Dezvoltarea psihica la supradotati

Copiii cu posibilitati si disponibilitati superioare, exceptionali, talentati, supradotati, inzestrati, supranormali..., manifesta abilitati deosebite intr-un domeniu sau chiar in mai multe, depasind coeficientul inteligentei medii, in plan abstract sau in cel practic-actional; au o capacitate sporita in rezolvarea problemelor, adoptand solutii creatoare.

Inteligenta supradotatilor determina atat organizarea mentala cat si cea comportamentala, facilitand adaptarea la mediu si relationarea cu acesta. Astfel, un copil supradotat devine productiv si creator in conditiile cand intelectul sau cuprinde dimensiunile de flexibilitate, fluiditate, originalitate, esentializare si autoorganizare (reglare in raport cu realitatea).

Sporirea capacitatilor si aptitudinilor intr-un domeniu sau altul de activitate, este in functie si de conditiile de viata ale individului si asimilarea experientelor prin activitatea de invatare organizata sau spontana.

Inteligenta este factorul necesar pentru formarea disponibilitatilor superioare, dar motivatia, vointa formeaza cadrul general aptitudinal fata de activitate. Copii supradotati trebuie depistati si supusi unui program care sa stimuleze la maximim capacitatea lor creativa. Trebuie adoptat un sistem diferential al educatiei pentru a le crea posibilitatea dezvoltarii in raport cu structurile superioare ale fiecaruia.

Din acest punct de vedere se pot aplica:
1. ideea selectarii copiilor respectivi si constituirea unor clase sau institutii specializate, bazate pe o metodologie care sa accelereze procesul de instruire-educatie.
2. aplicarea unei metodologii pentru toti copii normali pentru ca invatamantul este interesat in egala masura sa stimuleze intreaga populatie scolara si sa le formeze o motivatie care sa permita realizarea performantelor superioare.

Din perspectiva ideii selectarii copiilor respectivi si constituirea unor clase sau institutii specializate bazate pe o metodologie care sa accelereze procesul de instruire-educatie, 1-3% din totalul copiilor depasesc media dezvoltarii psihice. In sprijinul acestor copii se pot initia urmatoarele: 2 ani intr-unul, cursuri suplimentare, admiterea avansata in univesitati. Admiterea in scolile respective se poate face de timpuriu in raport de perioada de manifestare a capacitatilor; scoala, clasa trebuie sa dispuna de o baza materiala avansata, de cadre didactice cu inalta calificare.

Adeptii punctului de vedere 2 (de mai sus) argumenteaza ca astfel de scoli, clase, le creaza acestora un sentiment de superioritate, infatuare, izolare, iar pentru ceilalti care constituie majoritatea, se ajunge la sentimente de inferioritate, de subapreciere.
Nu dispunem de un sistem stiintific fundamental psihopedagogic care sa imprime procesului de instruire-educatie valentele necesare pentru stimularea maxima a capacitatilor copiilor exceptionali si nici de o metodologie care sa permita diferentierea exacta intre ereditatea potentialului si achizitiile dintr-un mediu relativ favorabil. Se simte nevoia tot mai mult nu de a uniformiza procesul de instruire-educatie ci al diferentierii sale in raport cu particularitatile psihoindividuale ale copiilor.

Pentru copii supradotati criteriul distictiei este acela al realizarii unor performante superioare in diferite domenii de activitate.
Inzestrarea superioara psihica si mai ales cea intelectiva este determinata de ereditate prin organizarea structurala a materiei nervoase, dar realizarea sau franarea potentialului depinde de factorii de mediu. Zestrea genetica favorabila poate fi stimulata prin educatia din familie si scoala in asa fel incat sa-l plaseze pe copilul de exceptie intr-o ambianta ce permite valorificarea maximala a potentialului sau. Acesti copii se pot pierde’ in lipsa unui mediu stimulativ sau nu ajung sa isi realizeze performante care sa depaseasca media generala a celorlalti. Reusita este cu atat mai mare cu cat sunt depistati mai de timpuriu, cu cat li se cunosc mai bine caracteristicile generale, inclinatiile si interesele lor pentru anumite domenii de activitate, mobilurile interne si aptitudinile care ii fac receptivi la actiuni dintre cele mai complexe pentru a putea crea un teren fertil de cultivare a acestora in continuare.

