Arsuri stomac

Arsurile retrosternale reprezinta senzatiile acelea intens neplacute, pe care le resimtim uneori dupa o masa prea abundenta, dupa un efort fizic prea intens, dupa o dieta bogata in carne, dulciuri si lipide. Deoarece sarbatorile se apropie, iar mesele vor fi mai bogate decat de obicei, specialistii sunt de parere ca ar trebui sa cunoastem cat mai multe informatii utile despre arsurile retrosternale si despre cat de grave pot fi ele in acest context. Sunt cauzate doar de o masa prea bogata sau problema este de fapt, mai grava?

Arsurile, sau pirozisul, cum sunt ele numite in termeni medicali, sunt agasante, indiferent cand apar sau de ce. Ne pot strica buna dispozitie si ne creeaza o senzatie de profund disconfort. Daca va confruntati insa cu astfel de arsuri destul de frecvent, v-ati intrebat probabil cat sunt ele de serioase, de grave si cam ce este de facut pentru a le domoli. Sa fie doar dieta de vina, sau sa existe o afectiune a tubului digestiv? Uneori, chiar daca sunteti siguri ca ceea ce va deranjeaza este o arsura, aceasta poate fi destul de greu de tratat, iar recurentele sunt aproape o regula. Care este atitudinea cea mai buna: un antiacid, o programare la medic, sau poate anuntarea unui serviciu de urgenta?

Pirozisul are foarte multe fete, foarte multe aspecte trebuie cunoscute pentru a se putea lua o decizie terapeutica. Uneori simptomele se remit doar prin modificarea stilului de viata, alteori ele se incapataneaza sa ne deranjeze chiar si dupa un lung tratament de specialitate. Specialistii ne-au pregatit insa o serie de informatii utile, pentru ca pirozisul sa poate fi prevenit, sau, daca apare, sa nu ne prinda complet nepregatiti. Cum sa ii facem fata si cum sa ii facem prezenta cat mai putin simtita, aflam in continuare.

Arsurile, pirozisul sau indigestia acida, reprezinta un simptom si nu o boala in sine. Ele indica de fapt boala de reflux gastroesofagian (BRGE), o patologie individuala, caracterizata prin agresiunea acida a sucului gastric asupra mucoasei esofagiene. Acesta este motivul pentru care ne confruntam cu arsurile retrosternale: sucul gastric, care normal este tinut in interiorul stomacului, ajunge, din diverse motive, in esofag. Diferentele de pH dintre cele doua compartimente ale tubului digestiv sunt insa enorme, stomacul este un mediu puternic acid, in timp ce esofagul are un pH mult mai crescut.

Astfel, sucul gastric ajunge efectiv sa arda chimic mucoasa esofagiana. In cazul in care aceasta agresiune este constanta si sucul gastric poate penetra pana la sensibilele vase sangvine din mucoasa, leziunile sunt atat de grave incat duc la sangerari digestive, manifestate prin hematemeza (varsatura cu sange). Vindecarea acestor zone nu se poate face corect, mai ales daca stimulul chimic persista sa actioneze, asadar vor aparea zone modificate din punct de vedere histologic. Aceasta stare se numeste “esofagul Barrett” si descrie metaplazia mucoasei esofagiene. Aceasta modificare a caracteristicilor nu este insa benefica, esofagul Barrett fiind unul din cei mai importanti precursori ai cancerului de esofag.

Care este insa motivul pentru care acidului gastric ii este permis pasajul in esofag? Cel mai adesea este vorba de hipotonia sfincterului esofagian inferior. Acesta este o structura musculara, aflata la jonctiunea dintre esofag si stomac si al carui rol este tocmai acela de a inchide etans stomacul si a preveni refluxul. Cand insa sfincterul nu mai functioneaza adecvat, nu mai exista nimic care sa stopeze trecerea libera a continutului gastric din stomac in esofag, ceea ce va declansa intregul proces patologic descris anterior. Hipotonia poate sa apara ca urmare a unor afectiuni sistemice sau poate fi determinata de obiceiuri alimentare necorespunzatoare: mese prea bogate, mese foarte dese (sfincterul ajunge sa se deschida de foarte multe ori).

