Peritonita

Peritonita este o inflamatie a peritoneului, o membrana subtire care acopera peretele abdominal si organele interne. Inflamatia poate fi cauzata de o infectie bacteriana sau fungica a acestei membrane.

Exista doua tipuri majore de peritonita: primara si secundara. Peritonita primara este declansata de raspandirea unei infectii de la ganglionii limfatici in sange si peritoneu. Acest tip de peritonita este rara, mai putin de 1% din toate cazurile.

Cel mai des este intalnita peritonita secundara, care apare atunci cand infectia patrunde din peritoneu in tractul gastrointestinal sau biliar. Ambele cazuri de peritonita sunt foarte grave si pot pune in pericol viata bolnavului daca nu sunt tratate rapid.

Semnele si simptomele specifice peritonitei sunt:
- umflare si sensibilitate la nivelul abdomenului, insotite de durere de intensitate variabila
- febra si frisoane
- pierderea poftei de mancare
- sete
- greata si varsaturi
- diminuarea cantitatii de urina eliminata
- incapacitatea de a manifesta flatulenta sau de a avea scaun.

Peritonita primara este de obicei cauzata de o disfunctie a ficatului. Lichidul acumulat in abdomen determina crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.

Peritonita secundara este provocata de alte conditii care permit bacteriilor, enzimelor sau bilei din peritoneu sa ajunga in tractul gastro-intestinal sau biliar prin intermediul unei fisuri. Aceste fisuri pot fi cauzate de pancreatita, o ruptura de apendice, ulcer gastric, boala Crohn sau diverticulita.

Peritonita poate fi inclusiv una dintre consecintele dializei peritoneale, care implica utilizarea vaselor de sange din abdomen pentru filtrarea produsilor toxici si de metabolism din sange, atunci cand rinichii nu pot indeplini aceasta functie.

Urmatorii factori pot creste riscul peritonitei primare
- afectiunile hepatice
- acumularea de lichid in abdomen
- slabirea sistemului imunitar
- boala inflamatorie pelvina

Posibilitatea dezvoltarii peritonitei secundare este marita atunci cand sunt prezenti urmatorii factori de risc
- apendicita
- ulcerele gastrice
- ruptura sau rasucire de intestin
- pancreatita
- boli inflamatorii intestinale cum ar fi boala crohn sau colita ulcerativa
- un prejudiciu cauzat de o operatie
- dializa peritoneala
- traume.

Peritonita poate pune in pericol viata unei persoane, de aceea, medicul va face un examen fizic pentru a stabili daca bolnavul necesita interventie chirurgicala, pentru a trata problema de baza.

Medicul va palpa abdomenul pentru a depista orice inflamatie sau sensibilitate, precum si semne specifice ale lichidului acumulat in aceeasi parte a organismului. Medicul poate asculta si verifica daca exista dificultati de respiratie, tensiune arteriala scazuta si semne de deshidratare. Pot fi efectuate urmatoarele proceduri:
- analize de sange - pentru a se verifica daca exista bacterii in sange
- probe de lichid din abdomen - in scopul identificarii bacteriilor care cauzeaza infectia
- CT - pentru identificarea lichidului din abdomen sau daca este vreun organ infectat
- radiografie (raze X) - detecteaza prezenta aerului din stomac, fenomen care indica faptul ca un organ este lezat sau perforat.

Atunci cand o persoana are simptome caracteristice peritonitei trebuie sa primeasca imediat asistenta medicala de urgenta. Probabil va fi necesara spitalizarea imediata si chiar interventia chirurgicala pentru a fi eliminata sursa infectiei, cum ar fi un apendice inflamat sau pentru tratarea unei fisuri existente in peretii tractului gastrointestinal sau biliar. Astfel se va indeparta tesutul infectat si se vor trata organele afectate.

Medicul va prescrie antibiotice care au rolul de a distruge bacteriile si pot preveni raspandirea infectiei. Antibioticele prescrise depind de tipul de peritonita si de organismele care cauzeaza boala.

Peritonita este o urgenta medicala si trebuie sa fie tratata de catre un medic. Nu se va incerca tratarea peritonitei cu suplimente naturiste sau de alt gen. Cu toate acestea un plan comprehensiv de recuperare in urma peritonitei poate include o serie de terapii complementare si alternative.

Echipa medicala care se va ocupa de bolnav va decide care este combinatia cea mai buna a acestor terapii, incluzand-o in planul de tratament general. De asemenea, obiceiurile sanatoase de nutritie (alimente bogate in antioxidanti) si bogate in calciu si vitamine din complexul B) pot ajuta la accelerarea procesului de vindecare al unei persoane care a suferit de orice boala grava.

Se vor evita produsele alimentare rafinate, cum ar fi painea alba, pastele si zaharul. In dieta va fi inclusa o cantitate redusa de carne rosie si se va prefera mai degraba carnea slaba, alba, peste de apa rece, tofu sau fasole. Se vor folosi uleiuri sanatoase pentru prepararea mancarurilor (ulei de masline sau ulei vegetal). Se vor exclude cafeaua, tutunul si alcoolul. Pe zi se vor bea minim 6 pahare de apa.

Pacientul ar putea sa ii solicite medicului sa-i recomande multivitamine care sa contina vitamine antioxidante (A,C,E), vitamine din complexul B si minerale (magneziu, calciu, zinc si seleniu).

Pentru sanatatea sistemului gastrointestinal si pentru stimularea imunitatii se recomanda suplimente probiotice (acestea sunt utile mai ales pentru restabilirea echilibrului florei intestinale atunci cand bolnavul utilizeaza antibiotice).

Tratamentul cu plante medicinale reprezinta un mod sigur de a consolida si tonifia sistemele organismului. Totusi nu se va initia nici un astfel de tratament fara recomandarea medicului.

Pot fi utilizate plante sub forma de extracte uscate (capsule, pulberi, ceaiuri), glicerina sau tincturi. Se vor bea 2-4 cesti de ceai pe zi. Tincturile pot fi incluse fie in monoterapie fie in asociere cu alte tratamente.

Homeopatia poate fi utilizata la fel ca si tratamentul naturist, ca tratament adjuvant, intrucat peritonita este o urgenta medicala si necesita, de cele mai multe ori interventie medicala. Exista putine studii care au analizat eficacitatea remediilor homeopatice specifice.

Cu toate acestea un homeopat profesionist poate recomanda mai multe tipuri de remedii, luand in considerare tipul constitutional, emotional si intelectual al bolnavului. Un specialist in homeopatie va evalua toti acesti factori cand va stabili care este solutia cea mai buna pentru tratarea unei persoane.