au inca suficient autocontrol.
- copiii la pubertate si adolescentii stiu ca nu au voie sa fure, dar o pot face pentru aventura sau pentru ca si prietenii lor o fac.

Unii dintre ei cred ca pot scapa nepedepsiti. Pe masura ce castiga mai mult control asupra propriei vieti, unii adolescenti fura ca forma de rebeliune. Si alte motive complexe pot fi factori. Copiii pot fi suparati sau pot dori atentie. Comportamentul poate reflecta stresul de acasa, de la scoala sau din grupul de prieteni.

Unii pot fura ca un strigat de ajutor pentru abuzul fizic sau emotional la care sunt supusi.

In alte cazuri, copiii si adolescentii fura pentru ca nu-si permit sa plateasca lucrurile de care au nevoie sau pe care si le doresc spre exemplu, pot fura lucruri produse de marci cunoscute si populare. In unele cazuri, pot fura pentru a-si face apoi rost de droguri.
Indiferent de motivul pentru care fura, parintii au nevoie sa gaseasca radacina comportamentului si sa solicite ajutor si pentru probleme ascunse, cum ar fi consumul de droguri.

Cand un copil este prins furand, reactia parintilor trebuie sa depinda de faptul daca e prima data cand fura sau acest lucru este ceva obisnuit la copilul sau.

In cazul copiilor foarte mici, parintii trebuie sa-i ajute sa inteleaga ca a fura este ceva rau – ca atunci cand iei ceva fara sa ceri permisiunea si fara sa platesti, alta persoana are de suferit. Daca un prescolar ia o bomboana, spre exemplu, parintii il pot ajuta pe copil sa dea inaipoi ce a luat. In clasa I sau a-II a, copiii trebuie sa stie ca a fura este un lucru rau. Dar au nevoie de o mai buna intelegere a consecintelor.

Iata un exemplu: daca un copil vine acasa cu bratara unui prieten si este clar ca a luat-o fara permisiunea acestuia, parintele ar trebui sa vorbeasca cu copilul despre cum s-ar simti el daca un prieten i-ar lua ceva fara sa-i ceara permisiunea. E bine ca parintele sa-l incurajeze pe copil sa-si sune prietenul si sa-si ceara iertare, sa explice ce s-a intamplat si sa promita ca va inapoia obiectul.
Rusinea resimtita de copil cand va inapoia obiectul furat va constitui o lectie permanenta despre de ce e rau sa furi.

Alte pedepse, in special cea fizica, nu sunt necesare si pot determina mania copilului, crescand astfel probabilitatea de a repeta comportamentul. Daca se intampla pentru prima data, unele magazine accepta scuzele copilului si ale parintelui si nu este necesar sa faca plangere la politie. Totusi, exista magazine unde este solicitata politia de la prima abatere. Iara daca fapta se repeta, nu exista simpatie pentru recidivisti.

Copii de toate varstele trebuie sa stie ca furtul din magazine nu inseamna doar a lua un obiect din magazin – ci inseamna a lua bani de la persoanele care conduc afacerea. In plus, furtul din magazine face ca produsele sa fie mai scumpe pentru ceilalti clienti. Ar trebui sa stie ca furtul este o infractiune si poate avea consecinte mult mai grave decat a fi pedepsit de parinti, incluzand inchiderea in centre pentru minori sau chiar inchisoarea. Daca un copil fura bani de la parinti, copilului ar trebui sa i se ofere optiuni de a returna banii, cum ar fi sa faca sarcini suplimentare in casa. Este important totusi ca parintele sa nu momeasca copilul lasand bani la vedere prin casa in speranta ca il va prinde pe copil asupra faptei. Acest lucru ar putea afecta increderea dintre parinte si copil.

Daca un copil a furat de mai multe ori, este necesara interventia de specialitate. Repetarea furtului poate indica probleme mai profunde.
O treime dintre infractorii juvenili care au fost prinsi furand din magazine afirma ca le este greu sa renunte la acest obicei. Deci, este important sa ajutam copiii si adolescentii sa inteleaga de ce a fura este rau, si ca repetarea faptei poate avea consecinte serioase.

Profesionistii care pot ajuta parintele si copilul cu aceasta problema includ:
- psihotarapeutul de familie sau consilierul
- medicul de familie (care poate recomanda consultarea unui consilier)
- psihiatrul de copii si adolescenti
- preotul
- consilierul scolar (mai ales daca copilul fura de la scoala)
- grupuri de suport.

Desi actele obisnuite de talharie si furt din magazine sunt deliberate, unele persoane care fura pot avea cleptomanie. Aceasta este o tulburare in care persoana, in mod repetat, nu reuseste sa reziste impulsului de a fura, chiar daca obiectul furat este de mica valoare. Peroanele cu cleptomanie deseori arunca obiectul furat si pot avea si alte tulburari de personalitate sau de alimentatie.
Indiferent de cauza ascunsa, daca furtul a devenit un obicei la copil sau la adolescent, este necesara consultarea medicului sau a terapeutului pentru a determina cauza comportamentului.