Cum deosebiti insa daca este doar pirozis, boala de reflux gastroesofagian sau chiar o afectiune cardiaca acuta? Specialistii va recomanda sa fiti atenti si la celelalte simptome insotitoare. Daca este doar arsura care apare in corelatie cu mesele foarte bogate, cel mai probabil problema nu este de alta natura si se poate rezolva daca veti manca mai putin data viitoare.

Sunt trei intrebari la care ar fi bine sa raspundeti, daca doriti sa evaluati singuri natura simptomelor:
- Ati transpirat?
- Aveti palpitatii?
- Aveti dispnee (respiratie dificila)?

In cazul in care raspundeti afirmativ la aceste trei intrebari, cel mai sigur este sa consultati medicul, pentru a exclude o problema cardiaca. Afectiunile digestive si cele de natura cardiaca pot fi uneori destul de greu de diferentiat, deoarece localizarea ambelor este destul de difuza. Nu putine au fost cazurile in care un infarct miocardic, de exemplu, a fost confundat cu ulcer perforat, sau invers. Acesta este motivul pentru care specialistii insista ca daca arsurile nu sunt singulare, ci vin pe fondul unor simptome generale si pe fondul alterarii starii de sanatate, sa va adresati medicului in vederea diagnosticarii corecte a afectiunii, investigarii si instituirii tratamentului adecvat.

Specialistii sunt de parere ca este foarte important sa tineti cont de momentul de aparitie al arsurilor. In cazul in care pirozisul apare dupa ce mancati mult, insa nu se repeta si in alte situatii, cel mai probabil nu trebuie sa va ganditi la o problema atat de importanta ca boala de reflux gastroesofagian. Atat timp cat nu exista si alte simptome insotitoare, nu este mai mult decat o simplaindigestie.

In cazul in care aveti insa dubii, cel mai sigur este sa va prezentati la un consult de specialitate. In situatia in care arsurile sunt insotite si de durere retrosternala aparuta dupa masa, probabilitatea de boala de reflux gastroesofagian este mult mai mare. Acesta nu este insa simptomul de certitudine. Durerea cu localizare retrosternala poate sa apara si in numeroase probleme cardiace, sunt de parere specialistii, iar importanta acestora nu trebuie minimalizata.

Desi simptomele sunt destul de nespecifice, si uneori le este dificil medicilor de stabilit care este diagnosticul corect, pacientii pot sa isi evalueze mai bine afectiunea si acuzele daca stiu mai multe despre caracteristicile pirozisului clasic. Specialistii descriu arsurile necomplicate astfel: senzatie de disconfort ce este localizata sub apendicele xifoid si urca retrosternal, care apare dupa mese abundente, dupa consumul exagerat de ciocolata, cafea si alimente foarte condimentate, sau dupa un efort fizic neobisnuit (stat in cap, in maini, aplecat pe burta). Aceasta senzatie dispare in cateva minute de la administrarea unui antiacid si nu are tendinta la recurenta, in prezenta unui regim alimentar echilibrat si daca factorii declansatori sunt evitati.

Factorii de risc sunt cei care favorizeaza aparitia simptomelor si arsurilor restrosternale. Uneori, evitarea lor, mai ales in situatiile in care pirozisul apare izolat si nu in cadrul tabloului clinic de BRGE, poate determina si disparitia simptomelor.
Cei mai des mentionati factori de risc pentru pirozis sunt:
- Mesele abundente, mai ales cele care contin lipide, ciocolata, cafeina, bauturi carbogazoase, alimente condimentate, fructe si legume acide (portocale, lamai, rosii, ceapa, ardei iute);
- Dormitul dupa masa;
- Consumarea unei mese de seara prea tarziu;
- Realizarea unor activitati fizice intense dupa masa;
- Obezitatea sau supraponderabilitatea;
- Sarcina;
- Tratamentul cu progesteron (poate reduce tonusul sfincterului esofagian inferior);
- Hernia hiatala.