Majoritatea specialistilor apreciaza copii cu disponibilitati superioare ca fiind precoci, cu o dezvoltare pshica din care se distinge o inteligenta de exceptie ce isi pune amprenta asupra intregului comportament. Se incearca chiar alcatuirea unor inventare a particulatilor psihice si comportamentale ce caracterizeaza acesti copii si anume: posibilitati indelungate de concentrare si de retentie, insusirea deprinderilor de citit inaintea altora si cu multa usurinta, manifestarea de conduita, complexe in joc, contributie deosebita adusa la organizarea activitatilor ludice, orientarea de timpuriu spre unele activitati in care dobandesc rapid cunostinte vaste, afirmarea unor forme de creativitate. Sub raport comportamental acesti copii nu se integreaza intotdeauna bine in colectiv, sunt mai preocupati de ideile lor, devin mai putin atenti la unele lectii ce nu se ridica la nivelor lor, se abat de la unele norme scolare, fac comentarii asupra regulilor impuse dand impresia de obraznicie.

Dintre aptitudinile cele mai evidente pe care le manifesta copii supradotati in scoala sunt cele legate de intelegerea si rezolvarea personala, originala a problemelor, intelegerea verbala si efectuarea de rationamente, motivatia pentru lectura si citire cursiva.
Factorii de personalitate imprima caracteristici de ansamblu manifestarilor individuale. Daca predomina caracteristicile pozitive, abilitatile si aptitudinile se extind asupra mai multor domenii, iar interesele devin tot mai profunde si variate. Aptitudinea potentiala sau QI ridicat este necesar pentru o performanta deosebita dar pentru valorizare trebuie adaugata motivatia care influenteaza invatarea si implicarea activa in activitate.

Modelul cadrului didactic sau al parintilor pot influenta si ele evolutia copilului. Pentru a adopta un comportamnet adecvat fata de elevii cu disponibilitati superioare si pentru a sti cum sa-i stimuleze, trateze si sa contribuie la dezvoltarea lor, profesorul trebuie sa posede pe langa o pregatire buna in specialitate si o formatie remarcabila de psihopedagog. E. P. Torrance apreciaza ca dascalul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa acorde respect pentru orice intrebare pusa de copii
2. acest respect sa fie acordat ideilor imaginative
3. sa incurajeze si sa sublinieze ca ideile emise de copii sunt valoroase
4. periodic sa dea copiilor exercitii practice "fara sa li se spuna ca sunt notati"
5. evaluarea sa se faca in raport de cauzele si efectele succesului si insuccesului
6. sa se creeze o atmosfera afectiva-tonifianta
7. sa se stimuleze interesul copiilor si pentru alte domenii in care nu s-au manifestat in mod expres aptitudini, dar care au tangenta cu domeniul initial
8. sa gaseasca forme de evidentiere si popularizare a performantelor de exceptie.

Supradotatii (se apreciaza ca) poseda un sistem nervos central ce le permite indeplinirea unor sarcini complexe ce se bazeaza pe abstractie intelectuala deosebita si imaginatie creatoare. Aceste insusiri sunt completate de interesul pentru activitate perseverenta si motivatie corespunzatoare. Potentialul supradotatilor si performanta lor se manifesta in aptitudinea scolara si talentul la invatatura, in aptitudinea creatoare si talentul descoperirii, in aptitudinea de conducator si talentul de a-si impune vointa in fata celor din jur, in aptitudinea stiintifica si talentul de a prognoza unle fenomene, in aptitudine artistica si talentul de a se exprima prin simboluri, forme, modele, aptitudinea tehnica si talentul de sincronizare a miscarilor, in aptitudinea verbala si talentul comunicarii persuasiv-cognitive.