Ocluzia intestinala sau blocarea intestinului

Vezi galerie foto

Ocluzia intestinala reprezinta blocarea partiala sau totala a intestinului, situatie care are drept consecinta impiedicarea propulsarii continutului acestuia de-a lungul intestinului.

In functie de nivelul la care se produce aceasta blocare, exista ocluzia de intestin subtire si ocluzia de intestin gros (de colon).

Intr-o astfel de situatie, miscarile intestinale dispar, zgomotele intestinale nu se mai aud la auscultatie (asa-numitele borborisme), tranzitul pentru materii fecale si gaze este intrerupt, iar pacientul poate percepe durere la nivelul stomacului si inflamatie, sub forma de crampe abdominale.

In situatiile mai grave, ocluzia determina si intreruperea circulatiei sangvine la nivel intestinal (asa-numita ischemie intestinala) sau strangularea intestinului, situatii care reprezinta mari urgente chirurgicale.

Obstructia intestinului poate fi partiala sau totala, insa mai exista si obstructiile dinamice sau functionale, care sunt datorate unor tulburari la nivelul peretelui intestinal din pricina unor boli neurologice, tratamente medicamentoase, malnutritie. Intre acestea amintim infectiile, interventiile chirurgicale de la nivel abdominal sau pelvin, diabetul, dezechilibrele hidroelectrolitice, hipotiroidia, boala Hirschsprung, bolile neurologice si musculare (ex. Parkinson), opioidele.

Ocluzia intestinala poate fi cauzata de tumori ale intestinului (mai ales tumori de intestin gros care pot creste in lumenul acestuia, ingustandu-l pana cand obstructia devine completa), dar si de alte tumori care cresc intraabdominal si, pe masura ce devin mai voluminoase, comprima dinspre exterior lumenul intestinal.

Alte cauze sunt torsiuni sau ingustari la nivelul intestinului, precum si formarea de aderente (tesut cicatriceal fibros) intre ansele intestinale, mai ales in urma unor interventii chirurgicale mai vechi. Mai rar, ocluziile intestinale apar in urma unor inflamatii sau infectii de la nivelul intestinului (de exemplu, tuberculoza intestinala).

Herniile care se complica (indiferent de localizarea acestora: inghinala, femurala, ombilicala etc.) prin patrunderea unei anse intestinale in zona de ruptura a peretelui abdominal pot determina ocluzie intestinala. De asemenea, printre cauze mai intalnim boala Crohn (o boala inflamatorie a portiunii terminale a intestinului subtire sau a primei portiuni a intestinului gros) sau telescoparea ansei (patrunderea unei anse intestinale in segmentul intestinal de deasupra).

La nivelul intestinului gros, in afara cauzei tumorale, la cei care sufera de constipatie cronica sau de diverticulita (prezenta unor mici buzunarase la nivelul peretelui intestinal), acumularea unor cantitati mari de materii fecale poate produce ocluzie intestinala. O alta cauza a ocluziei intestinale este aparitia unei infectii severe intraabdominale, care determina disparitia miscarilor intestinului, situatie numita ocluzie intestinala functionala.

Tot in randul cauzelor functionale amintim intoxicatiile cu diverse medicamente sau bolile neurologice, ce afecteaza nervii care deservesc segmentele intestinale subtire si gros.

Factori de risc

Factorii de risc care cresc probabilitatea de a devolta obstructie intestinala sunt: interventiile chirurgicale abdominale sau pelvine, care produc adeziuni cicatriceale, motiv frecvent pentru ocluzii, boala Crohn, ce produce o inflamatie generalizata intestinala, ingrosarea peretilor si astfel ingustarea lumenului, cancere in sfera digestiva, leziuni vasculare care impiedica fluxul de sange sa ajunga la peretii intestinali, abuzul de medicamente, tulburari neurologice, constipatia cronica.

Simptomele depind de nivelul la care este localizata ocluzia.

Atunci cand blocarea este situata la nivelul intestinului subtire, bolnavul poate acuza:
- dureri abdominale, de regula sub forma unor crampe intestinale, care debuteaza in jurul ombilicului. Intensitatea lor este mai mare daca se asociaza cu strangularea intestinului.
- varsaturile de aspect verzui daca obstructia este situata in prima parte a intestinului subtire si de culoare maronie daca obstructia este situata in partea distala a intestinului subtire.
- constipatia si incapacitatea de a elimina gazele. Daca obstructia este incompleta poate aparea diareea.
- distensia abdominala cu zgomote de tonalitate inalta care se pot auzi la nivel abdominal, in jurul ombilicului.