Pirozisul nu trebuie niciodata considerat ca fiind normal, indiferent cand sau in ce context apare. Fie ca este voba de reactie dupa mese abundente, fie ca apare in absenta lor, pirozisul este un semnal de alarma al organismului, care trebuie sa ne atraga atentia ca ceva trebuie sa fie schimbat, fie ca este vorba de regimul de viata, de dieta sau ca trebuie sa ne prezentam cat mai rapid la medic. Foarte multi pacienti cu pirozis trebuie sa isi modifice semnificativ regimul alimentar si trebuie sa excluda condimentele, cafeaua, citricele, alimentele prajite, grase sau picante.

Arsurile retrosternale frecvente pot reduce foarte mult calitatea vietii pacientului. Il determina sa faca importante modificari in stilul de viata si uneori nici chiar dupa acestea nu vor disparea. Arsurile nu afecteaza doar obiceiurile dietetice, ci o serie foarte larga de activitati. In stiuatia in care arsurile persista chiar si dupa tratament, riscul de aparitie a complicatiilor este si el crescut. Leziunile cronice ale mucoasei esofagiene incep sa se vindece anormal, apare o stare de inflamatie cronica, vasele sunt erodate.

Astfel, metaplazia, infiltrarea mucoasei cu celule inflamatorii si sangerarile apar foarte frecvent. Totul ajunge sa se schimbe in mucoasa esofagiana, care se afla intr-o suferinta continua. Aparitia zonelor de metaplazie poate duce la aparitia cancerului esofagian, complicatie foarte grava, al carei tratament poate fi chiar mutilant pentru pacient. De aceea, specialistii insista asupra faptului ca pirozisul nu apare niciodata pe un esofag indemn, pe un sfincter complet functional. Aceasta problema trebuie tratata, iar primul pas este modificarea regimului alimentar.

Specialistii sunt de parere ca pacientii trebuie sa se adreseze unui medic de specialitate in cazul in care apeleaza la antiacide frecvent. Nu este suficient ca antiacidele sa amelioreze situatia, caci este evident ca daca este necesara utilizarea lor, exista deja o problema ce se poate croniciza, agrava si complica.

Arsurile sunt considerate ca periculoase (si trebuie investigate) atunci cand apar cel putin o data pe saptamana. In astfel de situatii pacientul este sfatuit sa se prezinte la medic, mai ales daca situatia persita mai mult de 6 luni si nu se amelioreaza dupa modificarea regimului dietetic si nici a stilului de viata. Specialistii care se pot ocupa de astfel de probleme sunt medicul de familie si medicul gastroenterolog.

In cazul in care medicul suspicioneaza boala de reflux gastroesofagian, simptomele sunt investigate prin efectuarea unor teste paraclinice ce vor stabili gradul de lezare al mucoasei esofagiene, pH-ul local si tonusul sfincterului esofagian inferior. Aceste determinari urmeaza de obicei anamnezei, parte a examenului medical in care pacientul descrie simptomele, debutul si evolutia lor, momentele de acutizare si remisiune ale arsurilor si povesteste antecedentele medicale personale.

Investigatiile paraclinice sunt recomandate daca simptomele persista in ciuda modificarii regimului, ele isi propun sa excluda si alte probleme medicale si includ:
- Realizarea unei endoscopii: aceasta procedura permite vizualizarea directa a mucoasei esofagiene si gastrice. Endoscopul este un tub fin si flexibil din plastic, ce va introdus pe gura si va cobora usor de-a lungul esofagului, permitand medicului sa observe eventualele modificari inflamatorii sau/si erozive. Endoscopia faciliteaza si recoltarea de probe tisulare pentru biopsie, deci utilitatea acesteia este dubla. In plus, astfel se pot vedea si alte leziuni care poate initial nu au fost suspicionate;

- Realizarea de radiografii cu substante de contrast sau de alte investigatii imagistice care pot determina daca pacientul are sau nu hernie hiatala, o afectiune ce se caracterizeaza prin reflux si pirozis si al carei tratament este exclusiv chirurgical;

