Copiii au nevoie atat de mama cat si de tata

Insusi actul procrearii da dreptul copiilor sa aibe atat mama cat si tata.

In mod tragic, insa, dreptul natural din nastere de a avea doi parinti este pierdut de multi copii ca o consecinta a divortului.

In noua din zece cazuri de divort, mamele primesc custodia fizica a copiilor si tatii au dreptul de vizita, din doua in doua saptamani, in week-end. Pentru majoritatea tatilor care nu detin custodia, divortul nu pune capat numai casniciei, ci si participarii lor ca parinte.

Un studiu national a descoperit faptul ca 49% dintre copii nu si-au vazut tatal nici macar o data in ultimul an, si mai putin de un copil din sase si-a vazut tatal o data pe saptamana.

Tatii au tendinta de a-si vedea copiii mai des in primii doi ani de la despartire, dar, pe masura ce anii trec, tatii isi vad din ce in ce mai rar copiii, in mod special datorita faptului ca se recasatoresc si au alti copii.

Datorita prejudecatii ca femeile, si nu barbatii, ar trebui sa aibe grija de copii, multe persoane nu sunt preocupate de nedisponibilitatea tatilor.

Totusi, cercetatorii au aratat ca unul dintre cei mai buni determinanti ai adaptabilitatii copilului dupa divort este prelungirea implicarii continue a tatalui in viata copilului.

Acest capitol examineaza consecintele adverse pentru copii atunci cand tatii nu sunt disponibili si sugereaza modul de sprijinire a copiilor in a avea o relatie continua cu ambii parinti.

Am explicat ca singura si marea problema pentru copiii mici in cazul unui divort este amenintarea pierderii ambilor parinti.

Teama de a fi parasiti, abandonati este de multe ori constientizata pana la un anumit punct.

Criza personala datorata despartirii si solicitarile imense ale statutului de parinte unic, de multe ori determina mamele sa nu mai fie atat de disponibile copiilor lor.

Acest stres si incarcare a mamelor, adaugat la implicarea minimala a tatilor dupa divort, diminueaza de multe ori apropierea copiilor de ambii parinti.

Astfel, din punctul copiilor de vedere, li se pare ca si-au pierdut ambii parinti in acest proces al divortului.

Acest sentiment al pierderii atat de adanc resimtit cauzeaza multe dintre simptomele si problemele dezvoltate de copii in replica la separarea maritala.

In primul an si ceva ce urmeaza separarii maritale, mamele sunt de multe ori preocupate de problemele personale si financiare.

Ca rezultat, ele se departeaza de copiii lor si nu mai sunt parinti eficace.

Multe mame sunt profund mahnite de despartire, chiar daca ele au initiat-o, si eforturile lor de a face fata emotiilor si sentimentelor le poate distrage de la nevoile copiilor.

In plus, mamele se confrunta de obicei cu noile solicitari ale statutului de parinte-unic – stabilirea unei noi retele emotionale de sprijin si, in multe cazuri, gasirea unei slujbe si intrarea in campul muncii.

Daca tatal nu este implicat in mod activ, ea trebuie sa preia unele din responsabilitatile lui parintesti, precum disciplinarea copiilor.

Aceasta sarcina este in mod special dificila pentru multe mame singure deoarece copiii, fie ei din familii intacte sau divortate, manifesta mai multa neascultare fata de mama decat de tata.

Astfel, mamele fara partener sufera de o supraincarcare cu sarcini.

Ele trebuie sa le faca pe toate: sa se duca la serviciu, sa duca gunoiul, sa tunda iarba din curte, sa aibe grija de copii in fiecare zi, sa gaseasca timp sa ii duca la scoala sau la doctor si sa faca si restul.

Din pacate, in timp ce mama trebuie sa se adapteze la aceasta postura solicitanta, copiilor le-au crescut nevoile de consistenta, disciplina efectiva si responsabilitate emotionala pe care le asteapta din partea parintilor.

In ciuda eforturilor lor de a fi eroice, totusi, mamele preocupate si epuizate fizic, pur si simplu nu mai au timp si energie sa intampine aceste nevoi crescande.

Mai mult decat atat, divortul aduce un declin semnificativ in standardul de viata al majoritatii parintilor, in mod special in caminele in care mamele raman capul familiei si unde tatal nu isi asuma un rol activ de parinte.