Simptomele produse de ocluzia intestinului gros sunt diferite, intrucat lumenul acestuia este mai mare:
- durerea abdominala este localizata mai jos de ombilic, poate avea o intensitate variabila si este de intensitate mare doar in cazul strangularii.
- distensia abdominala si zgomotele intestinale se identifica in portiunea inferioara a abdomenului.
- diareea sau constipatia pot aparea, de asemenea, in functie de cat de completa este obstructia.
- varsaturile apar mai rar decat in cazul obstructiei de intestin subtire, din cauza distantei mari fata de portiunea initiala a tubului digestiv, dar atunci cand apar, reprezinta un semn de gravitate majora.

Daca ocluzia intestinala este produsa de o tumora maligna a intestinului gros, la simptomele descrise mai sus se adauga simptomele specifice acesteia (sange in scaun, oboseala, pierdere in greutate intr-un interval relativ scurt de timp, ce nu poate fi pusa pe baza unei scaderi ponderale voite, lipsa poftei de mancare) al caror debut poate fi insa identificat cu mai multa vreme inaintea aparitiei simptomelor ocluziei.

Ocluzia intestinala la nou-nascuti

Aceasta apare in general din cauza infectiilor, patologiei organelor abdominale sau strangularii (scaderea fluxul de sange intr-o portiune a intestinului). Uneori, copii au episoade de obstructie intestinala in urma toxiinfectiilor alimentare, ceea ce cauzeaza inflamatie la nivel intestinal.

In cazul copiilor mai mici de 2 ani, apare si invaginarea unei portiuni de intestin in urmatoarea portiune, ceea ce creaza un blocaj la nivel intestinal.
Semnele cheie ale obstructiei intestinale la nou-nascuti sunt voma de culoare verde si lipsa aparitiei primului scaun, care este o substanta negru-verde, groasa numita meconiu.Cea mai mare problema in cazul sugarilor este ca dificultatea diagnosticului sta in imposibilitatea acestora de a-si descrie simptomele.

Ca simptomatologie, se remarca distensia abdominala, pozitia cu genunchii flectati la piept, febra, plansul ascutit, varsaturi, slabiciune.

In cazul in care se observa oricare dintre aceste simptome la copii, este necesar sa se apeleze la tratament de specialitate de urgenta.

Un medic de medicina interna, de medicina de familie, un pediatru, un gastroenterolog sau un chirurg generalist pot diagnostica ocluzia intestinala prin:

-anamneza si examen obiectiv. Intrebarile initiale adresate de medic pot da unele indicii despre un diagnostic posibil de ocluzie intestinala

-analize de laborator (hemoleucograma, biochimie pentru evaluarea functiei hepatice si renale, ionograma pentru a verifica eventualele dezechilibre electrolitice)

-radiografia intestinala poate detecta obstructiile in intestinul subtire si gros (Rx cu evidentierea nivelelor hidroaerice in cazul ocluziilor intestinale joase)

-examen computer tomografic al abdomenului. CT poate ajuta medicul sa diferentieze intre o obstructie partiala si una completa si poate ajuta la diagnosticul majoritatii cancerelor. Pe CT se pot vedea semne care sa arate prezenta strangulatiei in portiunea afectata a intestinului

-tranzit baritat. Desi nu este folosit la fel de des ca si radiografia abdominala simpla si CT in diagnosticul obstructiilor, acesta poate diferentia ocluziile partiale de cele complete. Cand medicul suspicioneaza prezenta unei perforatii intestinale, va fi folosita o substanta de contrast numita gastrografin in loc de bariu, pentru a evita difuzia bariului in cavitatea peritoneala si astfel o eventuala peritonita

-ecografia abdominala este tot mai des folosita in diagnosticul ocluziei intestinului subtire.

-colonoscopia, prin care un tub flexebil cu o camera in vard este introdus prin anus pentru a vedea continutul si aspectul peretilor intestinului gros

-endoscopia pentru a vizualiza intestinul subtire in portiunea superioara

Medici specialisti recomandati

Medicii care pot diagnostica ocluzia intestinala sunt:

-medic de medicina interna
-medic de familie
-pediatru
-gastroenterolog
-chirurg generalist
-medic de medicina de urgenta.