- Monitorizarea pH-ului esofagian: este una din cele mai importante investigatii utilizate pentru diagnosticarea bolii de reflux gastroesofagian. Consta in introducerea unui tub prin nas, care ajunge in lumenul esofagian si care poate masura direct nivelul pH-ului de la acest nivel. O astfel de procedura poate determina si gravitatea bolii si poate fi utilizata pentru monitorizarea evolutiei sub tratament;

- Studii de golire gastrica: pot investiga timpul in care se goleste stomacul, daca alimentele persista prea mult la acest nivel si daca presiunea intragastrica este din acest motiv crescuta si forteaza deschiderea sfincterului esofagian inferior

- Manometria: este un test de analizare a functionarii sfincterului esofagian. El este recomandat in momentul in care se suspicioneaza existenta unor tulburari peristaltice sau de motilitate la nivelul esofagului;

- Biopsie: consta in recoltarea de fragmente tisulare din zonele inflamatate pentru a se stabili originea leziunii. Fragmentele vor fi analizate microscopic de catre un anatomopatolog si astfel se poate stabili si daca exista sau nu zone de metaplazie Barrett (considerate cu risc premalign);

- Realizarea unei electrocardiograme EKG: este utila in vederea excluderii unei afectiuni cardiace, in principal infarct miocardic;

- Determinarea tensiunii arteriale, este utila mai ales daca pacientul a avut episoade recurente de hematemeza.

Daca pacientul are pirozis necomplicat, medicul ii poate prescrie antiacide obisnuite, care se pot elibera si fara precriptie de la farmacie. Cele mai des folosite (si eficiente) sunt cele pe baza de bicarbonat de sodiu, hidroxid de magneziu si carbonat de calciu. Acestea sunt considerate antiacide clasice, avand o buna putere de neutralizare, insa nu interfera cu secretia acida propriu-zisa. Daca insa secretia clorhidropeptica este foarte abundenta, eficienta lor este slaba, iar pacientul va primi medicamente mai puternice, din clasa inhibitorilor de secretie gastrica.

Inhibitorii secretiei gastrice au actiune mult mai intensa si pot influenta in mod direct aciditatea. In prezent, cele mai eficiente clase sunt considerate a fi blocantele de receptori H2, din care fac parte ranitidina, famotidina, cimetidina, si inhibitorii pompei de protoni (IPP), din care fac parte omeprazol, lansoprazol. Eficienta IPP-urilor in tratamentul esofagitei de reflux pare a fi mai mare comparativ cu cea a blocantelor H2, iar efectele lor sunt de mai lunga durata.

O parte foarte importanta a oricarei scheme terapeutice pentru pirozis si reflux o reprezinta modificarea regimului alimentar si a stilului de viata. In unele cazuri de arsuri retrosternale, acestea pot fi singurele recomandari terapeutice necesare, simptomele remitandu-se apoi spontan. In alte cazuri, astfel de modificari pot consolida rezultatele obtinute prin tratament si pot favoriza refacerea integritatii mucoasei esofagiene. Indiferent de scopul recomandarilor, cert este ca regimul igieno-dietetic are un rol foarte important in tratamentul global al acestei afectiuni. Astfel, cele mai importante sfaturi includ: evitarea alimentelor condimentate, piperate, picante, a celor cu cafeina, a celor acide sau bogate in lipide.

Pacientii ar trebui sa stie ca este important sa evite sa manance cu mai putin de 3 ore inainte sa se culce, deoarece altfel procesele de digestie nu sunt finalizate si refluxul va fi favorizat de intinderea pe spate (sau chiar pe burta). Fumatul, consumul de alcool excesiv si stressul sunt si acestia factori de risc ce declanseaza simptomele si care, odata indepartati vor stimula refacerea.

In cazul in care simptomele sunt declansate de exercitiile fizice, solutia nu este evitarea lor, ci incercarea de efectuare a acestora pe stomacul gol. Pacientii pot lua antiacide inainte de a incepe programul de exercitii fizice si vor observa o ameliorarea a simptomelor. In cazul in care pirozisul este determinat de existenta herniei hiatale, tratamenutl este chirurgical. Nu exista o alta metoda eficienta de intarire si crestere a tonusului sfincterului esofagian inferior decat cea chirurgicala.