Unele estimari sugereaza ca 25% dintre tati nu reusesc sa-si plateasca pensiile alimentare si alt sfert ofera pensii alimentare inconsistente si insuficiente.

Ca rezultat, aceste familii conduse de mame sunt impinse peste limitele saraciei si aceasta povara economica creste riscul aparitiei de probleme privind copiii.

Alimentatia si sanatatea copiilor sufera cand acestia cresc in saracie, si meditatiile, jucariile educative, cartile, computerele personale si alti factori de succes academic, devin pur si simplu inaccesibile.

In multe cazuri, mamele singure sunt nevoite sa se mute in cartiere marginase cu scoli slab finantate si putine spatii recreative.

Copiii crescuti intr-un astfel de mediu vor fi foarte probabil expusi la criminalitate, violenta si la stigmatizarea saraciei.

In final, aceste solicitari covarsitoare si aceasta situatie economica de criza sunt acutizate si mai mult pentru ca ele survin toate in acelasi timp.

Rezultatul cumulativ al tuturor acestor factori este faptul ca acesti copii primesc din ce in ce mai putina atentie din partea adultilor si au parte de o educatie ineficienta din partea parintilor comparat cu perioada dinainte de divort.

Mai clar, cercetatorii au ajuns la concluzia ca mamele divortate nu au timp pentru copiii lor, nu servesc cina impreuna aproape niciodata, nu ii trimit la culcare la ore regulate si nu ii pregatesc din timp pentru scoala asa cum se intampla inainte de divort.

De asemenea, mamele divortate nu mai pot sa-si monitorizeze asa de indeaproape copiii, fapt posibil in familiile cu doi parinti.

Ele stiu din ce in ce mai putin unde se afla copiii lor, cu cine sunt si ce anume fac.

Copiii acestia au parte de o supraveghere insuficienta, fata de copiii care provin din familii cu doi parinti si foarte probabil petrec mult timp singuri acasa sau impreuna cu cei in aceeasi situatie ca si ei.

Aceste probleme se agraveaza deoarece calitatea ingrijirii pe care o ofera parintele scade pe masura ce parintii divortati comunica din ce in ce mai putin eficient cu copiii lor, sunt din ce in ce mai inconstanti in aplicarea disciplinei, sunt din ce in ce mai putin afectivi cu copiii lor si le ofera o atmosfera de camin haotic si dezorganizat.

Chiar si cele mai capabile si optimiste mame au probleme in intampinarea acestor nevoi crescande ale copiilor lor in timpul tranzitiei divortului.

Si acest ciclu negativ este amplificat deoarece problemele care insotesc aceste solicitari crescande pentru mame sunt agravate de diminuarea disponibilitatii majoritatii tatilor dupa divort.

In timp ce indisponibilitatea emotionala a mamelor ia sfarsit de obicei dupa o perioada de adaptare, divortul in ansamblu reprezinta in general o permanenta reducere a intinderii si a calitatii relatiei tata-copil.

Incepand cu al doilea an de la despartire, mamele si-au recastigat de obicei increderea in sine. Si-au recastigat de asemenea nivelul anterior de competenta ca parinte si disponibilitatea emotionala fata se copii s-a imbunatatit.

Din pacate, nu la fel se pune problema si in cazul tatilor. In majoritatea cazurilor, la trei ani dupa pronuntarea divortului exista o slaba interactiune intre tata si copil sau nu exista deloc.

Acest fapt este problematic deoarece dimensiunea implicarii tatalui este strans legata de capacitatea copilului de adaptare.

Tatii divortati au o continua responsabilitate personala si financiara fata de copiii lor, dar de cele mai multe ori acestia esueaza in indeplinirea acestor obligatii.

De cele mai multe ori tatii sunt invinovatiti exclusiv pentru faptul ca sunt prea egoisti si nepasatori in indeplinirea obligatiilor fata de copiii lor.

In unele cazuri, aceste acuzatii sunt fondate si este dureros cand tatii se indeparteaza de obligatiile lor ca parinti.

Dar sunt mai multe aspecte de luat in considerare pentru a putea intelege aceasta complexa problema sociala, decat sa invinovatim exclusiv barbatii.

Tatii divortati care doresc sa-si asume un rol de parinte activ intampina obstacole formidabile. Exista doua motive de baza pentru care atat de multi tati devin parinti care nu se implica.