Aparitia unora dintre semnele descrise mai sus impune consultarea de urgenta a medicului, intrucat ocluzia intestinala este o boala grava care necesita de cele mai multe ori tratament chirurgical de urgenta.
Orice intarziere, chiar de cateva ore, poate produce compromiterea definitiva a unui segment de intestin care va necesita rezectia acestuia si va face interventia chirurgicala mult mai complexa si cu riscuri mai mari.

Tratament medical

In cazul unei obstructii intestinale partiale sau totale, pacientul va fi internat in spital pentru a fi tratat. Tratamentul incepe cu masuri suportive, de exemplu fluide intravenos si medicamente care sa amelioreze simptomatologia, in asteptarea posibilitatii rezolvarii de la sine a ocluziei.

Daca aceste tratamente esueaza sau este diagnosticata o ocluzie completa de timpuriu, va fi necesar tratamnetul chirurgical pentru a indeparta obstructia. Pacientul primeste antibiotice intravenos pentru profilaxia infectiei.

Daca pacientul a mai prezentat o ocluzie intestinala in trecut, poate sa astepte sa vada daca simptomele se amelioreaza. Totusi, acest lucru se face numai in cazuri certe sub supravegherea atenta a medicului.

Pacientul va primi dieta cu lichide pana la ameliorarea simptomelor.

- fluide administrate intravenos. Administrarea fluidelor ajuta la mentinerea tensiunii arteriale la un nivel normal. Fluidele pot sa contina electroliti care sa echilibreze balanta mineralelor in organism. Antibioticele pot fi de asemenea administrate intravenos pentru preventia infectiei

- sonda nazogastrica. Fluidele si gazul se acumuleaza pentru ca nu pot trece dincolo de obstructie. O sonda nazogastrica este trecuta prin nas pana in stomac pentru a elimina fluidele si gazul si pentru a ameliora durerea si presiunea. Mai putin obisnuit, un tub intestinal este folosit in locul sondei nazogastrice pentru eliminarea lichidelor din portiunea superioara a intestinului subtire. Miscarile normale ale stomacului si intestinului (peristaltica) imping tubul pana in intestinul subtire de unde sunt indepartate lichidele si gazul.

Alte forme de tratament nechirurgical

Alte forme de tratament nechirurgical pot fi incercate pentru ameliorarea simptomelor, indepartarea obstructiei, sau pentru a permite imbunatatirea starii generale a pacientului inainte de tratamentul chirurgical. Aceste tratamente pot fi:

-clisme – folosind aer, bariu sau gastrografin, clismele pot indeparta o obstructie care apare cand o portiune a intestinului aluneca in interiorul altei portiuni ca un telescop (telescopare)

-stenturi – in unele cazuri de obstructie determinate de cancere inoperabile, medicii pot introduce tuburi de metal expansibile numite stenturi in intestinul subtire sau gros pentru a permite tranzitul intestinal. Daca tratamentul chirurgical este posibil, stentul poate fi introdus in ideea ameliorarii starii generale a pacientului inainte de tratamentul chirurgical

-medicamentele folosite pentru ameliorarea durerii, gretei si varsaturilor (antispastice, antialgice, antiemetice). Pot fi folosite anumite medicamente care sa reduca secretia gastrica (antisecretoare).

Tratamentul chirurgical are ca scop eliminarea cauzei obstructiei: inlaturarea tumorii, desfacerea aderentelor, desfacerea strangularii intestinului, repararea sparturii din peretele abdominal, unde ar fi putut patrunde ansa intestinala si, daca se constata o compromitere ireversibila a ansei intestinale prin strangularea prelungita a acesteia, rezectia segmentului de intestin necrozat si refacerea continuitatii intestinului prin reanastomozarea capetelor ramase viabile.

In anumite situatii, mai ales in cazul tumorilor pe intestinul gros, se recurge la realizarea unei comunicari temporare sau definitive intre intestinul gros si exterior (asa-numitul anus iliac, anus „contra naturii” sau colostomie). Colostomia va face ca materiile fecale sa se elimine pe aceasta cale in anumite dispozitive specifice, numite pungi de colostomie. Daca tumora nu a fost situata foarte jos, ulterior se poate restabili continuitatea normala a tranzitului prin intestinul gros, cu desfiintarea colostomiei. Alteori, ea ramane insa in aceasta pozitie pentru tot restul vietii.
Ceea ce trebuie retinut este ca aceasta boala nu poate fi tratata la domiciliu, prin metode conservatoare, si ca interventia chirurgicala este imperios necesara, iar de momentul realizarii ei depinde evolutia ulterioara a bolii.