Cum recunoastem simptomele apendicitei?

Apendicita reprezinta inflamatia apendicelui. Aceasta poate fi acuta sau cronica. Apare la orice varsta, insa este mai frecventa la persoanele cu varsta cuprinsa intre 10 si 30 de ani. Apendicita poate deveni rapid o urgenta medicala. Netratata, duce la aparitia peritonitei localizate, apoi generalizate, soc toxico-septic si deces.

Apendicele este un organ tubular, de dimensiuni mici, atasat cecului (prima portiune a intestinului gros). Inflamatia apendicelui este produsa de blocarea apendicelui, fie ca vorbim despre corpi straini, procese tumorale, mucus in exces secretat de stratul intern al apendicelui ori fecale la trecerea prin cec. O alta teorie este cea conform careia tesutul limfatic din componenta apendicelui se inflameaza si blocheaza deschiderea acestuia, favorizand multiplicarea bacteriana, care invadeaza, rand pe rand, toate straturile apendiculare.

Indigestia sau acumularea de gaze abdominale (meteorismul) produc simptome asemanatoare apendicitei. Daca simptomele persista mai mult de o zi, provoaca durere sau disconfort greu de suportat, trebuie consultat medicul.

- durere ombilicala;
- durere in partea dreapta inferioara a abdomenului;
- pierderea poftei de mancare;
- greata si varsaturi datorate obstructiei intestinale;
- constipatie sau diaree;
- crampe;
- incapacitatea de a elimina gazele;
- edem abdominal;
- febra.

In apendicita, durerea poate sa inceapa cu crampe usoare, sporadice, care tind sa devina regulate si severe. Apendicita poate afecta in unele cazuri urinarea.

Afectiunea este asociata in primul rand cu prezenta durerilor abdominale, insa acestea pot fi resimtite si in partile laterale sau in spate. Durerea se inrautateste la miscari bruste, in timpul mersului sau chiar la tuse. La inceput, durerea este difuza, insa, pe masura ce trece timpul, aceasta devine localizata.

La adolescenti, apendicita poate incepe ca o durere vaga in jurul ombilicului. Aceasta durere poate progresa catre partea dreapta inferioara a abdomenului.

Cauza apendicitei este in general necunoscuta. De obicei, poate fi cauzata de obstructia cavitatii apendicelui, ca urmare a unei proliferari limfatice stimulate bacterian sau din cauza unui mic corp strain (samburi, seminte). Obstructia mai poate fi cauzata si de acumulari de materii fecale.

Bacteriile se multiplica in interiorul organului, lucru care determina aparitia unei infectii exteriorizata prin acumularea de puroi. Presiunea crescuta poate fi dureroasa si poate comprima vasele de sange din zona. Lipsa fluxului sanguin in apendice poate provoca gangrenasi ulterior necroza acestuia.

In cazul in care apendicele infectat nu este indepartat chirurgical, infectia poate duce la fisurarea sau ruperea acestuia. Astfel, infectia se raspandeste in cavitatea abdominala, determinand peritonita, o inflamatie a peritoneului. Peritonita este o urgenta chirurgicala si trebuie tratata cat mai rapid de catre medicul specialist.

Daca din apendicele infectat au loc scurgeri, se formeaza un abces, care poate fi de asemenea periculos.

Medicul va efectua un examen fizic, prin palparea zonei din partea dreapta inferioara a abdomenului. In cazul perforarii apendicelui, abdomenul poate aparea marit, fiind prezenta apararea musculara specifica peritonitei. Astfel, la palpare, pacientul resimte o durere ascutita, hipersensibilitate si cauta o pozitie care sa ii amelioreze durerea.

Ulterior, medicul va solicita un set complet de analize, care va determina existenta unei infectii bacteriene. Infectia bacteriana este adesea corelata cu apendicita. Desi analizele de sange nu pot pune diagnosticul de apendicita, acestea reprezinta un adjuvant prin confirmarea existentei unei infectii: cresterea numarului de leucocite sau leucocitoza.

De asemenea, analizele de urina pot exclude o infectie a tractului urinar sau o piatra la rinichi. Testele de sarcina pot exclude suspiciunea unei sarcini ectopice.

Imagistica abdominala va determina prezenta unui abces sau a altor complicatii.

In cazul femeilor, simptomele pot fi cele date de boala inflamatorie pelvina (endometrioza), chist ovarian sau alte patologii ale sistemului reproducator. Astfel, pentru diagnosticul diferential poate fi necesar un examen pelvin.

Pneumonia de lob drept inferior este o alta afectiune cu simptome asemanatoare, astfel ca indicat ar fi sa se efectueze o radiografie sau, daca situatia o permite, chiar un CT pentru a obtine o imagine de ansamblu asupra plamanilor.

Tratamentul pentru apendicita variaza. In majoritatea cazurilor, insa, va fi necesara o interventie chirurgicala. Tipul de interventie chirurgicala va depinde de detaliile cazului. Cand vorbim despre un abces, este neaparata nevoie sa se administreze antibiotice si sa se monteze un tub de dren , iar daca acest lucru nu este eficient, trebuie sa se intervina chirurgical.

In cazul unei infectii care nu a produs o fisura sau ruperea apendicelui, medicul va prescrie antibiotice, antalgice, reechilibrare hidroelectrolitica. Eliminarea apendicelui se face printr-o incizie (chirurgie clasica) sau laparoscopic.

Dupa 12 ore de la interventie, pacientul se poate ridica si deplasa. Timpul de recuperare este de 2-3 saptamani. Acesta este mai scurt in cazul interventiei laparoscopice.

In timpul sarcinii, apendicita acuta este cea mai frecventa urgenta non-obstetricala ce necesita operatie. Ea poate fi confundata cu disconfortul creat de sarcina care, la randul ei, poate influenta pozitia apendicelui, acesta migrand catre abdomenul superior, facand diagnosticul mai dificil. Avand in vedere ca sarcina contraindica administrarea anumitor medicamente, este necesar sa se consulte medicul specialist inainte de orice gest al pacientului.